Intelectualii romi şi ieşirea din etnie

Toma ROMAN jr.
Publicat în Dilema Veche nr. 127 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd am intrat în 1994 la Facultatea de Istorie din Bucureşti, am văzut că printre colegii mei se aflau şi doi băieţi cu tenul măsliniu. I-am surprins de cîteva ori vorbind între ei ţigăneşte. În primii ani de facultate nu făceau nici un secret din originea lor etnică. I-am revăzut la cîţiva ani după terminarea facultăţii. Unul dintre ei era profesor la un liceu dintr-un oraş de pe Dunăre, iar cel de-al doilea lucra la o firmă de publicitate în Bucureşti. "Se realizaseră", erau căsătoriţi cu românce. Nici unul nu mai recunoştea că este ţigan, mă priveau cu oarecare jenă, ştiind că eu ştiu. Confuzia etnie - pătură socială Mi-am dat seama cam ce se petrecuse în sufletul lor. Îşi considerau propria etnie mai mult o pătură socială ultrasăracă, incultă, posesoare a unui procent ridicat de infracţionalitate, decît o entitate cultural-lingvistică. Ajunseseră intelectuali şi nu voiau să fie consideraţi o parte din pasta formată din pungaşi, vrăjitoare şi manelioţi. De-a lungul vremii am mai văzut multe asemenea cazuri. Am întîlnit ţigani care, odată ajunşi ingineri, contabili, scriitori sau jurnalişti, au ieşit din etnie. Onorabilitatea pe care o dau studiile şi o meserie bună, i-a făcut să nu se mai identifice cu imaginea pe care o au ţiganii în ochii majoritarilor. Am avut chiar o fostă iubită căreia îi cunoşteam părinţii (maică-sa avea fustă creaţă) care, după ce şi-a deschis o firmă de construcţii (este inginer), a început să clameze o pretinsă origine grecească, pentru a-şi justifica tenul închis. Ţiganii de profesie În extrema cealaltă se situează o altă specie de intelectuali care şi-au făcut o meserie din propria etnicitate. Pe aceştia i-am cunoscut mai bine în perioada în care am lucrat la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi după ce Mircea Dinescu m-a tocmit să mă ocup de publicaţia Rom bogat, rom sărac, pe care o va edita, să sperăm, la un moment dat. Ţiganii profesionişti pot fi întîlniţi în mediul organizaţiilor non-guvernamentale şi formează un fel de sectă. Se întîlnesc între ei, sparg fonduri europene şi guvernamentale pe la simpozioane, training-uri, conferinţe, mese rotunde şi mai ştiu eu ce canapele pătrate. Toţi sînt mari teoreticieni, unii suferă de un fel de protocronism ţigănesc, vorbesc într-un jargon non-guvernamental româno-englezo-romani. Unii dintre ei, precum sociologul Nicolae Gheorghe sau Vasile Ionescu, fostul reprezentant al romilor în Ministerul Culturii, au făcut o frumoasă carieră internaţională şi itinerează prin diverse capitale europene. Învăţăceii lor rămaşi în ţară "implementează programe" la nesfîrşit, fără prea mari rezultate. Marele defect al speciei pomenite mai sus este că nu prea are legătură cu comunităţile ţigăneşti formate din oameni obişnuiţi. Ei nu au comunicare directă şi continuă cu romii săraci, care locuiesc în mase compacte în unele zone ale ţării. Necazurile discriminării pozitive În ultimii ani, universităţile de stat din România au acordat locuri gratuite, fără examen de admitere, unui număr de studenţi romi. Măsura în principiu este foarte bună. Numai că ea a fost aplicată anapoda. În primul rînd, li s-a dat puterea să decidă cine este rom sau nu, ONG-urilor, ba chiar şi mişcărilor politice ale ţiganilor. Aşa a început un înfloritor comerţ cu "certificate de rom". În fiecare an, tineri aparţinînd majorităţii româneşti, dorind să intre pe de-a moaca la unele facultăţi unde se intră greu, cumpără într-o veselie, de la diverse asociaţii obscure, certificate care-i fac, pînă după examen, ţigani. Problema ar fi fost mult mai simplu de rezolvat, dacă li s-ar fi testat direct de către universităţi, cunoştinţele de limbă romani sau dacă li s-ar da un test despre tradiţiile comunităţii din care vin şi pe care, dacă sînt "autentici", le-au trăit pe viu. O a doua problemă este orientarea tinerilor romi, care intră pe locurile gratuite, spre anumite profiluri de învăţămînt. Majoritatea lor se îndreaptă spre Politologie, Sociologie, Drept, Psihologie. Comunitatea romă nu are neapărată nevoie de mari teoreticieni şi gînditori care să stea izolaţi prin Bucureşti. Ea are nevoie, în primul rînd, de învăţători, profesori, preoţi, agronomi sau medici care să se întoarcă în comunitatea din care au plecat, să împărtăşească romilor obişnuiţi cunoştinţele pe care le-au dobîndit în timpul studiilor. O treabă bună a făcut Centrul de Jurnalism Independent care a lansat un program de pregătire practică pentru tinerii romi cu aptitudini de publicist. Ei au avut ocazia să muncească în redacţiile unor mari ziare, să prindă meseria fără să-şi ascundă identitatea etnică. Pe o parte, pe unii din aceşti tineri ne vom baza în redactarea revistei Rom bogat, rom sărac. Este bineînţeles nevoie şi de publicaţii ale romilor sau făcute pentru romi, dar şi mai mare nevoie este de oameni care să-i înveţe pe romii analfabeţi să le citească. Modelul românesc La începutul secolului XX, în România, cel puţin în mediul rural, situaţia civilizaţional-culturală era dezastruoasă. Analfabeţii formau majoritatea populaţiei, chiar dacă învăţămîntul primar era obligatoriu încă de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza. După primul război mondial, situaţia a început să se schimbe în bine, prin formarea unei aşa-numite intelectualităţi medii, care a reprezentat elita satelor. Porţile şcolilor normale şi ale învăţămîntului superior s-au deschis. Pentru tinerii dotaţi intelectual, dar săraci, s-au înfiinţat multe burse consistente, menite să-i ajute să supravieţuiască pe tineri în perioada studiilor. Aceştia în general s-au întors în mediile de unde veniseră. Şi datorită lor, nivelul cultural general a crescut. Romii au nevoie de preoţi care să ţină slujbele în romani, de învăţă-tori şi profesori, care să predea în limba lor maternă, de specialişti în agricultură pentru comunităţile rurale. Dacă se va forma o astfel de intelectualitate medie care îşi va face treaba, decalajul cultural-civilizaţional dintre reprezentanţii ei şi restul populaţiei va putea fi estompat într-un timp relativ scurt .

