Incomoda hibriditate contemporană. Cultura europeană şi islamul

Alina ISAC ALAK
Publicat în Dilema Veche nr. 727 din 25-31 ianuarie 2018
Incomoda hibriditate contemporană  Cultura europeană şi islamul jpeg

Incompatibilitatea dintre islam și cultura europeană pare a fi devenit o axiomă legitim și prăpăstios consfințită de regimuri teocratice autoritariste, declarat „islamice“, de fiecare atac terorist sau de fiecare divulgare a atrocităților la care sînt supuse unele femei musulmane. Antinomiile sînt seducătoare, facile și protejează procesele de economie cognitivă specifice încadrării stereotipe a unor culturi sau indivizi.

În înțelegerea alterității este dificil să nu reproducem modul hegelian de construire a Subiectului (european) abstract, autonom și universal prin medierea Celuilalt, transformînd în final diferența în identitate, concepînd o iremediabil ca pe o contradicție rezolvată într-o sinteză superioară. Subiectul are nevoie de alteritate pentru a se construi pe sine, însă această articulare dialectică a negativității coincide, în fapt, cu suprimarea diferențelor substanțiale ale alterității astfel instrumentalizate.

Cam așa a fost concepută, istoric, și distincția ontologică și epistemologică dintre islam și cultura europeană, primul termen fiind marcat fatalist de o absență valorică, de o privare de raționalitate, modernitate, progres, civilizație, umanism, democrație, adevăr. Corolarul practic: stabilitatea integrării unui musulman în societatea europeană seculară, disiparea suspiciunii referitoare la loialitatea musulmanului față de statul în care trăiește sînt condiționate de o disoluție, negare sau blamare a identității religioase proprii.

Extrem de relevante socio-politic, aceste divergențe de opinie pot fi înțelese mai bine printr-o simplă, dar riguroasă investigare terminologică. Lucrăm într-adevăr cu un „islam“ monolitic, unitar, unanim înțeles și unidimensional transpus în practici specifice? Este justificată aceeași raportare monolitică și esențialistă în definirea culturii europene? Sau încă sîntem victimele unui reducționism lingvistic și sociologic care împarte mai degrabă imaginar și politic lumea în culturi ierarhic organizate, artificial separate și aflate în conflict? Există într-adevăr un loc în care ființează „creștinătatea“ sau „lumea musulmană“ în această epocă a globalizării, mozaicat construită în urma interferențelor – fie și sub violenta formă a colonizărilor reciproce – culturale?

Nu există omogenitate la nivelul tradiției islamice decît dacă ne raportăm la un set de principii și valori extrem de generale și de altfel neproblematice în dialogul cultural. Islamul este un simplu construct abstract care acoperă factice și euristic realitatea extrem de diversă, plurală a diferite comunități interpretative de musulmani care s-au format și s-au dezvoltat istoric în jurul unei surse textuale unice, comune: Coranul. Avem un text, considerat a fi de origine divină, și un potop de interpretări umane, inerent dinamice, failibile, reformabile, așadar contestabile ale acelui text. Unele interpretări – de exemplu, neohanbalismul salafabit, o combinație sui generis a salafismului cu wahhabismul, exploatat delirant și de oportuniștii „ideologi“ ISIS – sînt indiscutabil incompatibile cu valorile actuale ale culturii europene. Alte interpretări, de exemplu, specifice islamului liberal și progresist, regăsite însă principial și în cadrul unor teze islamice premoderne „ortodoxe“, influente, promovează un set de valori aflate în consonanță cu normele europene contemporane: o formă de consultare publică, democratică (shura), necesitatea obținerii consensului (ijma’) în luarea unei decizii și a asigurării unei societăți care respectă norma coranică intens elogiată a dreptății (‘adl) – în Coran nu se discută despre nici o formă de guvernare specific islamică, ci doar despre imperativul construirii unei societăți drepte, egalitatea tuturor ființelor umane, posesoare ale unei demnități (karamah) inalienabile, acceptarea pluralismului religios și politic. Diferențele lingvistice, religioase, rasiale, culturale reprezintă o expresie a voinței divine; nu pot și nu trebuie să fie distruse sau obliterate. Ele prezintă o funcție moral-socială necesară, neierarhică, furnizînd cadrul recunoașterii reciproce și al praxis-ului moral: „O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o muiere şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi în faţa lui Allah este cel mai evlavios dintre voi.“ (Coran 49: 13).

Categorizarea dihotomică a lui Hun-tington, islam versus Occident, a operat cu artificiale con-struc-ții monolitice, incapabile să redea na-tura complexă, dinamică și divers con-di-ționată a realităților din cadrul so-cie-tăților vizate. Discursurile islamice etice sau pro-democrație existente, simpla situație a comunităților actuale de musulmani – occidentali prin cultură și musulmani prin religie – dezmembrează teoria. Raportarea multiplă la identitate, una de altfel fluidă, construită într-un mod în care viziunea islamică este considerată a fi compatibilă cu susținerea instituțiilor și normelor occidentale, nu este o raritate și nu este specifică doar celor mai progresiste grupuri de musulmani. Pe de altă parte, cînd Coaliția pentru Familie dorește să le interzică persoanelor de același sex dreptul de a se căsători nu diferă prea mult ideologic de adepții rău famatei interpretări salafabite a islamului în lupta lor de a desființa moscheile care deja oficiază astfel de căsătorii. Homi Bhabha ar merita citat mai des decît Huntington. Trăim în spații intelectuale hibride în care ambiguitatea abrogă adevărul și autenticitatea. 

Alina Isac Alak este doctor în Filozofie al Universității din București. A publicat, printre altele, Statutul femeilor în islam. Perspective actuale, Editura Polirom, 2016.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Avioane F-35 FOTO f35.com
Cum ar arăta un atac convenţional al NATO asupra Rusiei: scenariu The Infographics Show
The Infographics Show, un canal educaţional de pe YouTube, prezintă un scenariu de pedepsire a Rusiei și eliberare a Ucrainei de către NATO, în maxim 50 de zile, relatează Mediafax.
echipa nationala a iranului foto Captură video Twitter jpg
Gestul făcut de jucătorii naţionalei Iranului, în sprijinul protestelor: „Să trăiască femeile iraniene!”
Sardar Azmoun şi-a exprimat furia şi a spus că nu poate rămâne tăcut în ciuda unei reguli din cadrul echipei, care le interzice jucătorilor să vorbească în timpul cantonamentului.
Aung San Suu Kyi FOTO EPA-EFE
Myanmar: Aung San Suu Kyi, condamnată la încă trei ani de închisoare
Junta aflată la putere în Myanmar a condamnat-o joi pe fosta şefă a guvernului civil Aung San Suu Kyi la trei ani de închisoare.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.