"În raport cu alte <<vicii>>, plictiseala operează la un nivel superior" - interviu cu scriitorul Ion VIANU

Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
"În raport cu alte <<vicii>>, plictiseala operează la un nivel superior"   interviu cu scriitorul Ion VIANU jpeg

S-o luăm cu începutul. Vă aduceţi aminte de vreun moment de plictiseală cumplită din copilărie sau din adolescenţă?

Da, sigur că îmi aduc aminte! Am mai povestit asta. Eram copil, în vacanţă la Zamora, şi mă plictiseam cumplit: nu aveam cu cine să mă joc şi terminasem Cei trei muschetari. I-am spus mamei mele că mă plictiseam, iar ea mi-a replicat pe un ton dur: „un om inteligent nu se plictiseşte niciodată“. M-am simţit teribil de vinovat. Cred că mama a fost deosebit de severă în ziua aceea... Cu timpul, am ajuns să cred că avem dreptul să ne plictisim. Ce este plictiseala altceva decît sentimentul că timpul care-ţi este dat se scurge într-un mod nedemn de ceea ce crezi tu cu adevărat despre valoarea ta? De pildă, o femeie frumoasă care duce o existenţă mediocră, nu are iubiţi pe măsură, nu dansează cît ar dori, nu este bogată, răsfăţată, trăieşte într-un oraş urît etc. are dreptul să se plictisească. Şi are chiar datoria să se plictisească, fiindcă, poate, plictiseala o va incita să iasă din situaţia mizerabilă în care se află. Reversul medaliei poate fi şi acesta, ca fiinţa respectivă să-şi închipuie doar că are acele calităţi, şi, atunci, îşi merită soarta. Sentimentul de plictiseală te poate îndemna la analiză şi la o mai justă situare a ta în lumea reală şi în universul valorilor personale. 

Gogol spune undeva: „Mare plictiseală pe lumea asta, domnilor!“. Mai poate fi considerată de actualitate această afirmaţie?

Tema plictiselii este frecventă în literatura rusă a secolului al XIX-lea. Dar şi la alţi autori universali din aceeaşi perioadă. Doamna Bovary nu este şi ea o plictisită?  Ori de cîte ori unele părţi ale lumii merg repede, în timp ce altele (provincia) rămîn în urmă, apare, firesc, fenomenul plictiselii. Azi lumea a devenit o mare provincie, fiindcă există aproape peste tot TV, Internet etc. Tot mai puţine lucruri deosebesc „provincia“ de Capitală. Deci plictiseala este mare peste tot. Ceea ce înseamnă, ţinînd seama de ce am spus, că este mai necesar decît oricînd ca omul să se evalueze, să-şi caute vocaţiile, dar şi să-şi stabilească limitele. Atunci se va plictisi mai puţin.

Aţi cunoscut mulţi oameni, aţi avut mulţi pacienţi. V-aţi petrecut o parte din viaţă în Elveţia. Lucrurile prea aşezate, rutina, perfecţiunea unui loc te pot îmbolnăvi de plictiseală? Şi cum te poţi trata?

Elveţia nu este special de plicticoasă. Este, dacă vreţi, o ţară unde totul costă bani. Deci, sărăcia în Elveţia poate genera o anumită plictiseală. În schimb, ordinea şi curăţenia nu sînt plicticoase. Nici politeţea nu este plicticoasă. De ce vreţi să mă amuze mai mult mitocănia unui om public român decît moderaţia şi bunul-simţ al omologului său elveţian?   

Psihoterapeutul se plictiseşte vreodată? Nu cred că e uşor să-i tot asculţi pe alţii. Se gîndeşte psihoterapeutul la pacienţii săi ca la nişte personaje?

Da, practica psihoterapiei poate genera un sentiment de plictiseală. Mereu aceleaşi poveşti! Dar asta nu este vina pacientului, ci a terapeutului. El nu este capabil să discearnă originalul care stă în miezul banalului, să imagineze soluţii noi, individualizate. Deci, psihoterapeuţilor care se plictisesc le recomand să facă mai multe formaţii, să caute atitudini mai active, mai adecvate. Atunci se vor plictisi mai puţin.

