Inițiativă cetățenească

Florina PRESADA
Publicat în Dilema Veche nr. 400 din 13-19 octombrie 2011
Protecţia copilului, pe un teren minat jpeg

Nu ne-am pus problema niciodată aici, la Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe), dacă cei care se implică în demersuri de schimbare a unor legi – cu scopul de a le face mai bune sau mai juste – sînt oameni altruişti. Fără îndoială, atunci cînd eşti mînat într-un astfel de demers de grija pentru bunăstarea unei întregi comunităţi sau a unui grup marginalizat se poate spune că eşti altruist. Dar se poate spune, de asemenea, şi că manifeşti atitudine civică. Atitudinea civică, din punctul nostru de vedere, înseamnă să fii conştient de datoria de a nu închide ochii la inechităţile sau disfuncţionalităţile sistemului şi de a acţiona pentru a le îndrepta, utilizînd drepturile pe care le ai ca cetăţean. 

Nu ştim însă despre cît altruism sau interes propriu e vorba în povestea numeroaselor asociaţii formate din mame de copii autişti care cer schimbarea legilor ce-i califică pe aceştia drept schizofrenici, odată deveniţi adulţi, sau în povestea mamei dintr-un sat care, avînd un copil cu dizabilităţi, începe lupta – şi o cîştigă! – pentru înfiinţarea unui centru public de servicii pentru copiii cu dizabilităţi. 

Ceea ce ne place nouă, ca organizaţie care practicăm şi milităm pentru participarea publică – adică implicarea tuturor factorilor interesaţi în decizia publică şi pe tot parcursul elaborării ei –, este că mamele de mai sus au ales să lucreze într-un punct nevralgic al societăţii şi democraţiei româneşti: acela al luării deciziei publice. În România, este mult mai uşor să te apuci să construieşti singur un pod sau să amenajezi împreună cu cîţiva vecini un parc decît să convingi autorităţile publice să o facă. Oamenii aleg această variantă pentru că ştiu că astfel obţin rezultatele dorite mult mai repede. Să intri însă în dialog cu autorităţile e un proces anevoios şi mai ales imprevizibil ca rezultat. Dar acest proces are avantajul că vine cu ceva în plus – mai multă putere pentru oameni. 

În munca noastră de zi cu zi, auzim cetăţeni care ne spun că ei nu pot, autorităţi care ne ignoră cererile, politicieni care ne mint şi preoţi ortodocşi în cartierele unde lucrăm predicînd că „e de datoria noastră să întoarcem şi celălalt obraz, că Dumnezeu va coborî pe pămînt şi va extirpa răul din rădăcină la momentul potrivit, iar pînă atunci noi trebuie să căutăm mîntuirea“. Cu toate acestea, CeRe doreşte ca românii să devină cetăţeni înainte de mîntuire, iar autorităţile să lucreze efectiv cu aceştia – fie ei organizaţi sau nu – pentru politici şi decizii publice în interesul tuturor. Participarea publică are meritul că mediază costuri şi beneficii în decizia luată de comun acord. 

De aceea, în Bucureşti, am creat grupuri de iniţiativă cetăţenească. Cel mai cunoscut dintre toate este poate cel din Drumul Taberei, care a pus pe agenda publică Cinematograful Favorit şi transformarea lui în centru cultural comunitar. În urma activităţii acestui grup, Primăria sectorului 6 a luat în administrare clădirea abandonată şi a elaborat deja studii şi bugete pentru reconversia clădirii. Acum grupul monitorizează parcursul proiectului. Grupul de cetăţeni din Titulescu a organizat, în premieră pentru România, o sesiune de responsabilizare cu primarul Oprescu cu privire la problemele generate de darea în folosinţă a Podului Basarab. Primarul Oprescu a venit şi a vorbit peste jumătate de oră, fără a răspunde întrebărilor puse de cetăţeni în prima parte a întîlnirii. Însă oamenii chemaţi de vecinii lor la întîlnire nu s-au lăsat: au ascultat răbdători cuvîntarea primarului şi apoi au reluat întrebările, politicos şi argumentat, pînă au obţinut răspunsuri. Are puţină importanţă că cei care erau acolo aveau motive egoiste, căci pe ei îi afectau în mod direct poluarea şi traficul cauzate de pod. Important e că preocuparea pentru binele propriu i-a făcut cetăţeni. 

A nu se înţelege că nu lucrăm şi de cealaltă parte a participării publice. Am abordat autorităţile publice acolo unde s-a putut şi împreună cu ele am iniţiat procese de consultare publică, folosind metode prietenoase pentru cetăţeni şi eficiente prin aportul de informaţie pentru decidenţi. Aşa s-a organizat acum doi ani în Mediaş primul Juriu Cetăţenesc, la iniţiativa Primăriei. Am găsit acolo o doamnă arhitect-şef remarcabilă care ne-a expus problema cu care se confrunta administraţia publică locală: „Piaţa centrală din Mediaş e o piaţă medievală, odată un spaţiu deschis, de unde se puteau admira clădirile din jur. În anii ’60, muncitorii din oraş au construit în mijlocul pieţei un parc. Între timp, copacii au crescut şi nu se mai văd faţadele clădirilor, emblematice pentru Mediaş, şi pe care noi le-am restaurat. Am organizat concursuri de arhitectură, am supus atenţiei oamenilor proiectele, dar locuitorii nu vor să renunţe la parc. Şi nu l-am desfiinţat, că nu are sens să faci ceva împotriva voinţei oamenilor. Dar ce-am putea face?“. Soluţia a venit de la Juriul Cetăţenesc: păstrăm parcul, însă toaletăm copacii astfel încît faţadele să devină vizibile atunci cînd te plimbi prin piaţă sau parc. 

La cele de mai sus, am avea de adăugat şi altele, reieşite din procesele de consultare publică pe care le-am alimentat: obor pentru vite şi tîrg de animale, parcuri, drumuri asfaltate, o linie nouă de autobuz, subvenţionarea unui serviciu public pentru bolnavii de Parkinson etc. 

Astfel de poveşti sînt necesare pentru societatea noastră, de aceea le căutăm şi acordăm premii în fiecare an în cadrul Galei Premiilor Participării Publice. Pentru că ştim că e dificil, şi de o parte şi de cealaltă, să practici participarea publică. Cetăţenii au alte nevoi, care necesită rezolvări mult mai grabnice, iar autorităţile publice nu au resursele necesare pentru participare publică – nici umane, nici de timp, nici expertiză. Aşa că atunci cînd participarea publică se înregistrează în România e cu atît mai meritorie. Ea ne face mai buni: şi pe noi, ca cetăţeni, altruişti sau egoişti cum sîntem, şi pe autorităţi ca instituţii în serviciul societăţii.

Florina Presada este coordonatoare de proiect la Centrul de Resurse pentru participare publică.

Foto: V. Dorolţi

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?