Industriile caricaturii vs industriile dictaturii
Ieşit nu de mult pe piaţă, Imn hăituit de bărbaţi, o antologie de distihuri româneşti, făcută în colaborare cu revista Punkt din Chişinău, aştepta în portbagajul maşinii mele desfacerea lui în Moldova. Deplasarea o plănuisem să fie făcută cu vreo două săptămîni înainte de finalul alegerilor cu cîştigător cunoscut. Am fost sfătuit, de cei de acolo, s-o fac după, mizîndu-se pe o stare de euforie probabilă. Aşa că marţi, 7 aprilie 2009, ora 9, eram deja în vama Leuşeni, singur cuc, gata să trec. Dar vorba voroninului: socoteala din România nu se potriveşte cu cea din Moldova. Mi se cer paşaportul şi actele maşinii. Pe certificatul de înmatriculare este trecută societatea "Industriile caricaturii " Ion Barbu SRL", pentru necunoscători, o umilă întreprindere la care sînt patron, lider sindical şi muncitor, în acelaşi timp. Se citesc datele de pe acte, iar apoi, în dulşele grai moldovieniesc, mi se spune: "Dieci, dumnia voastră făcieţi caricaturi?". Cu mîndrie vizavi de meserie, am spus un da hotărît! Am fost des pus în situaţia de a profesa la faţa locului, pentru autorităţi, pentru a certifica apartenenţa mea la această meserie înfrăţită cu cea de prelucrător prin aşchiere. Dar vorba caricaturistului: socoteala din maşină nu se potriveşte cu cea din vamă. Am devenit brusc suspectul nr. 1, avînd în vedere că eram şi singura maşină din vamă. M-au invitat să-mi deschid portbagajul, operaţie pe care am repetat-o încă de patru ori pe parcursul celor trei ore petrecute în vamă. În porbagaj mi s-au descoperit două corpuri delicte: un banner cu Dilema veche şi un altul cu Adevărul literar şi artistic. Ambele zăceau în portbagaj de cîteva luni, aşteptînd să fie predate la Bucureşti după expunerea lor la un festival. Am încercat să explic asta vameşilor încruntaţi, dar au căzut şi mai mult în ceatză. "Ce festival?" Cînd le-am răspuns "Festivalul
