Încă nu trageţi clopotele pentru criticul de film

Anca GRĂDINARU
Publicat în Dilema Veche nr. 244 din 16 Oct 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Trăim în epoca celui mai crunt relativism. Un clasament e făcut doar ca să fie demolat. Dar niciodată treaba asta n-a implicat o naţie întreagă: Islanda e pe cale să declare "falimentul naţional". Nu e nici măcar un an de cînd se clasa pe locul 1 în topul "ţărilor cu cel mai bun nivel de trai" realizat de Naţiunile Unite, iar cetăţenii săi erau declaraţi cei mai fericiţi din lume. Acest brusc colaps mă face să mă întreb dacă, într-o lume care se topeşte economic de la o clipă la alta, mai are rost să mă lamentez de felul în care Internetul este pe cale să distrugă critica de film? Cînd băncile se duc una după alta, de ce ar trebui să ne îngrijoreze anihilarea judecăţilor de valoare într-o artă fundamental populistă precum cinema-ul? Sigur, "personajul negativ" nu e doar web-ul, ci şi criza financiară: un "ifosativ" care desfiinţează ultima peliculă produsă de Sony Inc. într-un ziar sau pe un post de televiziune poate însemna compromiterea unei reclame bănoase. Şi totuşi, babilonia vocilor de pe net care proclamă ultimul film cu supereroi drept "cel mai tare din istorie" (istorie care - să ne înţelegem - începe de la Star Wars, ba nu, de la Fight Club încoace) este cea care pare să condamne la irelevanţă jurnalistul de cinema. Dacă mă încăpăţînez să scriu despre asta, cînd lucruri mult mai grave se întîmplă, o fac, poate, dintr-un sentiment de castă. Timp de luni de zile, am asistat de la distanţă, cu un sentiment apocaliptic, la concedierea criticilor de la importante ziare americane şi chiar la lichidarea unei emisiuni iconice: At the movies. Mulţi ar putea spune că dispariţia acestui organism bizar era previzibilă şi că el era ţinut în viaţă artificial de cîţiva cinefili snobi care se simt mai cu moţ dacă ştiu cine e Tarkovski şi dacă strîmbă din nas la Oscar-uri. (Crash, în detrimentul lui Brokeback Mountain, ce impietate!?) În viziunea multor blogări, criticii de film sînt nişte alienaţi, nişte desincronizaţi care, la sfîrşit de an, fac topuri cu filme triste pe care nu le-a văzut nimeni. Richard Corliss oglindea ironic în Time această părere: "Noi, criticii, deşi părem că dăm aceste premii cîştigătorilor, de fapt le dăm pentru noi. Mai exact, ne trecem notiţele de la unul la altul, admirîndu-ne cît de fini cunoscători sîntem şi ignorînd marele public". Aşa că, jos cu delirurile, jos cu aberaţiile despre viziunea regizorală, semnificaţia culturală, mişcările de aparat, încadraturile, compoziţia, iluminarea şi trimiterile la nişte europeni de mult morţi. Trăiască democraţia de tipul "opinia mea e la fel de valabilă cu a ta!". Democraţie? Mai degrabă un nou soi de fascism: uităţi-vă, de pildă, numai cum au fost linşaţi pe forumuri (noile pieţe publice) mai toţi criticii care au îndrăznit să spună că The Dark Knight nu e cel mai bun film făcut vreodată; unii au primit chiar ameninţări cu moartea. Cu toate astea, nu cred în dispariţia criticilor. Deşi, de cele mai multe ori, comentariile de pe blog îmi zdruncină zdravăn încrederea în umanitate, încă mai cred în supravieţuirea substanţei. Cred că va exista mereu un public pentru vocile distincte, elocvente şi cultivate. Cred în publicul care vrea să-i citească pe cei care scriu bine, despre ceva ce cunosc foarte bine, pe cei cu integritate faţă de propriile lor cuvinte. Pe cei cu inteligenţă analitică şi concizie, clarviziune, demnitate, spirit, empatie, largheţe, cumpănire. De fapt, am găsit ceva la fel de demodat care le include pe toate: virtute. Ultima oară cînd am verificat, nu figura în vreun top al cuvintelor cool întocmit de blogări.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.