Înapoi la tradiţie

Ciprian RUS
Publicat în Dilema Veche nr. 453 din 18-24 octombrie 2012
Înapoi la tradiţie jpeg

Ceea ce se întîmplă, oripilant pentru mulţi, în România mediatică a ultimilor cîţiva ani, mai cu seamă în ultimul, nu e, din păcate, vreo paranteză deviantă indusă de exacerbarea violenţei pe scena politică; e – grav şi plin de sens – tocmai restaurarea unei blestemate tradiţii.

Dacă vorbim despre propagandă şi media româneşti, nici măcar nu e nevoie să ducem fraza pînă la sfîrşit că am şi dat deja – minus cîteva nuanţe, importante, nu-i vorbă!, – definiţia ultimului secol din istoria presei noastre. Prinsă un deceniu în elanul idealist postrevoluţionar, apoi înghiţită, un alt deceniu, de extazul tabloidizant şi de goana după trafic şi rating, în fine, zdruncinată din temelii de o criză economică suprapusă peste propria-i criză de identitate, presa românească a ratat în repetate rînduri confruntarea critică a trecutului său. Şi astfel a ajuns, azi, de unde a pornit şi face ceea ce ştie cel mai bine: manipulare şi propagandă.

Dacă duminică ar avea loc alegeri generale, buletinele de vot ar putea avea, fără nici o problemă, imprimate în pătrăţele dedicate partidelor siglele unor televiziuni sau ziare, şi nu obişnuitele sigle electorale. Riscul ca vreun votant să greşească asocierea dintre USL, PDL sau PPDD şi instrumentele lor de propagandă e practic nul! Acesta e momentul anului 2012 în presa românească.

Demonstraţia, altminteri destul de facilă, a istoricei vocaţii propagandistice a presei româneşti nu e – şi nu trebuie să fie – o scuză pentru eşecul dureros şi cvasigeneralizat, azi, al unui mod de a face o presă altfel, care i-a inspirat şi încurajat pe mulţi dintre tinerii care au pus mîna pe pix şi tastatură după 1989, crezînd că se dedică celei mai frumoase meserii din lume. După cum nu ţine loc de scuză nici pentru cei care, destui şi ei, şi-au creat un nume respectat în breaslă, dar care, între timp, au intrat în jocul perfid al manipulării şi al propagandei, continuînd să se legitimeze drept jurnalişti. Realitatea istorică e, însă, că noua presă românească şi publicul său postrevoluţionar au pornit la drum, deopotrivă, avînd în urmă mai bine de jumătate de secol de practică, respectiv de consum de propagandă. La rigoare, deşi propovăduiau libertatea şi democraţia pentru o ţară sufocată de cea mai aberantă dintre dictaturile din Est, nici puţinelor repere româneşti ale presei occidentale din 1989, printre care Radio Europa Liberă, nu le lipsea întru totul tonul propagandistic...

Cercul închis precipitat prin revenirea discursului media la nivelul începutului anilor ’90 lasă în afara sa o societate lipsită de unul dintre instrumentele esenţiale în educarea simţului civic şi a spiritului critic, iar pe dinăuntru un conglomerat jurnalistic bezmetic, fără identitate şi fără repere.

Lumea presei româneşti e prinsă, în momentul de faţă, între incapacitatea de a genera un business sustenabil şi nenumăratele oferte otrăvite apărute din partea unor grupuri de interese (trans)partinice, care i-au pus mereu în discuţie verticalitatea şi justeţea misiunii. La drept vorbind, presa noastră nu s-a descotorosit decît rareori – şi atunci punctual – de metehnele tradiţiei sale dezonorante. În spatele frumoaselor intenţii de profesionalizare a breslei şi a eforturilor de abordare a jurnalismului de calitate de la finele anilor ’90 au stat cel mai adesea tentaţia cîştigului sau a compromisului, ca şi o tenebroasă reţea de afaceri şi de interese din care, abia acum, după ani de zile, începem să înţelegem cîte ceva. Vînzările pe sume spectaculoase ale cîtorva dintre brandurile media româneşti de succes către mari editori din străinătate au lăsat loc de speranţă, pentru scurtă vreme doar.

