Înțelepciunea greierului și revelațiile furnicii

Alis ANAGNOSTAKIS
Publicat în Dilema Veche nr. 658 din 28 septembrie-5 octombrie 2016
Înțelepciunea greierului și revelațiile furnicii jpeg

Dacă subiectul ar fi fost dezbătut de generația părinților mei, nu ar fi încăput îndoială – harnica furnică i-a dat o lecție prețioasă leneșului greier din celebra fabulă. Viața nu e ca o eternă vară caldă, lină și lipsită de griji, și nu se trăiește „cu capul în nori“, ci doar „cu picioarele pe pămînt“. Toamna și apoi iarna grea vin peste tine cînd te aștepți mai puțin. Deci trebuie să fii în gardă, mereu pregătit pentru ce ar putea fi mai rău (chiar și cînd îți e bine, nu te lăsa păcălit, după bine vine răul și, dacă nu ești atent, o să te lovească cînd te aștepți mai puțin). Să-ți faci provizii pentru zile negre, să muncești din greu, cu seriozitate, pentru că existența e o luptă în care doar cei mai buni reușesc, să strîngi din dinți și să înduri, pentru că orice lucru valoros se obține doar cu sacrificiu și suferință, să nu te relaxezi prea tare pentru că omul e, fundamental, o ființă leneșă și trebuie mereu să „te ții în priză“, altfel o să te „culci pe-o ureche“ și, pe nesimțite, o să te cufunzi într-o mare de mediocritate din care nimeni și nimic n-o să te mai scoată vreodată. Și, orice ai face, să nu pierzi controlul. „Trebuie“ e un cuvînt esențial. Viața trebuie să-și urmeze cursul previzibil, succesul trebuie să însemne carieră solidă/familie/casă/mașină/poziție socială, planul trebuie să fie plan, munca trebuie să fie muncă (și, în general, dacă e muncă nu poate să fie și distracție, joacă sau bucurie), drumul ales e bun ales – îți e bine, îți e rău, trebuie să-i dai înainte.

Toate astea sînt, în diferite forme și versiuni, convingeri cu care nenumărați adulți din generația mea au crescut. Ni s-a spus la ce facultăți ar fi bine să dăm ca să „avem o meserie“ și să „avem succes“, ce alegeri profesionale să evităm pentru că „o să murim de foame“ – de parcă părinții noștri ar fi avut o lunetă magică cu care puteau să vadă departe, peste ani, destinele noastre posibile. Am fost obișnuiți să trăim prezentul cu un picior mereu în viitor, să facem din muncă o virtute și să considerăm că a „reuși în viață“ (mult timp nici nu m-am întrebat, la modul serios, ce înseamnă asta, de fapt) e mai important decît a fi fericit. Ba mai mult, că fericirea urmărită de dragul fericirii e, în cel mai bun caz, un lux, și în cel mai rău, un act de profund egoism și superficialitate.

Astăzi am o meserie despre care, acum douăzeci de ani, părinții mei nici nu-și imaginau că există. Și nu sînt singura. Deunăzi am întrebat un grup de participanți la un curs, toți manageri într-o mare companie, cîți dintre ei fac, în job-urile lor, lucrurile pentru care s-au pregătit în facultate și cîți le pot explica cu ușurință părinților lor în ce constă munca lor de zi cu zi. Aproape toți mi-au spus că nu – nu are legătură job-ul de acum cu studiile și nici nu prea știu cum să descrie munca lor în termeni clari și inteligibili generației părinților noștri, pentru care inginerul era inginer, economistul, doctorul, profesorul, avocatul, așijderea și nu existau prea multe nuanțe între ei. Azi vedem nenumărate profesii hibrid, avem nevoie de abilități despre care nici nu se discuta pe vremea cînd eram noi la școală, vorbim despre arta leadership-ului, descoperiri din neuroștiință care ne dezvăluie cum funcționează motivația și cum putem construi echipe mai performante, despre economie comportamentală și cîte și mai cîte.

