Intelectuali prinşi în maşinăria politicii

Vasile DÎNCU
Publicat în Dilema Veche nr. 182 din 5 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

S-a scris atît de mult despre intelectuali şi politică încît este greu sau inutil să mai scrii ceva. Poate este mai bine să nu te raportezi deloc la textele cunoscute, dacă ai propria experienţă de martor, subiect sau observator. O să încerc să fac abstracţie de tot ce am citit, deşi ani de zile am avut obsesia pozitivă a construcţiei unei sociologii a intelectualilor şi de faptul că am deja o jumătate de carte (lăsată în ciornă de la intersectarea mea cu politica) pe care provizoriu am numit-o "sociologia ideologiilor noastre cele de toate zilele". Voi elimina chiar şi tentaţia de a face referire la neîncrederea lui Pareto în intelectuali, pe care îi numeşte "intelighenţia flotantă" şi ne spune că ei vor ţine mereu partea celor care deţin resursele de putere. Nimeni nu-i iubeşte pe intelectuali în politică Militanţii nu se bucură cînd se anunţă că un intelectual a intrat în partidul lor, pentru că partidele sînt un fel de echipe de căutători de aur care nu se bucură să se mărească numărul de guri care trebuie hrănite din prada de după cîştigarea alegerilor. Sînt consideraţi profitori sau chiar naivi. Vechii militanţi vor avea întotdeauna justificarea următoare: votul ţăranului simplu sau al şomerului este egal cu cel al academicianului, deci lăsaţi-o mai moale cu sfaturile pentru a cîştiga intelectualii de partea noastră. Toate partidele au intelectuali, profesori universitari sau artişti, dar rareori o să-i găsiţi pe liste de Parlament sau de Guvern. Intelectuali la pachet Din cînd în cînd, în situaţii în care ar trebui să existe o serioasă dezbatere publică pe teme importante, apare o listă cu aproape 100 de intelectuali care susţin ceva ce nu poate impune vreun preşedinte sau premier sau partid. Aceste liste ne aduc aminte de adeziunile regizate pentru proiectele împuşcatului, dar şi de aprigele dispute dintre CDR şi FSN. Lista de stînga este mai rară, nu s-a structurat niciodată, căci atunci cînd s-a încercat a o opune dreptei, de regulă, ar fi trebuit să se lupte pentru susţinerea lui Ion Iliescu. Or, sînt mulţi intelectuali care se consideră de stînga, dar nu-l pot susţine pe Ion Iliescu. Lista de dreapta de 15 ani începe cu Andreescu şi se termină cu Zub şi ea conţine o parte din intelectualii cunoscuţi, dar şi nişte intelectuali de care auzim doar de pe aceste liste. În loc de dezbatere publică a ideilor, de toleranţă, intelectualii au preferat încolonarea în spatele unor lideri politici. S-au livrat la pachet, la legătură, în loc să-şi expună ideile pe tarabă. Vitrina cu intelectuali Intelectualii sînt buni de arătat, sînt un fel de vitrină pentru alegeri. De aceea ei sînt căutaţi mai ales în jurul alegerilor, cu iluzia că aduc voturile altor intelectuali. Dar, din nefericire, greu vom găsi la noi intelectuali care să poată funcţiona ca directori de opinie, lideri transmiţători de influenţă, cum spunea un sociolog acum mai bine de 50 de ani. Ei nu au cum să aducă voturi pentru că partidele nu îi lasă să-şi impună propria voce. Puşi să recite discursuri de partid, chiar dacă o fac cu talent, ei nu pot fi convingători pentru că masa intelectualilor votanţi, colegii lor, îi consideră de regulă nişte trădători. Ar trebui să devină invizibili Liderii nu suportă notorietatea unor intelectuali din jurul lor. Şi, mai ales, se enervează la gîndul că pot fi consideraţi "produsul" acestora. Chiar dacă au beneficiat mereu de "punctajele" lor. Nu vreau discurs, îi spune liderul intelectualului, vreau doar punctaje scurte de idei, de acolo mă descurc. Dar faptul că presa ţine partea intelectualului, şi nu a marelui conducător, dacă izbucneşte un mic diferend sau o dispută, este de nesuportat pentru lider. Cînd un intelectual din partid dă un interviu apreciat de colegi sau de breasla lui profesională, "marele conducător" o să-l felicite ironic şi o să-i explice că există o ordine de precădere: lucrurile importante le spune "el". Dacă în sondaje intelectualii ajung la notorietate sau încredere, care poate fi luată în seamă, atunci aceasta este deja o aroganţă şi urmează să fie pedepsită. Marele conducător de partide începe să scoată cărţi pe bandă rulantă şi atunci dispare ultimul atu al intelectualului. Soluţia intelectualului: să devină, pe zi ce trece, tot mai invizibil. Scribi inutili Intelectualii sînt buni să scrie documente privind modernizarea partidelor, bune de invocat la presă cu ocazia congreselor sau a altor foruri. Atunci mapele celor din teritoriu şi cele pentru presă trebuie umplute cu texte