"Informaţia va fi produsă tot mai mult de amatori” - interviu cu Slavenka DRAKULIÃ -</i>
Să începem cu faptele, pentru că se presupune că despre asta este vorba în Wikipedia. M-am uitat la articolul lor despre mine în trei variante " în croată, în germană şi în engleză. Probabil v-aţi aştepta ca versiunea croată să fie cea mai corectă, precisă şi la zi pentru simplul fapt că sînt o scriitoare de limbă croată (deşi scriu şi în engleză) şi e simplu să obţii informaţii despre mine în limba mea maternă. Te poţi duce, dacă eşti interesat, la Asociaţia Scriitorilor Croaţi şi poţi obţine date bio-bibliografice credibile, inclusiv bibliografia completă cu ediţiile cărţilor mele. Fiindcă, din cîte ştim, în ceea ce-i priveşte pe scriitori, lucrul cel mai important şi reprezentativ este lista cu cărţile pe care le-au scris. Nici măcar cele zece cărţi trecute acolo şi alte două cărţi de colecţii cu scrieri ale mele nu sînt listate corect în versiunea croată: am întîlnit un amestec alandala de cărţi şi texte jurnalistice. Din 11 titluri, cinci sînt de cărţi şi şase sînt, de fapt, de articole! Iar la secţiunea "articole din presă" sînt două exemple. Ciudat, avînd în vedere că în 30 de ani de jurnalism, trebuie să fi scris cel puţin cîteva sute. Varianta în limba germană nu arată mai bine: acolo sînt trecute două cărţi ale mele, deşi mi-au fost traduse zece în germană. Şi numai două articole, deşi am colaborat fără încetare cu publicaţii importante din Germania vreme de peste 20 de ani. Articolul Wikipedia în engleză este o traducere a celui croat, dar cel puţin sînt trecute zece din cele 11 cărţi pe care le-am scris şi trei titluri de articole " iar pentru publicaţiile din Marea Britanie şi SUA am scris chiar mai mult decît pentru cele germane. Unde au dispărut atîtea articole? Aţi încercat să-i informaţi despre conţinutul incorect sau incomplet al articolului despre dvs.? Ce v-au răspuns? Odată, acum cîţiva ani, m-am înfuriat destul de tare şi am încercat să corectez pagina în engleză. Am scris o nouă biografie şi le-am trimis bibliografia completă. Deşi am urmat întocmai instrucţiunile lor pentru a publica pe Wikipedia, versiunea aceasta nu a apărut niciodată. Cunoaşteţi alte exemple de situaţii similare, despre Wikipedia sau alte surse deschise de informaţie? I-am auzit pe mulţi plîngîndu-se de Wikipedia, în special colegi scriitori. Mulţi dintre ei au hotărît, în replică la acest haloimăs de informaţii greşite sau trunchiate, să-şi creeze propriile pagini web. Şi eu aş vrea să fac acest pas, pentru că pagina web personală îţi oferă controlul asupra a ceea ce consideri că ar fi date importante despre persoana şi opera ta. După părerea mea, Wikipedia nu este o enciclopedie, deşi sloganul lor e "enciclopedia liberă". Liberă e cu siguranţă, dar aproape sigur nu este o enciclopedie. O enciclopedie este scrisă de profesionişti, iar Wikipedia e făcută de amatori " iar asta face toată diferenţa din lume. Ce mijloace avem pentru a controla informaţia falsă în mediul online, în special cea care ne afectează direct? Mă gîndesc mai ales la aspecte mult mai serioase, cum ar fi textele insultătoare sau atacurile la persoană " aveţi cunoştinţă despre mijloace legale prin care pot fi contracarate, mai cu seamă în Suedia, ţara în care v-aţi stabilit? Nu cunosc nici o ţară care să-şi fi dezvoltat un sistem legal potrivit pentru informaţia care circulă pe Internet. În Croaţia a fost recent un caz al unui blogger despre care s-a spus că va fi dat în judecată de către premier pentru defăimare, dar acest lucru nu s-a întîmplat. Apropo, cred că blogurile anonime sînt, din punct de vedere legal, o invenţie teribilă. La fel ca în scrisorile anonime, poţi să scrii orice despre oricine, fără nici o consecinţă. Blogurile anonime sînt mijlocul ideal de exprimare pentru laşi. Cum vedeţi viitorul informaţiei online? Este o întrebare foarte importantă... Există o enormă, inimaginabilă cantitate de informaţie pe Internet, dar problema e că nu poţi să pui ordine şi să găseşti sens în ea. Asistăm deja la moartea lentă a ziarelor în print. Din ce în ce mai mult, informaţia va fi produsă de amatori. Ei bine, dacă am o durere de dinţi mă duc la un profesionist, nu la un amator. În consecinţă, cum pot avea încredere în informaţia oferită de un amator? Alt aspect al problemei este că din ce în ce mai mulţi oameni vor căuta numai acea informaţie particulară care îi interesează. Se va dilua treptat interesul pentru ştiri şi informaţii generale, ceea ce, din punctul meu de vedere, este rău. Cine va mai articula şi apăra interesul public? Cine va mai fi interesat de responsabilitatea la nivel politic, cine va mai ţine cont de responsabilitatea guvernelor în acţiunile lor? Democraţia are nevoie de o presă liberă şi de un public informat şi angajat. Pentru asta, ziariştii profesionişti ar trebui să găsească sens în evenimentele din jur. Pînă acum, eu n-am văzut aşa ceva pe Internet. a consemnat Mădălina ŞCHIOPU
