Înțelegerea înțelegerii

Radu RIZOIU
Publicat în Dilema Veche nr. 1027 din 14 decembrie – 20 decembrie 2023
image

Există unele zone ale imaginarului colectiv care ignoră în mod ostentativ realitatea, fie ea fizică sau socială. O astfel de zonă de (pen)umbră este cea a însemnătății angajamentelor asumate. De la celebra pastișă „Nu lăsa pe mîine ce poți face azi; lasă pe poimîine, că poate nu mai trebuie să faci deloc” pînă la replica micului prestator (de la instalator la taximetrist) care evită asumarea obligației cînd este întrebat cît costă serviciul: „Las’ că ne-om înțelege noi”. În toate aceste cazuri, oamenii preferă să ignore forța cuvîntului dat. Ba chiar există uneori impresia că doar dacă semnezi un act te angajezi cu adevărat. Sau e nevoie de alte acte „magice” precum strîngerea de mînă, tăierea pariului sau băutul adălmașului. 

Legea contrazice toate aceste legende urbane. Orice semne ale voinței noastre (poate fi o simplă înclinare a capului sau o simplă lipsă de reacție cînd cineva ne întreabă ceva) înseamnă că ne obligăm la ceva. Este tot mai greu să pretinzi că „nu am vorbit serios” pentru că orice vorbă te angajează. Sîntem niște mici dumnezei aici în orizontul nostru sublunar – creăm noi realități de fiecare dată cînd vorbim. De cele mai multe ori, însă, cuvîntul ne este împotrivă, adică ne obligă în primul rînd pe noi.

„Unde-i lege nu-i tocmeală!” Dar unde e tocmeală ce-i? Legea însăși spune că o promisiune are aceeași valoare cu legea. Adică îl leagă pe cel care a promis să-și execute fapta promisă. Dacă nu o face, atunci va fi forțat să o facă de către judecător. Iar dacă în continuare se împotrivește, executorul îi va vinde bunurile pentru a-l plăti pe creditor. Așadar, cuvîntul nostru ne leagă de cel căruia i-am promis ceva la fel de puternic precum Legămîntul lui Moise i-a legat pe evrei de Lege. Aceste lanțuri invizibile sînt extrem de puternice și rezistă la intemperiile timpurilor mai ceva ca oțelul. Este drept că uneori ele își slăbesc strînsoarea după un timp. Te gîndești că o fi uitat de promisiune cel căruia i-ai promis… Dacă însă te întîlnești cu el din nou, promisiunea a rămas acolo și poate renaște cînd te aștepți mai puțin. Ea nu se stinge niciodată, doar că statul nu mai vrea să se bage în problemele voastre după un timp. Ca atunci cînd, după un timp, acțiunea creditorului tău este respinsă de judecător ca fiind prescrisă. Alteori, însă, statul consideră promisiunea suficient de importantă încît să o garanteze pentru totdeauna. A fost o descoperire dureroasă pentru unii clienți ai băncilor să afle că deși banca nu le mai putea cere banii, putea în continuare să le vîndă apartamentul ipotecat…

Dacă, în West(eros), Lannisterii își plătesc mereu datoriile, în Balcani, Nastratin Hogea explica prietenilor că „grijile-s la creditori mai mult decît la datori”. Există așadar o anumită atitudine fatidică la noi cu privire la obligațiile asumate. Que sera, sera... Mai presus decît cuvîntul dat, „ce e scris și pentru noi, bucuroși le-om duce toate”. De aici vedem o abordare relaxată a problemei datoriei. Nous sommes ici aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère. De exemplu, sîntem convinși că este „mai bine mai tîrziu decît niciodată”, că „graba strică treaba” și ca o întîrziere nu a omorît pe nimeni. Și totuși, în legea noastră scrie că și o plată făcută cu întîrziere nu este o plată completă. Dacă ai întîrziat, poți fi urmărit în continuare de creditor pentru plata dobînzilor.

Poate că problema derivă din faptul că legile au fost aduse de aiurea în timpul modernizării României. La 1864, Cuza a adoptat legile lui Napoleon construite pentru francezi. Vestul Europei se transplanta în Est. În noua modernitate, s-a păstrat același model. Vestul s-a deosebit de rest (și) prin aceea că a ales calea respectării regulilor fixate de la început, aceleași pentru toată lumea. Cadrul normativ este făcut pentru a spori siguranța oamenilor, iar una dintre ideile centrale este că oamenii se deosebesc de restul viețuitoarelor prin aceea că au rațiune și pot să prefigureze consecințele propriilor acțiuni. Așa că legea a stabilit că orice promisiune semnifică o tranzacționare cu viitorul în care cel ce promite înțelege că va trebui să și facă la un moment dat ceea ce a promis. Spre deosebire de abordarea dubitativă a Nașului care îi spune antreprenorului de pompe funebre că „e posibil ca acea zi să nu vină niciodată”, legea spune că ziua scadenței obligației asumate va veni exact atunci cînd ai spus tu de la început că va fi. De exemplu, eu am promis că voi scrie acest text acum cîteva zile. Atunci mi se părea că va fi ceva simplu de realizat. Apoi a trebuit să mă ocup de o mulțime de alte proiecte și mi-am dat seama, în preajma termenului, că nu am scris textul. Redactorul-șef al revistei știe însă că lucrează cu români și mi-a amintit cu cîteva zile înainte de termen că trebuie să predau textul. Întîmplarea face că eu deja începusem să scriu la acel moment. Dar nu ar fi trebuit să fie necesar să-mi amintească. Era de datoria mea să mă preocup de îndeplinirea promisiunii.

Legea noastră pune accent pe această autonomie individuală care vine la pachet cu o responsabilitate sporită. E suficient să ne înțelegem pe chestiunile principale că deja avem un contract valabil. Apoi nu trebuie decît să ne ținem de cuvînt. Promisiunea ar trebui să ne zgîndăre în spatele minții pînă cînd o aducem la îndeplinire. Înțelegerea faptului că orice înțelegere este o obligație serioasă e principala lecție care ar trebui predată la educație civică.

Radu Rizoiu este profesor de drept civil și prodecan al Facultății de Drept din cadrul Universității din București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.