lungi, complicate sau cu strategii desenate în Power Point. Aceste texte rămîn moarte, nu le citeşte nimeni şi nu vor deveni niciodată programe politice. De ce? Simplu, partidele nu sînt echipe organizate cu scopul de a moderniza România, de a construi proiecte pe termen lung. Citiţi definiţia partidului politic din orice dicţionar de politologie şi veţi înţelege că intelectualii sînt folosiţi pentru a argumenta bunele intenţii, nu pentru a scrie programe de pus în practică. Învins de demagogia faptelor Conducătorul politic ajuns lider de partid începe să creadă în predestinare şi în organicitatea ascensiunii sale şi atunci caută să şteargă urmele traseului său. Întotdeauna în şedinţele de partid, cînd unul sau altul dintre intelectuali va face apel la valorile fundamentale sau la moralitate, sînt pregătiţi să ia cuvîntul unii lideri ridicaţi din popor care vor demonstra, indirect, dar cu mare subtilitate, inutilitatea intelectualilor din partid. Aceşti militanţi, care cîştigă de mult timp alegerile în sătucul sau orăşelul lor, vor spune cu voce tare şi răspicat că trebuie să mergem în mijlocul oamenilor, că vorbim prea mult în birouri şi folosim cuvinte prea meşteşugite, că programele de acţiune politică sînt o prostie şi că trebuie să ascultăm doleanţele oamenilor amărîţi. Vor bate cu pumnul în masă şi vor spune că sînt unii care stau prea mult la televizor, în loc să-l însoţească pe marele lider în satele şi oraşele patriei. De aici încolo vor da exemple sugestive cu dublarea procentelor după ce a trecut liderul pe-acolo, cu scrisori de mulţumire pentru ultima vizită, primite de la un grup de pensionari. Ce ironie, tocmai el, intelectualul, este învins de demagogie. Fără capital Ultima slăbiciune a intelectualului este aceea că el nu poate aduce bani la partid. Şi nici prietenii lui, alţi intelectuali, nu au bani de donat. Cînd vin campaniile, în jurul liderului se nasc gărzi pretoriene formate din foşti chelneri, drumari, benzinari sau alte forme de capitalişti ce investesc în politică. Ei sînt daţi ca exemple de dăruire, schimbă strategii de alianţe şi intelectualul simte cum banii înfrîng ideile. Şi totuşi... Dincolo de aceste detalii de funcţionare, intelectualii care fac politică ar trebui să fie din ce în ce mai mulţi. Pentru că nu ne este indiferent cine face politică şi pentru că ar fi singura formă prin care s-ar putea crea diferenţa între stînga şi dreapta sau ar putea să fie puse în practică valori în politică. România nu va avea nici o şansă dacă politică vor face doar comuniştii reconvertiţi, securiştii, băieţii sub acoperire, chelnerii, inginerii de nota 5, cîntăreţii, dansatoarele, contabilii de CAP, schimbătorii de valută sau alte tipuri de aventurieri. Clasa politică de astăzi, croită în laboratoarele încă nedesfiinţate din 1990, este una care ocupă fraudulos biroul de comandă al societăţii româneşti. Progresiv, ea trebuie schimbată, dar nu cu fiii, nepoţii sau cărătorii de geantă ai actualilor conducători politici. Dacă intelectualii le vor schimba compoziţia, ciorba va începe să aibă un alt gust. Cît timp nu vom avea o societate civilă solidă, despărţită de partide, intelectualii vor trebui să facă politică în partide. Cu toate problemele de care am vorbit mai înainte. Prins în maşinăria politicii, intelectualul poate defecta sistemul. Prin mai multe moduri: prin influenţa sa, prin faptul că poate deveni un pol pentru nemulţumiţi sau prin faptul că se poate ridica dincolo de cerinţele burţii. În cel mai rău caz, ca un şoarece rătăcit prin panoul electric, poate roade la cabluri sau produce scurtcircuit prin sacrificiul său, fără de voie şi neobservat decît de electricieni. ____________ Vasile Dîncu este sociolog, fost ministru, actual deputat PSD.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.
 Razboi Rusia Ucraina elicopter rusesc de recunoastere şi atac Kamov Ka-52 Alligator in misiune de lupta in Ucraina 27-28 mai 2022 FOTO Profimedia / Ministerul rus al Apărării
Spațiul aerian, mortal pentru ambele părți, în războiul din Ucraina. Cum încearcă piloții să păcălească radarul VIDEO
Piloții ruși și ucraineni își asumă riscuri enorme la fiecare zbor, fie el cu un avion de vânătoare, fie cu elicopterele, în încercarea de a evita să fie depistați de radarele inamicilor.
Astronauți în spațiu  Captură video NASA png
Imagini spectaculoase publicate de NASA. Doi astronauți montează panouri solare pe Stația Spațială Internațională
NASA a publicat un scurt video cu doi astronauți americani care au instalat două panouri solare pe Stația Spațială Internațională, iar imaginile sunt spectaculoase.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.