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

grefier
Grefier dat afară pentru că avea un handicap grav. Concedierea, declarată abuzivă
Un grefier de la o judecătorie din subordinea Curții de Apel Bacău a fost concediat, în contextul în care s-a descoperit că deține un certificat pentru grad de handicap accentuat, cu însoțitor.
arestare carabinieri Italia FOTO stiridiasoora
Român arestat pentru viol în Italia, amnezic. „Am băut 20 de litri de vin, nu mai știu ce am făcut“
Un român de 40 de ani a fost arestat în Italia, la Cuneo, fiind acuzat că a violat o femeie într-un parc din oraș. Bărbatul le-a spus anchetatorilor că nu-și mai amintește nimic din ce a făcut în ziua respectivă.
Întâlnire România SUA privind relația bilaterală în domeniul apărării  Foto MApN
Asistentul secretarului american al Apărării pentru securitate națională, în vizită în România
Asistentul secretarului american al Apărării pentru securitate internaţională, Celeste Wallander, aflată în vizită în România, s-a întâlnit cu secretarul de stat pentru politica de apărare, Simona Cojocaru, pentru a discuta despre relaţia bilaterală şi securitatea regională, a informat MApN.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Asociațiile sovietice de „prietenie” – lucrate de contraspionaj în România comunistă
„Apolitică” și cu peste 6 milioane de membri, Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS) a fost instrumentul sovietic cel mai extins între cele destinate să sugrume democrația liberală din România.