Puţinele trusturi internaţionale care şi-au asumat maturizarea şi profesionalizarea breslei, luîndu-şi pe cap investiţii în titluri de referinţă, quality, cele mai expuse la o relaţie de uzură cu suspuşii din politica şi economia româneşti postdecembriste, au plătit scump această cutezanţă.

Unii editori străini au suferit repetate şicanări, care au mers pînă la tăierea unor bugete de publicitate dinspre clienţi asociaţi cu zonele politice sau de afaceri care făceau obiectul unor bine-cunoscute investigaţii de presă. Alţii, prea puţin conectaţi la dedesubturile mediului local, au fost subminaţi din interior, editorial şi economic, de oameni care ştiau foarte bine ce fac. În fine, au fost torpilaţi de trusturile de presă gestionate de noii moguli români, care şi-au jucat averile fiecare după propria-i logică şi propriul interes, ambele aflate la polul opus a ceea ce înseamnă un business responsabil de presă. Urmarea: marile trusturi străine au migrat spre zona de presă facilă, spre tabloid şi glossy, abandonînd, în plină criză economică, dacă nu piaţa locală, cu siguranţă asset-urile quality. Întîmplător sau nu, eşecul încercărilor de rupere a presei româneşti de tradiţia sa antedecembristă coincide cu exagerarea fără precedent a grosolăniei şi arbitrariului în discursul media de la noi. Partizanatul a fost dus mult dincolo de apărarea legitimă a unor idei. Iar în timp ce unele televiziuni progresează continuu pînă la performanţe propagandistice greu de imaginat, darmite de depăşit, jurnalismul onest, făcut după toate regulile meseriei, regresează mereu, şi ca expunere, şi ca forţă, şi ca relevanţă. Propaganda a ocupat întreg spectrul media, de la nenumăratele televiziuni de ştiri pînă la cele de sport, înghiţind treptat şi ultimele bastioane din presa scrisă, abandonate de patronatele internaţionale. Ce a mai rămas e o taboidizare care doar ea, dusă pînă la îngreţoşare, poate concura de la egal la egal cu spectacolul degradant al discursului din talk-show-urile de la noi.

Ce-i mai putem opune atunci, în 2012, realităţii fabricate în studiourile televiziunilor de propagandă din România? În vreme ce organismele de autoreglare din media au dispărut cu desăvîrşire ori şi-au pierdut orice urmă de autoritate (vezi Clubul Român de Presă), iar Consiliul Naţional al Audiovizualului duce o luptă oarbă şi ineficientă cu televiziunile, Asociaţia Profesioniştilor din Televiziune premiază pe bandă rulantă producţii şi emisiuni consacrate prin cinismul manipulator al realizatorilor lor, consacrînd obedienţa faţă de agende obscure şi lipsa de respect faţă de interesul public drept standarde profesionale.

Marea dramă aceasta e: nu doar că avem de-a face cu o propagandă generalizată şi deşănţată, dar ea trece drept mare jurnalism!

Execuţiile în public au devenit, azi, mostre de anchete grele, campaniile de spălare de imagine au devenit mostre de superreportaje, atacurile la persoană au devenit mostre de fină stilistică, iar ridicarea mingii la fileul interlocutorului – marcă înregistrată a marelui interviu. Pentru toţi ceilalţi, pentru cei care, riscînd să rămînă fără audienţă şi fără recunoaştere profesională, problematizează fiecare subiect, au dileme privind echilibrul opiniilor în materialele pe care le realizează, pornesc de la prezumţia de nevinovăţie, chiar dacă stau pe tomuri întregi de dosare incriminatoare, pentru toţi cei care în loc să se aboneze la dezvăluirile facile servite pe sub masă de diverse instituţii şi „servicii“ preferă să o ţină pe drumul lor, pentru toţi cei care nu au nici o problemă în a scrie azi despre greşelile unui suspus PDL-ist, iar apoi să critice acţiunile politice ale vreunui lider USL-ist, pentru toţi cei care se gîndesc înainte de toate la public, şi nu la patron sau la interpusul lui în redacţie, pentru toţi aceştia s-a inventat şi s-a cultivat în toţi aceşti ani o infamă etichetă: „Deontologule!“.

