Îndoiala ca virtute

Nicolae-Andrei POPA
Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
Îndoiala ca virtute jpeg

În discuţiile de zi cu zi, majoritatea interlocutorilor refuză nuanţele, diferenţele de perspectivă, îl iau pe mai mult ca sigur în braţe şi îşi transformă interlocutorul într-un sac de box. De cîte ori nu aţi avut un schimb de replici cu cineva mai încăpăţînat din fire: „Eşti sigur că vrei să procedăm aşa?“ „A, cum să nu, sînt foarte sigur!“ „Dar ne mai putem gîndi…“ „A, nu… Facem aşa, aşa e bine.“ Cînd vine vorba de opţiuni personale, emitem judecăţi de genul (gusturile nu se discută, dar nu facem asta mereu?): „Mai mult ca sigur că X e un nemernic“ sau „Vinul alb e prost, eu prefer mereu vinul roşu“. În eseul intitulat „Despre creşterea copiilor“, filosoful Michel de Montaigne afirmă că doar nebunii sînt „nezdruncinaţi şi neclintiţi“ (Montaigne, 175)1. Pentru aceştia, realitatea e ori albă, ori neagră, fără nuanţe intermediare. Ca să nu devenim ceea ce francezii numesc „opiniâtre“, adică „încăpăţînaţi“, „inflexibili“, ar fi bine să tratăm îndoiala drept un exerciţiu critic.

Autorul de cărţi self-help Rolf Dobelli vorbeşte despre un „second self“, un al doilea eu, o mască pe care o folosim atunci cînd ne afişăm în public ca fiind oameni foarte siguri pe noi, oameni feriţi de orice îndoială2. Răbufnirile emotive sînt pentru prieteni şi familie, dar masca pe care o punem în societate ar trebui să fie una profi, să afişăm un eu serios, care îşi duce la îndeplinire scopurile (Dobelli 39). De altfel, majoritatea cărţilor de self-help încearcă să promoveze un eu indestructibil, care manageriază foarte bine emoţiile, care crede în el excesiv de mult. Crezîndu-se de neclintit, acest eu învaţă să mascheze lipsa oricărei slăbiciuni. În cartea intitulată The Art of the Good Life, Dobelli ne îndeamnă să nu cădem în plasa unei autenticităţi prost înţelese, mai ales cea promovată de social media, unde dăm totul în vileag, pozîndu-ne şi filmîndu-ne tot timpul şi pretutindeni, din nevoia de a fi văzuţi de un public cît mai larg (Dobelli 39).

Cel care se îndoieşte este dispus să înveţe, este mai deschis spre perspective noi decît un om cu opinii fixe, imuabile. Acesta din urmă rămîne un dogmatic pentru care presupunerile sînt literă de lege, convingeri ferme. Să vă spun o poveste petrecută pe net. Am intrat vara asta pe un grup Facebook făcut pentru locuitorii sectorului 3 din Bucureşti. M-am gîndit să postez nişte poze cu starea proastă a unor drumuri pe care le-am parcurs într-o plimbare cu bicicleta. După cîteva ore, sînt acuzat de cineva că locuiesc într-o astfel de zonă şi că, după logica personajului respectiv, îmi merit soarta. Aşa merită cineva care stă „în cîmp“, acuma ce, să se aştepte să aibă drumurile „poleite cu aur“? Am explicat că intenţia mea a fost să arăt că ar trebui îmbunătăţite nişte drumuri publice din sector, nu să fac un comentariu despre statutul oamenilor care locuiesc în zonă, despre preţul sau facilităţile zonei rezidenţiale în cauză. În orice caz, stimabilul răuvoitor nu s-a îndoit o clipă că aş fi altcineva decît un sărăntoc care stă în cîmp și care se minte că drumurile Lunca Cetăţii şi Lunca Dochiei vor deveni într-o zi un fel de zonă centrală a Bucureştiului. Nu am fost singur în disputa cu această persoană care vorbea cu atît de multă siguranţă încît părea a fi expert în drumuri şi imobiliare. Au mai intervenit două persoane, iar în final, user-ul agramat cu convingeri ferme a spus că părăseşte de bunăvoie discuţia. Iar noi, ceilalţi, am rămas de veghe în cîmp, contemplînd visul românesc de la firul ierbii…

Cred că a te îndoi înseamnă a şti să asculţi, înseamnă a evita să jigneşti cu „certitudinile“ tale, înseamnă, în ultimă instanţă, a înţelege că există întotdeauna posibilitatea de a te înşela. Astfel, îndoiala este o virtute fiindcă îţi oferă şansa să te corectezi, să te adaptezi unei situaţii noi, să te reevaluezi şi să îţi modifici comportamentul. Nu vorbesc despre situaţiile în care prin îndoială înţelegem „suspiciune“, o stare permanentă de neîncredere care îl transformă pe cel în cauză într-un soi de arici, mereu precaut, mereu reticent şi negativist. În ciuda părerilor că îndoiala ar fi o formă de slăbiciune atribuită doar celor neinformaţi şi indecişi, ea este o virtute atunci cînd este văzută ca un exerciţiu critic sănătos ce permite empatizarea şi facilitează comunicarea cu cei din jurul nostru.

--------------------------------

1 Michel de Montaigne, „Despre creşterea copiilor“, Eseuri, trad. Mariella Seulescu, Bucureşti, Biblioteca pentru toţi, 1984.

2 Rolf Dobelli. The Art of the Good Life. London, Sceptre Books, 2018.   

Nicolae-Andrei Popa este profesor de engleză și doctorand la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești