Iniţiativa 2% şi impactul ei

Contribuabilii (persoane fizice) pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentînd pînă la 2% din impozitul pe venit, pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii. (Art. 57, Alin. 4 din Codul Fiscal) Prevederea referitoare la direcţionarea unui procent din impozitul pe venit către organizaţiile neguvernamentale - sau Legea procentului cum este ea definită ca un concept global - a fost introdusă în România odată cu adoptarea Codului Fiscal în anul 2003. Propunerea formulată de organizaţiile neguvernamentale a fost preluată în legislaţie în două etape: 1% în anul 2003, majorat la 2% în anul 2004. Istoricul Legii procentului Conceptul "Legea procentului" îşi are originile în politicile de sprijin al Bisericii, stabilite în perioada secolului al XIX-lea pentru a rezolva finanţarea acestei instituţii după separarea de stat. Taxa bisericească a fost introdusă pentru prima dată în Germania în 1919 şi în prezent se situează în jurul a 8-9% din impozit. Prevederi similare sînt şi în Austria (1,25%), Spania (0,52%, pentru finanţarea Bisericii şi alt procent, de 0,52, pentru susţinerea activităţilor de interes public). Pe acelaşi principiu se bazează şi finanţarea Bisericii în Italia, unde contribuabilii pot direcţiona 0,8% din impozit către organizaţii neguvernamentale, la alegere cu finanţarea unui obiectiv de interes social. În cazul Europei Centrale şi de Est, intenţia de a introduce Legea procentului a fost cu totul alta, respectiv de a finanţa sfera civilă (organizaţii non-profit). Legea procentului a fost promovată mai ales în fostele ţări din blocul comunist, unde organizaţiile neguvernamentale au cunoscut, pe de o parte, o creştere spectaculoasă, iar pe de altă parte, acestea se confruntau cu puţine şi timide iniţiative de strîngere de fonduri de la donatori interni. O altă premisă a adoptării acestei prevederi a fost aceea de a creşte gradul de conştientizare al cetăţeanului cu privire la activităţile organizaţiilor neguvernamentale. Ungaria a fost prima ţară care a adoptat în anul 1996 prevederea referitoare la direcţionarea, de către cetăţeni, a 1% din impozitul datorat, către organizaţii ale societăţii civile. Similar cu modelul din Ungaria, acest concept a fost promovat, începînd cu anul 2002, şi în alte state, precum Slovacia (2002), România şi Polonia (2003), Lituania (2004). În prezent, pe agenda publică a organizaţiilor neguvernamentale se află această iniţiativă şi în ţări precum Estonia, Georgia, Macedonia, Ucraina şi Bulgaria, cu mari şanse de a fi transpusă în legislaţia fiscală. Datorită impactului şi a dimensiunii de sustenabilitate pe care această prevedere le acordă sectorului societăţii civile, discuţii se poartă acum în Elveţia şi chiar în Japonia. Participarea cetăţenească. Legea 2% are un bun potenţial de a creşte gradul de implicare a cetăţenilor în cheltuirea banilor publici, oferind posibilitatea contribuabilului de a decide către care servicii de interes public, furnizate de organizaţiile neguvernamentale, să se direcţioneze o cotă parte din bugetul de stat. În contextul acestui raţionament, mecanismul este în prezent un instrument pentru întărirea valorilor democratice într-o societate în tranziţie, prin controlul contribuabililor asupra cheltuirii fondurilor publice. În acelaşi timp, organizaţiile neguvernamentale, beneficiare ale acestei prevederi, trebuie să aducă la cunoştinţa publicului cum au fost cheltuiţi banii primiţi cu scopul de a motiva contribuabilul şi în perioada următoare. Descentralizarea finanţării. Atît finanţările guvernamentale, cît şi cele din fonduri de preaderare, dar şi viitoarele fonduri structurale sînt în general văzute ca foarte centralizate, politizate, birocratice şi nu de puţine ori bazate pe favoritisme. În prezent foarte multe