Îndrăzneala tinerească

Publicat în Dilema Veche nr. 627 din 25 februarie - 2 martie 2016
Îndrăzneala tinerească jpeg

Unde se termină îndrăzneala şi începe tupeul? Sîntem îndrăzneţi sau tupeişti? Trecem prin diferite situaţii în viaţă. Ni se cere şi ne dorim îndrăzneală, curaj sau tupeu. Un prieten bun îmi spunea că „facem ce trebuie ca să fim pe placul celor care vrem să ne placă“. Dacă, din diverse motive, vrem să facem parte dintr-un grup, vom face tot posibilul ca el să ne accepte. Pentru că aşa ştim, aşa vrem sau simţim că e bine la momentul respectiv. Patru tineri vorbesc despre îndrăzneală şi tupeu.

● Anca OLTEANU
21 de ani, studentă

Fără să tastez repede dex.ro, eu descriu îndrăzneala ca pe o formă de curaj, o atitudine care se bazează pe ceva solid, cum ar fi cunoștințele sau experiența cuiva, îi atribui o conotație pozitivă. În schimb, tupeul reprezintă, pentru mine, un soi de încredere nefondată pe care individul o folosește pentru a obține ceva ce nu i se cuvine (dar crede/vrea să i se cuvină) sau a argumenta insistent în favoarea a ceva, deși argumentul nu este valid. Tupeul are conotații negative. Un exemplu de „îndrăzneală“ este dat de Asociația Elevilor din Constanța, care se luptă, prin reprezentații ei, spre exemplu, Alexandru Manda, pentru ca elevii să beneficieze de drepturile lor, precum decontarea parțială a transportului în comun. Cînd vorbesc de tupeu îmi amintesc de o colegă de clasă și de modul în care înfrunta o profesoară. Colega nu și-a făcut o prezentare în mod corespunzător, nici măcar satisfăcător, iar profesoara i-a spus acest lucru, evidențiind faptul că prezentarea e săracă în informații – fapt. Colega a insistat că doar atîtea informații a găsit, deși a căutat. Mai mult, informațiile de pe slide nu se potriveau cu subiectul prezentării, ci făceau parte dintr-un context mult, dar mult extins. Profesoara a continuat explicația conform căreia informațiile nu erau necesare, iar colega și-a continuat discursul plin de îndrăzneală nefondată, specifică tupeului, susținînd că informațiile își au locul. Aici poate se remarcă cu greu tupeul, dar cînd asiști la o astfel de scenă, simți mai bine decît poți descrie.

● Sergiu MUCEA
21 de ani, student

Acești doi termeni par a fi destul de diferiți, dar au un înțeles comun, acela fiind curajul. Trebuie să ai curaj ca să fii îndrăzneț, așa cum trebuie să ai curaj ca să fii tupeist. În opinia mea, diferența dintre cele două este la nivelul acțiunii pe care o faci cînd menționezi acești doi termeni. Cînd mă uit la tupeu mă gîndesc la afirmațiile sau la întrebările pe care le pun copiii de prin clasa a VIII-a – „N-ai tupeu să faci asta!“ sau „Ai tupeu să vorbești cu fata aia?“. Mă gîndesc că a avea tupeu implică o acțiune pe termen scurt, ceva ce trebuie să faci acum și scapi imediat de stresul pe care-l trăiești în urma acțiunii, pe cînd îndrăzneala se referă la o acțiune pe termen mai lung. „Am îndrăzneala de a mă implica în acest proiect!“ Zic asta cînd mă refer la un proiect în care voi fi în afara zonei mele de confort pentru o perioadă mai lungă de timp – zile, săptămîni sau chiar luni. În funcție de ceea ce înțeleg eu cu acești termeni, exemplele pe care le pot da sînt precum exemplele pe care le-am dat și mai sus. Îmi aduc aminte de momentele din copilăria mea cînd mă provocau prietenii să fac lucruri nebunești, cum ar fi să merg pe o gheață subțire iarna sau să vorbesc cu profesorii mai puțin prietenoși. Dar lucrul pe care îl simt cu adevărat că l-aș menționa este momentul în care m-am apucat de fumat. Se întîmpla chiar în clasa a VIII-a, cînd eram la fotbal cu colegii de clasă și îi vedeam pe unii dintre ei cum se chinuiau să tragă dintr-o țigară. Unul dintre ei arăta cu tot corpul cum trebuie să faci asta. „Uite, așa trebuie să faci!“ – și își ridica brațele în timp ce trăgea aerul cu putere în piept, iar eu, cum mă simțeam capabil de orice, eram sigur că o să reușesc să trag fumul în piept fără să tușesc. Cînd am zis că vreau să încerc, toată lumea a sărit pe mine – „N-ai tupeu să faci asta!“ Chiar dacă perioada de după ce am tras fumurile alea în piept s-a întins la cîțiva ani de fumător, am avut nevoie de puțin curaj de moment ca să îmi încarc plămî­nii cu acel fum dintr-o țigară Marlboro.