Trăim într-o lume fluidă, în care gradul de predictibilitate scade exponențial și, în mod foarte ciudat, „anotimpurile“ vieților noastre nu se mai succed în ordinea în care eram obișnuiți.  Tocmai pentru că putem prevedea din ce în ce mai greu ce va urma, obsesia pentru planificare, pentru „muncit vara ca să ne fie bine iarna“, se întoarce împotriva noastră. Flexibilitatea, adaptabilitatea au devenit capacități esențiale, pe care cei crescuți în mentalitatea „furnicii“, din păcate, deseori, nu le au. Nici obsesia lui „trebuie“ și cultul muncii ca sacrificiu nu mai sînt strategii funcționale – e aproape imposibil să fii extrem de versatil, de deschis către posibilități, de atent la curenții, mulți și variați, ai schimbării dacă ești prins în rutina dureroasă a unei munci care nu‑ți place sau a unei vieți trăite, rigid, după precepte impuse de alții. A munci cu drag și pasiune, a face alegeri mînat de o misiune personală, de valori clare și autentic asumate, a fi capabil să te oprești și să schimbi macazul atunci cînd îți dai seama că ești pe un drum greșit au devenit necesități pentru a putea fi un adult împlinit într-o lume care se transformă radical de la un deceniu la altul, nu doar de la un secol la altul.

Asta nu înseamnă că mentalitatea greierului complet lipsit de griji, trăind de pe azi pe mîine, e de preferat. Din perspectiva mea, greierul și furnica reprezintă două extreme ale unui spectru în care nuanțele erau destul de clare acum cîteva decenii, însă în care acum, din ce în ce mai mult, culorile se întrepătrund.

Există o înțelepciune a greierului care le-ar prinde bine tuturor acelora dintre noi care se identifică mai degrabă cu furnica, și anume capacitatea de a trăi în prezent, de a fi conectat cu cine ești de fapt și de a te aduce pe tine, cu totul, în lume și în propria viață. Greierul e conștient de calitățile lui, de ce îi place să facă și se dedică pasiunii lui cu abandon. Cunosc o mulțime de „greieri“ – tineri antreprenori curajoși care, chiar cînd toți cei din jur le-au spus că sînt nebuni, au pornit la drum și au creat business-uri despre care nu-și imagina nimeni că ar putea funcționa. Cunosc artiști care s-au încăpățînat să se dedice artei lor și n-au murit de foame. Cunosc oameni care trăiesc convinși că lumea e un loc prietenos, că există lumină în fiecare om, că se poate trăi fără competiție și că o viață împlinită e una în care alegi să-ți „cînți cîntecul“ în fiecare zi – și nu, nici oamenii ăștia nu sînt desprinși de realitate, nu fac foamea și nu pier pentru că au încetat să mai creadă că după bine vine neapărat răul.

Cunosc și oameni-„furnici“ care, ajunși pe culmile succesului, după toate criteriile pe care societatea spune să ar trebui să le „bifezi“ pentru a te putea considera un om împlinit, și-au dat seama că sînt complet nefericiți și au intrat în crize existențiale. Am lucrat cu oameni care și‑au dat demisia din poziții de top management, au părăsit relații de ani de zile, și-au schimbat cariera la 40 și ceva de ani, cînd toată lumea din jur îi invidia pentru succesul lor, obținut cu luptă, lacrimi și sudoare, pentru că și-au dat seama că nici o „bifă“ pe lista realizărilor obligatorii nu va compensa vreodată lipsa sensului din viețile lor.

Marele păcat de care suferă și greierul, și furnica este, cred, convingerea că celălalt greșește. În lumea mea ideală ar fi plin de greieri care și-ar da voie să învețe ceva din spiritul cumpătat al furnicii, care ar cupla prezența, energia, bucuria de a trăi cu realismul, și de furnici care ar alege să vadă munca lor ca pe un mijloc, nu ca pe un scop în sine, care s-ar opri din alergătură ca să asculte un pic cîntecul greierului sau poate chiar să-l cînte pe al lor. În lumea la care visez, greierii și furnicile ar face echipe – idealismul ar fi considerat o calitate și ar putea merge mînă în mînă cu pragmatismul sănătos (pînă la urmă, ce altceva este un vizionar recunoscut decît un fost idealist ale cărui idei nebunești s-au dovedit fezabile?). În sfîrșit, în lumea echilibrată și conștientă în care sper, la un moment dat, să trăiesc, greieri și furnici deopotrivă ar îmbrățișa convingerea că un viitor sustenabil nu poate fi construit într-o lume în care doar unii muncesc și alții profită și nici într-o lume în care fiecare muncește doar pentru el, incapabil să dăruiască sau să conștientizeze că viitorul, nu doar al nostru, ci poate al omenirii înseși, depinde de cît de capabili vom fi să existăm în armonie și interdependență.