Scrisul – literatura – poate funcţiona ca un antidot împotriva plictiselii? Dar amintirile?

Cufundîndu-te în tine, dai de plictis. Dar numai în măsura în care te afunzi în eul tău în chip leneş. Literatura, pasivă sau activă (cititul, scrisul), reprezintă un efort de-a activa conţinuturile conştiinţei, de-a le da un sens, de-a le face „amuzante“, în sensul cel mai plin al cuvîntului. De aici vine sensul curativ al actului literar, în care eu includ şi cititul. Borges spune undeva că a citi este mai greu decît a scrie. Cititul implică o disciplină mai severă – cu atît mai severă cu cît este incontrolabilă. Cititul este un fel de rescriere tăcută a unui text, iar acesta din urmă – o rescriere a realităţii. Evident, e vorba de citiri şi de scrieri de înaltă tensiune, la ele mă refer. Dacă ajungi să le practici nu te mai poţi plictisi. 

Dacă ar fi să vorbim despre partea luminoasă a plictiselii, despre deliciile ei (şi ar trebui s-o descrieţi), ce-aţi spune?

Plictiseala este un „monstru delicat“ a spus, într-un celebru sonet, cineva care cunoştea subiectul, poetul Baudelaire. În raport cu alte „vicii“, plictiseala operează la un nivel superior. Aş tinde să spun că bruta nu se plictiseşte.

Aveţi printre marii plictisiţi ai literaturii vreun favorit?

Este însuşi Baudelaire, omul care a făcut să vibreze coarda spleen-ului, acea plictiseală britanică, simptom al melancoliei, transferată în ipocritul Imperiu al doilea (Napoleon III) unde sensibilităţile rănite găseau în el (în spleen) în acelaşi timp otravă şi mîngîiere. Cred că şi Paşadia din Craii de Curtea-Veche este un mare plictisit, căutînd mîngîiere în orgii inomabile şi în erudite cercetări istorice menite focului atunci cînd îi va sosi ceasul morţii.

Pentru dumneavoastră are vreun sîmbure de adevăr percepţia României ca fiind locul în care nu te poţi plictisi niciodată?

În tinereţea mea era adevărat. Viaţa era de aşa fel încît te puteai trezi la 1 noaptea cu un prieten care avea chef de vorbă, iar tu nu te supărai şi stăteai cu el la taclale pînă la zi. Alteori nu bătea un prieten la uşă; era Securitatea care venea să te aresteze. Tot imprevizibil! Tare mă tem că ne-am occidentalizat pe chestiile care făceau viaţa plină de surprize, am devenit utilitarişti. 

a consemnat Ana Maria SANDU

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO EPA-EFE
Putin a recunoscut independenţa regiunilor ucrainene ocupate de ruși
„Ordon recunoaşterea suveranităţii şi independenţei de stat” a regiunilor Herson şi Zaporojie, situate în sudul Ucrainei, a declarat Vladimir Putin în aceste decrete, care intră în vigoare în ziua semnării.
Moneda Regele Charles FOTO Profimedia jpg
Moneda cu chipul regelui Charles al III-lea, dezvăluită de Monetăria Regală FOTO
Imaginea regelui va putea fi văzută începând din decembrie pe monedele de 50 de pence pe măsură ce acestea vor intra treptat în circulaţie pentru a răspunde cererii.
bmw politia romana facebook pol romana arhiva jpg
Ministrul de Interne a cerut Corpului de control să facă verificări privind achiziţia de maşini BMW
Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Dan Cărbunaru, a anunţat, joi, că ministrul de Interne, Lucian Bode, a solicitat Corpului de control să facă verificări în ceea ce priveşte achiziţia de maşini de poliţie marca BMW.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.