Instantanee - strîmbele drepturi ale omului în Republica Moldova -

Marian CHIRIAC
Publicat în Dilema Veche nr. 290 din 3 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cei patru bărbaţi intră treptat în rol. Mai întîi, Vadim (îi citesc numele pe ecuson) arată şi se comportă ca un băiat de la ţară: greoi în gesturi, timid, nesigur pe el, cere aprobare pentru aproape fiecare decizie. Îmi verifică politicos actele, le întoarce pe o parte şi pe alta, apoi le predă superiorilor. Răsuflă uşurat. Vorbeşte o limbă română savuroasă, cu accent tipic moldovenesc. Sînt apoi preluat de un gradat, şi el foarte tînăr, blond, cu nişte ochi albaştri, limpezi. E un bărbat frumos, dacă nu ar avea uniforma, ar putea interpreta lejer un rol de june prim în orice producţie internaţională. Aici, însă, parcă sîntem distribuiţi împreună într-o peliculă de duzină, cu spioni şi KGB-işti. Asta pentru că sînt pe aeroportul din Chişinău şi tînărul ofiţer blond şi frumos coordonează verificarea bagajelor. Totul se face meticulos, îmi e deschis fiecare buzunar de la geanta de voiaj, cercetat fiecare pliu al hainelor, răsfoită orice filă de caiet. Fiecare lucru e pus apoi cu grijă la locul lui. Între timp, vorbesc… în engleză cu tînărul ofiţer blond şi frumos; mă întreabă nu doar ce caut pe acolo, unde o să stau, cu cine mă întîlnesc, ci şi despre hobby-urile mele. Discuţia e lejeră. Imediat după aceea, sînt pus să aştept într-un colţ. Curînd apare al treilea personaj, superiorul superiorului. E mătăhălos, are o faţă teşită şi nas turtit, pare fost boxer. Mă priveşte lung, cu o privire cruntă. Vrea să îmi plec privirea, dar nici eu nu mă las. Nu spune nimic, doar ascultă întrebările pe care mi le adresează subordonaţii săi. El doar mă priveşte lung. Întrebările sînt mereu aceleaşi: unde, cu cine, de ce? Finalul e, desigur, cu happy-end, deşi nu ştiu dacă a învins binele. Sînt interogat pentru ultima dată, dar sumar, de un alt ofiţer, bărbat trecut de prima tinereţe de data aceasta, tuns scurt, trăsături atletice. Faţă slavă. Îmi vorbeşte în rusă, dar totul mi se traduce în română. "Ştim că ne minţi, dar te lăsăm să treci" " sînt ultimele lui cuvinte. Strîngem mîinile, gestul e aproape cordial. Gata, reuşesc să intru în Republica Moldova, după mai bine de o oră de tribulaţii. Aveam, desigur, viză legală. * * * Pe scările Procuraturii Generale din Moldova e o femeie. O femeie simplă, uscăţivă, îmbrăcată în negru. Oarecum nefiresc, are în mîini o porta-voce prin care vorbeşte către uşa de la intrare, către ferestrele închise. "Feciorul meu nu a făcut nimic rău, vă rog să îi daţi drumul." Vorbeşte continuu, cu o voce egală şi înceată. "Feciorul meu nu e un om rău, nu e cu nimic vinovat, vă rog să îi daţi drumul." Ascult litania ei minute în şir. E cald, vîntul nu clinteşte nici uşa de la intrare, nici ferestrele închise. * * * "Bun. Ne vedem la statuia lui Ştefan." În centrul Chişinăului, la statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, mă întîlnesc cu Ghenadie, unul dintre liderii informali ai protestelor din 6-7 aprilie, din Moldova. Membru al grupului "Sînt anti-comunist", Ghenadie a organizat atunci un eveniment paşnic, "ziua de doliu naţional", ca protest faţă de rezultatele alegerilor, cîştigate de comunişti. Demonstraţia, din motive încă neelucidate, a devenit violentă. Comuniştii spun că opoziţia (dacă nu şi România) ar fi de vină, ceilalţi acuză puterea de la Chişinău de manipulare. În timp ce îmi povesteşte ce s-a întîmplat atunci, Ghenadie e un amestec de hotărîre şi oboseală. E înalt, puţin adus de spate, dar vorbeşte calm, aproape neutru despre cum a fost urmărit, reţinut, cum poliţiştii au confiscat computere, documente, materiale media, de la sediul Organizaţiei Hyde Park. O lumină se aprinde în ochii săi adumbriţi de o tristeţe neclară doar cînd vorbeşte despre alţii: "li s-a întîmplat şi altora ceea ce noi păţim de ani buni " să fie abuzaţi, bătuţi, anchetaţi, să li se fabrice dosare". După violenţele din aprilie, între 200 şi 700 de persoane au fost arestate. Peste o sută au depus plîngeri, acuzînd că au fost maltratate. Cinci au depus plîngeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. "În Moldova se vede că politicul e deranjat de exprimarea liberă în public" " crede Ghenadie. Pare puţin obosit, e mai precaut, sceptic privind viitorul. După ani buni de proteste continue contra regimului comunist de la Chişinău, Ghenadie pare dispus să încerce să obţină azil politic într-o ţară occidentală. * * * Pentru Alexandru Postică, România pare o dragoste neîmpărtăşită. "Băsescu, acolo la el, spune multe, dar noi aici năduşim singuri" " spune tînărul avocat, care se ocupă cu reprezentarea la CEDO a unor cazuri de încălcare a drepturilor omului, inclusiv ale românilor din Transnistria. "Mă ocup de dosarul celor circa 170 de profesori care vor să înveţe în grafia latină şi cărora li se încalcă drepturile. Singur mă lupt. În cazul Ilaşcu, Bucureştiul a devenit parte terţă la CEDO, acuma însă a luat apă în gură." Adică, nu are nimic de zis. Postică e lucid. Ştie în ce ţară trăieşte ("drepturile omului se încalcă peste tot, dar în Moldova nu există posibilitatea să te aperi în faţa legii"), nu aşteaptă ajutor de la nimeni ("măcar moral să fim susţinuţi") şi pare să se zbată atît, doar în memoria "bunelului" său (care a luptat în război şi ulterior a fost deportat de Stalin, dar care "mereu a ştiut să rămînă om şi român"). * * * Plec împovărat din Moldova. Problemele şi tristeţea oamenilor, cauzate de originala democratură de acolo, un cvasi-general sentiment de neputinţă, pe toate le resimt la nivel fizic. Pe aeroport, funcţionarii de la vamă mă privesc blazaţi. "Cu ce treabă în Moldova?" "Am fost să mă documentez pentru un ghid turistic" " improvizez pe moment. Brusc, li se aprind ochii. "Aţi văzut Orheiul, Căpriana, mănăstirile?" Înşiră continuu nume de alte locuri care ar merita vizitate. Mormăi ceva. "Dar cramele de la Mileştii Mici, Vadu lui Vodă, muzeele?" Nimic nu pare să îi poată opri. Au chef de vorbă, ar vrea să îmi povestească multe. Zîmbesc subţire în sinea mea: la început vameşii nu mă lăsau să intru în Moldova, acum nu m-ar lăsa să plec.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.