Informatizarea: panaceul secolului XXI?

Bogdan MANOLEA
Publicat în Dilema Veche nr. 331 din 17-23 iunie 2010
Informatizarea: panaceul secolului XXI? jpeg

 Banc:
- Am inventat un calculator cu trăsături esenţialmente umane, spune un cercetător către un coleg.
– Extraordinar! Ce face? Vorbeşte, simte sau aude? întreabă cu uimire colegul.
– Aş! Nu! Cînd greşeşte, dă vina pe alt calculator!

Dacă avem o problemă în secolul XXI, va exista cu siguranţă şi o soluţie informatică perfectă pentru rezolvarea ei. Este cert! Vrem să anihilăm corupţia din licitaţii? Le facem electronice! Dorim un nou management al dosarelor în Registrul Comerţului? Sistemul informatic este soluţia perfectă. Vrem să scăpăm de hoţi? Instalarea de camere video pretutindeni va rezolva negreşit problema.

„Teoria ca teoria, dar practica ne omoară“ mă învăţa un profesor din liceu. Practica de pînă azi din România (dar şi din multe alte state, teoretic mult mai civilizate decît noi) ne arată că simpla investiţie într-o soluţie informatică (dar şi multe echipamente) nu înseamnă şi rezolvarea imediată şi ieftină a problemelor.

În principal pentru că achiziţia a niscaiva calculatoare şi a unei aplicaţii informatice nu este o soluţia de peste noapte, ci un proces de durată. Acele calculatoare vor fi desuete, din punct de vedere moral, în maximum cinci ani, legile se schimbă, soluţia trebuie actualizată etc. Dovezi avem destule – în sistemele de licitaţii electronice sau în programul ECRIS din Justiţie se cer investiţii serioase în fiecare an. Şi tot nu merg perfect – ca să folosim un eufemism. Dacă nu mai sînt bani, proiectele se duc pe apa sîmbetei (cum este cazul Portalului eFrauda.ro, prin care trebuie raportate infracţiunile informatice şi care nici măcar nu mai este disponibil pe Internet).

Să ajungem însă la partea practică. Cîteva exemple pot ilustra mai bine problemele.

Datoria noastră este de a aborda, de a trata şi de a rezolva cît mai curînd această chestiune, oricît ar fi ea de dificilă

Sistemul de licitaţii electronice (e-licitatie.ro) este steaua călăuzitoare a guvernării electronice româneşti. Guvernul şi preşedintele insistă pentru folosirea sa întru rezolvarea tuturor problemelor legate de licitaţiile frauduloase. Doar că acelaşi guvern măreşte plafonul de achiziţii directe la cincizeci de mii de euro, bani care nu vor mai intra prin e-licitatie.ro. Acelaşi guvern, după ce a crescut cîţiva ani buni specialişti pentru a administra sistemul, i-a dat afară peste noapte, lăsîndu-l pe butuci cîteva luni.

Ba mai mult, sistemul de licitaţii electronice poate fi folosit în continuare şi doar „băieţii deştepţi“ să cîştige. Caietele de sarcini sînt făcute pentru ca doar o anume firmă să poate răspundă la criteriile dorite. De obicei, cea care „a ajutat“ autoritatea contractantă să întocmească acel caiet de sarcini. Şi unde poate fi mai uşor acest lucru decît în Tehnologia Informaţiei? Cine ştie cît costă un ERP? Dar un CRM? Dar poate se doreşte un CMS? (e vorba de acronime ale unor tipuri de aplicaţii informatice). Răspunsul poate fi de la 0 pînă la zeci şi sute de milioane, depinde de cerinţe.

Sistemul aleator de repartizare a dosarelor în justiţie este iarăşi un exemplu, dat peste tot, drept soluţia perfectă în lupta împotriva corupţiei. În urmă cu un an, aflu din gura celor ce folosesc sistemul cît de „perfect“ este acesta. Chiar în cadrul unui seminar public despre lupta împotriva corupţiei. Am notat cinci astfel de metode, de la cele tehnice (se pot bifa anumite complete de judecată ca fiind „pline“, astfel încît dosarul să fie direcţionat practic la un singur complet), pînă la cele umane (inexistenţa unei perioade fixe în care se face repartizarea aleatorie, astfel încît, practic, preşedintele Instanţei ce face repartizarea poate să „ghicească“ completul).

Ca să te văd mai bine, Scufiţă Roşie!

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate anunţa, la începutul lunii mai, o nouă aplicaţie informatică, esenţială într-un an de criză. Nu este vorba de reducerea cheltuielilor, ci de o soluţie de videoconferinţă: 415.000 de euro pentru 45 de sedii. Deci telefonul fix şi mobil, faxul şi Internetul nu sînt suficiente – ne trebuie mai mult. O minimă analiză a nevoilor ar fi arătat că Internetul duduie de aplicaţii gratuite (Yahoo Messenger, Google Talk, Skype, Windows Live (MSN) etc. – unele probabil deja folosite de angajaţii CNAS pentru discuţii cu amicii), care permit transmiterea sunetului şi a imaginii prin Internet. La costuri suplimentare 0. O cameră mică ce permite o astfel de transmisie costă de la 60 de lei în sus. Dacă nu ai nevoie de claritatea imaginii (înţeleg că totuşi nu se transmit operaţiile pe Internet, ci doar nişte oameni vor să se vadă între ei – probabil să verifice că poartă cravată), de mai mult nu este nevoie.

Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă

În fine, bomboana de pe colivă a anului 2010 este celebrul proiect eRomania. Despre care, de fapt, nu se ştie exact ce este (pentru că este ţinută sub cheie lista primelor 100 de servicii electronice care vor fi disponibile – aşa cum zice ministrul comunicaţiilor – pînă la sfîrşitul anului), dar e de bine.

Dar dacă ne uităm la caietul de sarcini din eRomania 1 (de pe e-licitatie.ro, deja cîştigat de un consorţiu pentru 11,8 milioane euro) aflăm cel puţin o parte dintre acestea. Şi anume că statul român intenţionează să investească într-o grămadă de servicii ce există deja pe Internet dezvoltate de sectorul privat şi uneori chiar de cel de stat. (De exemplu: realizarea unei aplicaţii de rezervări online destinată turiştilor români şi străini; realizarea şi gestionarea unei baze de date a obiectivelor turistice; Ortodoxism Online – portal de informare a publicului asupra religiei naţionale a României, dicţionar de termeni medicali.)

Mai mult, toţi românii vor trebui să aibă semnătură electronică pînă la sfîrşitul lui 2011. Dar statisticile Eurostat din 2009 arată că 62% dintre români (16-74 ani) nu au accesat niciodată Internetul. Evident, aceasta este doar o mică problemă...

Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, pînă şi chiar Austria-şi are faliţii săi

Ca să nu credem că doar în România se bagă banii aiurea în sistemele tehnologice, iau două exemple şi din străinătate.

Sistemele de vot electronic sînt văzute de unele state ca metodele perfecte de a asigura un proces informatizat al alegerilor. Doar că, în Olanda, un grup de entuziaşti (putem să-i numim hackeri sau specialişti în securitate informatică – depinde din ce unghi privim problema) au demonstrat că maşinile de vot Nedap (folosite în 90% din cazuri în alegeri) erau departe de a fi perfecte. Astfel, sistemul de programare al maşinii de vot putea fi schimbat în mai puţin de un minut. Mai mult, prin captarea unor unde radio, puteai afla cu cine a votat o anumită persoană. Cei interesaţi de detalii pot găsi filmuleţele pe YouTube, sau lucrarea ştiinţifică cu detaliile tehnice ale cazului.

Nu este singurul exemplu legat de votul electronic – în Finlanda anului 2008, în alegerile municipale, testul-pilot al unui astfel de sistem a dovedit că 2% din voturi au fost... cam pierdute.

Sistemele de camere video în public cu circuit închis (CCTV) au explodat, în ultimii ani. Marea Britanie deţine recordul în domeniu cu 4,2 milioane de camere (adică aproximativ una la 14 cetăţeni), cu un milion dintre ele doar în Londra. Numai că cele 500 de milioane de lire sterline estimate a fi fost cheltuite pe aceste camere nu prea dau rezultatul scontat – doar în cazul a 3% din tîlhării, s-au putut identifica făptuitorii. Deşi Scotland Yard afirmă public că sistemul nu aduce beneficiile dorite, soluţiile sînt tot la nivelul tehnic: mai trebuie investiţi bani în alte soluţii tehnologice. Poate totuşi ar fi fost mai bine cheltuiţi, dacă plăteau mai multe patrule de poliţie. Nu mai atingem aici subiectul dreptului la viaţa privată, unul extrem de sensibil în legătură cu CCTV

O! Guvern părinte! El nu are alt vis decît fericirea noastră

Dar există şi soluţii pentru a avea informatizări mai eficiente şi pentru a rezolva măcar parţial problemele identificate mai sus. Una ar putea fi o planificare corectă şi coerentă, prin realizarea unui studiu de impact cu privire la soluţiile propuse înainte de antamarea lucrării. O a doua ar fi transparenţa şi re-utilizarea informaţiei produse din banii publici prin folosirea soluţiilor deschise pentru orice investiţie din banul public (open content, open standards, open source). În fine, o a treia ar fi o evaluare independentă a modului cum funcţionează un astfel de sistem. Toate cele trei sînt bine fundamentate în teorie, dar lipsesc cu desăvîrşire în practică. Cel puţin pe plaiul mioritic.

Şi nu ar trebui să uităm că orice aplicaţie informatică, cu toate automatismele ce le poate aduce unui proces birocratic, nu poate depăşi inteligenţa persoanei din spatele tastaturii, care foloseşte aplicaţia. Iar partea de instruire nu este niciodată o prioritate.

Articol licenţiat prin Creative Commons Atribuire 3.0 România

Bogdan Manolea este colaborator al Asociaţiei pentru Tehnologie şi Internet şi scrie pe www.legi-internet.ro.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Alexandru Arsinel Arhiva Adevarul (7) JPG
Cinci lucruri mai puțin cunoscute despre viața lui Alexandru Arșinel
Alexandru Arșinel a învățat încă de mic că trebuie să muncească din greu pentru a avea ceea ce își dorește, având în vedere că a crescut într-o familie foarte modestă.
309479561 627647835413743 5142992967937955401 n jpg
Pasajul Berceni: Când ar putea fi deschis circulației. „Furnizorii de materiale au întârziat livrarea”
Secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Ionel Irinel Scrioșteanu, a publicat noi imagini de pe șantierul pasajului Berceni de pe Centura Capitalei.
Alexandru Arşinel (79 de ani) joacă în mai multe spectacole, la Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase” jpeg
Scandalul demiterii lui Alexandru Arșinel. Nicușor Dan l-a înlocuit din funcția de director al Teatrului „Constantin Tănase“
Alexandru Arșinel a condus Teatrul „Constantin Tănase“ din 1998, dar, la începutul acestui an, primarul Nicușor Dan nu i-a prelungit actorului mandatul de director.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.