resurse destinate organizaţiilor neguvernamentale sînt furnizate în mod centralizat prin intermediul bugetului de stat sau prin competiţii naţionale de proiecte în cadrul diferitelor Programe PHARE. (Conform Studiului "Analiza mecanismelor de finanţare de la bugetul de stat a organizaţiilor neguvernamentale", elaborat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, mai mult de 10 milioane euro sînt acordate sectorului ONG pentru proiecte din diferite domenii de activitate - social, mediu, educaţie etc. Această sumă este relativ egală şi cu suportul acordat organizaţiilor neguvernamentale prin intermediul Programelor PHARE pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, care vor fi în implementare pînă în anul 2009.) Descentralizarea finanţării către organizaţiile mici este demonstrată de numărul foarte mare de organizaţii care au beneficiat de această prevedere (aproximativ 21.000 de organizaţii dintr-un total de 47.000 înregistrate în anul 2005), cifre oarecum similare cu cele din Ungaria unde două din cinci organizaţii înregistrate au beneficiat de sume direcţionate de către cetăţeni. Dezvoltarea unei culturi filantropice. Acest raţionament se concentrează pe importanţa suportului cetăţenilor în iniţiativele ONG şi încrederea pe care aceştia o acordă organizaţiilor neguvernamentale. Această empatie într-o societate în tranziţie unde nu există o tradiţie a filantropiei poate fi un început în dezvoltarea acestei practici, individul fiind încurajat să se gîndească asupra motivelor de a susţine activitatea unui ONG. Rezultate după doi ani de implementare Veniturile provenite din direcţionarea a 2% din impozitul datorat de către contribuabili rămîn în România o resursă financiară puţin exploatată şi utilizată de către organizaţiile neguvernamentale. Conform cercetării întreprinse de Asociaţia pentru Relaţii Comunitare, suma colectată la nivel naţional, de către organizaţiile neguvernamentale, în anul 2006 atinge valoarea de 5,3 milioane euro, o valoare de patru ori mai mare decît în anul 2005. Campaniile locale sau naţionale privind "Iniţiativa 2%", desfăşurate de către organizaţiile neguvernamentale în lunile aprilie-mai a anilor 2004 şi 2005, au fost cunoscute de aproximativ 50% din cetăţenii României. Dintre aceştia, 568.000 de contribuabili, reprezentînd 8,6 % din totalul de 6,5 milioane, au şi exercitat acest drept şi au completat formularele de direcţionare. Cu toate acestea, suma totală colectată de către organizaţiile neguvernamentale prin aceste campanii reprezintă doar 0,8-1% din bugetul total, la nivel naţional, al organizaţiilor neguvernamentale, cu mult sub valorile de 10% întîlnite în Ungaria. Previziunile pentru anul 2007 sînt optimiste, aşteptîndu-se o dublare a tuturor acestor cifre. Campania 2007 Pentru sponsorizarea unei organizaţii neguvernamentale (asociaţie sau fundaţie), contribuabilii persoane fizice vor depune, la administraţia financiară de domiciliu, formularul 230 - Cerere privind destinaţia sumei reprezentînd pînă la 2% din impozitul anual. Cei care obţin, pe lîngă salarii, şi alte venituri, vor completa formularul 200 - Declaraţie specială privind veniturile realizate în anul 2006, la toate capitolele aferente tipului de venit obţinut, inclusiv capitolul III, "Destinaţia sumei reprezentînd 2% din impozitul pe venitul anual datorat". Formularele pot fi depuse şi prin poştă, prin scrisoare recomandată, recipisa obţinută de la oficiul poştal reprezentînd dovada depunerii declaraţiei (cererii) în termenul legal prevăzut. Termenul legal pentru depunerea declaraţiilor de venit este 15 mai 2007, după expirarea acestuia contribuabilii fiind decăzuţi din dreptul de exercitare a acestei opţiuni. Informaţii suplimentare se pot găsi pe pagina de Internet special dedicată acestei campanii (www.doilasuta.ro).