Alis Anagnostakis este trainer, exe­cu­­tive coach și specialist în cultură or­ga­ni­za­țio­nală. A fondat o școală de coaching dedicată managerilor și scrie despre cărți și autocunoaștere pe www.alisanagnostakis.com.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Bătălia pentru Bucureşti
16 noiembrie: Ziua în care România a luptat pentru apărarea Capitalei. Momentul care a schimbat soarta țării în Primul Război Mondial
De la nașterea poetului Andrei Mureșanu la primul tronson al metroului bucureștean, 16 noiembrie reunește repere ale culturii, științei și istoriei. Este și ziua constituirii UNESCO și a transmiterii mesajului Arecibo în spațiu.
targ craiova 2025   foto Fb lia olguta vasilescu jpg
Cât de sigur e să participăm la târgurile de Crăciun din România şi Europa? Expert: „Singurele modalități sunt cele informative și prezența masivă în teren”
Târgurile de Crăciun atrag în fiecare an milioane de turiști, însă atmosfera de sărbătoare vine la pachet cu provocări tot mai mari pentru autoritățile responsabile de securitate.
Lucrări pe șantierul Autostrăzii Lugoj   Deva  Foto Daniel Guță (7) jpg
Cel mai lung viaduct din vestul României se apropie de finalizare. Cum au progresat lucrările la „autostrada cu tuneluri”
Cel mai lung viaduct construit în vestul României, pasajul de 1,1 kilometri de pe Autostrada A1 Lugoj – Deva, se apropie de finalizare. După aproape trei ani de la începerea lucrărilor, stadiul lucrărilor pe „autostrada cu tuneluri” a ajuns la 82 la sută.
Adina Buzatu, foto Facebook jpg
Adina Buzatu, recomandări pentru garderoba anului 2026. Ce culoare revine în tendințe și cum poate fi purtată
Creatoarea de modă masculină Adina Buzatu a venit cu o recomandare în materie de stil, vorbind despre revenirea unei culori în tendințele modei din 2026. Pe rețelele de socializare, vedeta a explicat de ce movul este considerat „noul negru” și a povestit câteva detalii interesante despre istoria ace
Donald Trump FOTO AFP
Iranul ar plănui asasinarea președintelui Trump și a unor înalți oficiali americani. Mossad a dezvăluit detalii
Serviciul israelian de informații externe, Mossad, ar fi identificat o amenințare iraniană la adresa președintelui american Donald Trump și a mai multor oficiali de rang înalt din administrația SUA.
Coober Pedy
„Când închizi uşa, totul dispare”. Cum arată viaţa în oraşul în care oamenii trăiesc în subteran, ca să scape de căldură
În mijlocul deşertului australian, mii de oameni şi-au găsit locuinţa sub pământ. Acolo dorm, gătesc, muncesc şi îşi duc viaţa de zi cu zi, feriţi de căldura de la suprafaţă.
Horoscop, foto Shutterstock jpg
Horoscop luni, 16 noiembrie. Banii vin ca o răsplată pentru nativii unei zodii
Lorina, astrologul Click!, vine cu predicțiile complete pentru toate cele 12 semne zodiacale, pentru ziua de luni, 16 noiembrie.
Mihaela Bilic jpg
Cum poți preveni anemia în post! Mihaela Bilic, despre alimentele care reduc absorbția fierului
Odată cu apropierea perioadei de post, atenția acordată echilibrului nutrițional devine esențială, mai ales în ceea ce privește aportul și asimilarea fierului în organism, pentru a preveni instalarea anemiei.
Punctul de frontieră Luhamaa, frontiera Estonia Rusia
Estonia închide toate punctele de frontieră cu Rusia, după un atac atribuit serviciilor secrete ale Moscovei
Estonia va închide, începând cu 1 decembrie, toate punctele de trecere a frontierei cu Rusia, în urma unui presupus atac de sabotaj asupra unui producător de drone din statul baltic, petrecut în weekend. Autoritățile estoniene susțin că atacul a fost comandat de serviciul rus de informații militare