Cu referire la îndrăzneală, mă gîndesc la voluntariat. În perioada studiilor mele la facultate am avut îndrăzneala să mă implic în diferite proiecte de voluntariat, perioadă în care am fost pus la încercare de mai multe ori și în care am învățat lucruri frumoase. Deci trebuie să mulțumesc îndrăznelii mele de a mă implica, pentru că așa nu am stat comod acasă fără să ridic un deget pentru dezvoltarea mea personală.

● Anais STĂNILOIU
20 de ani, studentă

Mie mi se pare că îndrăzneala are o conotaţie pozitivă, iar tupeul o conotaţie uşor negativă. Cel puţin în experienţele mele, cînd mă gîndesc că am fost îndrăzneaţă sau că cineva a făcut un fapt îndrăzneţ, mă gîndesc că a ieşit din zona de confort şi că a făcut ceva ce l-a ajutat, pe el sau pe alţii. Cînd mă gîndesc la tupeu, mă gîndesc tot la un fapt îndrăzneţ, însă făcut din orgoliu sau cu superioritate. Un exemplu de îndrăzneală ar fi o întîmplare de la sfîrşitul şcolii, cînd am ţinut, din proprie iniţiativă, un discurs la microfon în faţa întregii şcoli, despre o profesoară dragă mie. Eu, de obicei, nu suport să îmi aud vocea într-o înregistrare, darămite la microfon, în faţa a cîteva sute de oameni, dar am fost îndrăzneaţă şi a ieşit un lucru de care sînt mîndră  pînă în ziua de azi. Un exemplu obiectiv de tupeu chiar nu găsesc, îmi vin în minte însă toate dăţile cînd am scăpat de controlori răspunzîndu-le fără frică.

● Cosmina MOGHIOR
20 de ani, studentă

Prin îndrăzneală, văd dîrzenia omului de a participa la preschimbarea mediului său, în ceva mai bun. Omul a îndrăznit să afirme că tehnologia, justiția, instituțiile, societatea, modul de gîndire, ideea de corectitudine nu mai sînt compatibile cu lumea în care trăiește, dorind calibrarea acestora cu valorile istorico-socio-culturale. Dacă ambii termeni ar avea la origine ideea de curaj, atunci care este diferența dintre acestea? Le putem diferenția prin gradul de limitare al lor. Este formidabil să dorim progresul, dar trebuie să analizăm și în ce măsură vom afecta celelalte elemente. Nu putem dicta, spre exemplu, drepturile care ni se par nouă a fi juste, fără a considera caracteristicile acelei societăți. Pot da aici un exemplu de trecere a acestei limite, într-o comunitate din Pakistan, în care femeile erau nevoite să meargă zilnic după apă pe o distanță mare. Considerînd că aceasta era o discriminare, o organizație umanitară a decis să construiască o fîntînă. Rezultatul: invazii din partea comunităților vecine și o scădere a libertății femeilor, deoarece acel timp era rezervat detașării lor de problemele gospodăriei. Tupeul este o atitudine văzută din exterior într-un mod aproape peiorativ. Este atunci cînd analizezi faptele și alegi să treci peste limitele admise în mod oficial sau convențional. Dacă ar fi să fac o paralelă între cele două, aş considera că îndrăzneala este o atitudine rezervată sinelui, pe cînd tupeul este o acțiune care necesită raportarea la o persoană sau la un grup. Un eveniment sau, mai bine zis, un șir de evenimente care au cîntărit enorm în formarea mea este experiența Erasmus, din Franța. O doză considerabilă de îndrăzneală a fost excursia din Franța, spre sud. Debutată alături de o prietenă, aveam să continui pe cont propriu, moment în care mi‑a fost testată puterea de decizie, precipi­tîndu-se într-o experiență presărată cu peripeții care mi-au marcat viața. Grație acelei decizii, am avut ocazia de a învăța cît de important este timpul petrecut singură, dar nu în singurătate, am cunoscut extazul pe care ți-l aduce întîlnirea impredictibilă a unor oameni noi, valoarea pe care o au cele mai mici gesturi ale acestora, puterea feedback-ului primit de la ei, de la istorisirile lor.

Momentul extrem a fost în Egipt, un loc exploziv al simțurilor, însă unde am perceput cel mai mult diferențele culturale de toate tipurile. În acel loc nu este tocmai sigur să iei un taxi, ca persoană de sex feminin, venind din Occident. A fost testul de curaj în momentul în care o prietenă avea nevoie disperată de ajutorul meu, care implica și luarea unui taxi. Așa am intrat într-o gîlceavă nesfîrșită cu un taximetrist, care nu cunoștea nici o limbă pe care să o vorbesc și eu, iar limbajul nonverbal este destul de diferit. Acesta îmi cerea să îi plătesc de zece ori mai mult decît era respectiva cursă în mod obișnuit, însă eu am ales să lupt pentru dreptul meu de a plăti o sumă cinstită.  

anchetă realizată de Vera ULARU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.