În prag de dezgheţ

Publicat în Dilema Veche nr. 133 din 10 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Despre emigraţie ştiam destule. Adică auzisem de cei care "au fugit" pe vremea lui Ceauşescu (printre care băiatul familiei Constantin de la etajul trei, care a trecut Dunărea înot la sîrbi, un coleg de serviciu al maică-mii, care "a plecat", cu multă tevatură şi beţe-n roate, puse de securiştii "de la întreprindere", în Israel, un alt vecin marinar, care a traversat Marea Neagră cu bărcuţa pînă-n Turcia, şi a trebuit ca doi unchi arhitecţi, care au cerut azil politic în SUA în 1980, să aştepte aproape cinci ani, cu telefoanele sub supraveghere şi terorizaţi în permanenţă pe stradă de "umbre", pînă li s-a acceptat cererea, aproape un miracol şi ultimul de acest gen, chiar la mijlocul răului absolut al anilor ’80, cei ai copilăriei mele) şi au emigrat în ţări mai frumoase unde exista coca-cola, păpuşi Barbie şi case ca în Nekermann. Mai departe nu ştiam despre ei decît că "o duc bine" sau cel puţin cei rămaşi bănuiau asta, pentru că ori nu mai dădeau nici un semn de viaţă, ori scrisorile lor nu ajungeau niciodată. După ’90, am aflat deja despre diaspora şi comunităţile româneşti împrăştiate prin lume. Unii dintre emigranţi s-au întors ca să ne viziteze, dar nu le-a plăcut aici, deşi erau oarecum nostalgici cînd mîncau sărmăluţe în foi de viţă şi-şi imaginau o "întoarcere" dacă nu definitivă, cel puţin temporară. Şi au plecat din nou, pentru că viaţa lor era deja în altă parte. Mi-am dat seama că acea emigraţie echivalentă cu "fuga" a marcat destul de tare destinul ultimelor decenii al poporului din care făceam parte. Raportarea permanentă la acel "dincolo". Ulterior mi-a marcat şi mie vîrsta de 20 de ani, cu toţi cei din jurul meu care vroiau să plece. Definitiv. De data aceasta prin firme de consultanţă, acumulări de puncte, căsătorii, cunoştinţe de pe Internet, burse, călătorii prelungite la nesfîrşit. Unii dintre ei au şi plecat. Au devenit emigranţi, de data aceasta fără "legende personale". Despre migraţie am aflat de curînd. Prima dată cînd, aşteptînd pe cineva la aeroport, sîcîită de acea senzaţie de libertate pe care ţi-o dă un capăt de terminal şi pe care o simţi de-a dreptul în stomac, am văzut români "mişcîndu-se". De aici, acolo. Sau de acolo, aici. Fără să renunţe la metehnele "de români", la scobitul în dinţi, la trasul cu ochiul în bagajul altuia, la băga-mi-aş şi alte chestii, să zicem româneşti, şi totuşi cu o naturaleţe neaşteptată. Unii dintre ei erau bronzaţi, aveau cămăşi curate, respectau linia galbenă şi nu-şi puneau paşaportul şi banii "la slip". Erau relaxaţi. A doua oară, cînd am trecut printr-un sat în care veneau cu regularitate banii de "acolo". În care casele se înălţau peste noapte, vecinii se recomandau unii pe alţii "pe la munci", uliţele neasfaltate erau împînzite de jeep-uri, iar printre mame, bunici şi mătuşi exista o concurenţă, că "alor mei le merge mai bine!". Şi "sfatul bătrînilor" era deja depăşit de acele obiceiuri noi pe care cei tineri le aduceau de departe. Obiceiuri dictate, de regulă, de valoarea banilor, dar asta deja nu mai e atît de important, atît timp cît există o evoluţie. M-a fascinat tema migraţiei (vorbim acum despre cea a forţei de muncă, deşi există şi alte motivaţii, "for love", de pildă, cum spunea cineva de la workshop-ul de la Bruxelles, organizat de curînd de EurActiv. com) pentru că, într-adevăr mi se pare fantastică "deschiderea" pe care această ţară, din multe puncte de vedere anchilozată şi conservatoare, o primeşte tocmai (şi de multe ori) din partea acelor oameni extrem de simpli care n-au nici o treabă cu redescoperirea unui sistem de valori şi regăsirea unei identităţi naţionale (istorice, culturale etc.), cerinţe ale "exerciţiului impus" al acelui campionat mondial "local" la patinaj "fără derapaj", unde tot încercăm, în ultimii ani, să obţinem medalii. Ei evoluază, fără să-şi dea seama direct, la "exerciţiul liber ales". Adică pleacă pur şi simplu ca să cîştige bani şi ca să o ducă mai bine. O dorinţă aproape instinctivă de a arde nişte etape. Iar provocarea temei ar fi: dacă tot patinăm cu aproape inconştient curaj pe un lac în pragul dezgheţului, cine îşi va asuma căzăturile? Vor fi nişte accidentări în toată regula sau mici incidente, semnalate prin penalizări de o zecime la punctaj? (A. P.)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.