Sinonim cu inadecvarea şi credulitatea, cu frica şi lipsa de performanţă, sinonim cu traiul modest opus opulenţei celor ce trăiesc din „împrumuturi“ de sute de mii de euro ale mogulului pe care îl servesc, acest cuvînt – „Deontologule!“ – aruncat cu dispreţ din studiourile înfierbîntate ale televiziunilor de ştiri, spune totul despre starea actuală a jurnalismului din România.

Ciprian Rus este jurnalist şi analist media.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

bank
Topul băncilor din Europa care plătesc cei mai mulți angajați cu peste 1 milion de euro
Boom-ul băncilor de investiții a dus la creşterea numărului de salariaţi foarte bine plătiţi la unele bănci europene, ceea ce creează un contrast puternic cu băncile care se bazează mai puţin pe operaţiunile de investment banking.
Traian Vuia
18 martie: 119 ani de la momentul în care Traian Vuia a realizat primul zbor din lume cu „Liliacul”
La data de 18 martie 1937 s-a născut celebrul compozitor și pianist Horia Moculescu. În aceeași zi, dar în 1957, venea pe lume fizicianul și filozoful Horia-Roman Patapievici.
sergio gutierrez benitez colaj captura video jpg
Preotul care a devenit luptător de wrestling pentru a-i ajuta pe copii. A fondat și susținut un orfelinat timp de 23 de ani
Cunoscut în ring ca luptătorul cu mască Fray Tormenta, preotul mexican Sergio Gutiérrez Benítez a intrat în lumea wrestlingului profesionist pentru a strânge fonduri pentru un orfelinat local din Mexic și a îi ajuta pe copiii nevoiași. Povestea sa a ajuns pe marele ecran în 2006, cu filmul „Nacho L
gigi becali facebook jpeg
Gigi Becali: „Postul ăsta de deputat m-a costat aproape 700.000 de euro”. De ce nu îl mai susține pe George Simion
Gigi Becali, deputat intrat în Parlament pe listele AUR, a explicat luni, de ce nu-l mai susține l pe George Simion, liderul partidului, la alegerile prezidențiale.
image png
Masca miraculoasă care te întinerește cu 10 ani. Ingredientul minune se află în bucătăria oricui
O față îngrijită, curată și fără impurități, reprezintă cartea de vizită a oricărei persoane. Îngrijirea personală ar trebui să fie esențială în viața fiecăruia dintre noi. În timp ce pe piață se regăsesc diverse creme pentru ten, multe reprezentante ale sexului frumos aleg măști de față naturale.
VOT SEARA 06 INQUAM Photos Octav Ganea 1620x1080 jpg
Cine ar putea să-l înlocuiască pe Călin Georgescu ca suveran al suveraniștilor: „Nu va fi o decizie de tip last minute”
Trei candidați la postul de președinte se vor bate pentru electoratul lui Călin Georgescu și pentru fotoliul din Cotroceni. Experții consultați de „Adevărul” explică cine e favorit la titlul de „suveran al suveraniștilor” și la calificarea în turul 2 al prezidențialelor.
Bogdan Petriceicu Hasdeu png
Cine a fost savantul care a descoperit „limba traco-dacică”. Controversele cuvintelor moștenite de la daci
De-a lungul vremii, mulți cercetători au încercat să explice originea arhaică a unor cuvinte românești, unii considerându-le de origine dacică. Există cel puțin 200 de astfel de cuvinte, substantive comune, nume proprii și denumiri de plante folosite în medicină.
Israel Defense Forces  FOTO facebook jpg
Atac israelian în sudul Siriei. Doi oameni au murit
O lovitură israeliană în apropierea oraşului Daraa, în sudul Siriei, s-a soldat luni cu doi morţi, a informat presa oficială siriană. Armata israeliană a indicat că a vizat „ţinte militare" din regiune.
Sir Michael Fallon 01 foto Parlamentul Marii Britanii jpeg
Fost ministru britanic al Apărării: „România este foarte vulnerabilă la agresiunea rusă, atât la cea evidentă, cât și la cea ascunsă”
Fost ministru al Apărării și fost membru al Parlamentului Marii Britanii timp de 31 de ani, Sir Michael Fallon a vorbit, exclusiv pentru „Adevărul”, despre cât de vulnerabilă e România în fața agresiunii rusești și care sunt scenariile optimiste și pesimiste pentru Europa de Est.