Integritatea publică – frontiera următoare
Acum 18 ani, cînd încercam, împreună cu cîțiva parteneri, să înființăm în România o asociație afiliată Transparency International, peisajul era unul descurajant. Deși corupția era pe buzele tutoror, termenul „corupție“ nu făcea încă parte din vocabularul oficial al legislației penale. Acest pas avea să fie făcut abia după un an, prin adoptarea unei legi speciale (Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție). Pînă atunci, mulți profesioniști ai dreptului erau de părere că discuția despre „corupție“ este un fel de fabulă moralizatoare, fără legătură cu spațiul normelor juridice. În orice caz, am avut nevoie de trei termene pentru a convinge instanța că subiectul corupției poate face obiectul activității unei organizații neguvernamentale. O altă dificultate a acelor timpuri era legată de înțelegerea noțiunii de „integritate“. De multe ori, cînd foloseam acest termen, unii parteneri de discuție îmi mărturiseau că primele sensuri care le veneau în minte erau cel de „integritate teritorială“ sau de „integritate fizică“. La sfîrșitul anilor ’90, expresia „integritate publică“, pe care încercam să o impunem în spațiul public, le suna multora straniu și artificial.
Evident, lucrurile s-au schimbat mult de atunci. Nu numai că termenul „corupție“ a devenit o noțiune tehnică a dreptului, dar avem de ani buni o strategie națională anticorupție care operează cu distincții importante, precum cea între prevenirea și combaterea corupției sau între combaterea prin mijloace penale și combaterea prin mijloace administrative. Nu cred că mai există funcționar sau demnitar în România care să nu fi auzit de integritate în exercitarea funcțiilor și demnităților publice sau de instituția numită Agenția Națională de Integritate, care face controlul declarațiilor de avere și de interese.
Anul trecut, la una din multele întîlniri organizate de Ministerul Justiției pentru dezbaterea publică a strategiei naționale anticorupție 2016-2020, Codru Vrabie, reprezentantul organizației Funky Citizens, a ridicat o întrebare interesantă: oare nu ar fi timpul să vorbim despre o „strategie națională pentru integritate publică“ în loc de „strategia națională anticorupție“? Deși sugestia nu a fost preluată în textul final al strategiei, ea deschide o discuție importantă, al cărei timp a sosit în sfîrșit. După mai bine de zece ani în care România a scris (și rescris) legi și a construit instituții menite să combată corupția prin mijloace penale (DNA) și administrative (ANI), sîntem în situația de a trage linie și a spune că avem un parcurs solid în domeniul combaterii corupției. În același timp, ne confruntăm cu o realitate dezolantă: în ciuda numeroaselor dosare penale finalizate de DNA cu condamnări definitive în instanțele de judecată, efectul de descurajare pare să fie unul neglijabil. Faptele de corupție și dosarele penale continuă să apară în sistemul public.
Este evident că ne e mult mai greu să găsim o formulă eficientă de prevenire a corupției. Într-un fel, e de înțeles: spre deosebire de acțiunile de combatere, care sînt concentrate în acțiunea a două instituții precis determinate (DNA și ANI), prevenția presupune acțiune administrativă, managerială, în cvasitotalitatea instituțiilor publice din România, fie ele primării, ministere sau Parlament.
Poate că e momentul să ne cenzurăm reflexul comod al schimbării legilor sau redefinirii instituțiilor și să ne obișnuim cu teme noi. Cum putem construi o cultură a integrității în instituțiile noastre publice? Cum le comunicăm liderilor acestora că societatea are așteptări de la ei în această direcție? Atmosfera publică a ultimelor două luni e departe de a ne da motive de optimism, dar aici nu e vorba nici de o cursă pe termen scurt, nici de o logică radicală de tipul „totul sau nimic“. Societatea se schimbă și standardele de integritate și transparență sînt o parte vizibilă și esențială a acestei schimbări. Marea încercare va fi ca aceste standarde să treacă pragul tuturor instituțiilor noastre publice, nu doar pe cel al birourilor unor procurori.
Adrian Baboi-Stroe, fost secretar de stat în Ministerul Justiției (2016), este consultant politic.
Foto: Flickr
