"În oncologie se întâmplă tot timpul minuni" <i>-interviu cu Xenia BACINSCHI, medic la Institutul Oncologic "Alexandru Trestioreanu" din Bucureşti-</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 156 din 1 Feb 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

N-a fost o alegere, eu am ales doar să fac medicina. Fac parte dintr-o familie în care îngrijirea bolnavilor şi satisfacţia pe care ţi-o dă vindecarea unui pacient era subiect frecvent, membrii familiei mele fiind în proporţie de 100% "muncitori sanitari" - cum se zicea înainte de 1989. Am ajuns la oncologie din pricina legislaţiei din "epoca de aur". Eram medic la ţară, trebuia să ajung înapoi acasă, nu voiam să rămîn legată pe viaţă de dispensarul din satul unde-mi fusese impus domiciliul. Concursul de intrare în specialitate s-a dat tîrziu, după ani de aşteptare; a fost în domeniul radiaţiilor, unde lucrez şi astăzi. În anii de facultate mi s-ar fi părut de neacceptat să lucrez în oncologie; astăzi ştiu că domeniul poate da satisfacţii la fel de mari ca oricare altă specialitate. Obiectivele sînt însă cumva altele; lupta este cu o boală complexă, perfidă, ţinta fiind o supravieţuire cît mai lungă şi în condiţiile unei calităţi bune a vieţii. În Occident se vorbeşte despre mai multe forme de cancer curabil. La noi boala mai este privită cu un fatalism incurabil? Toate progresele făcute în lume în domeniul oncologiei reuşesc să obţină supravieţuiri îndelungate şi vindecări în proporţie mare. Condiţia vindecării este însă depistarea precoce a bolii; iar secretul acestei depistări este doar controlul periodic, analize de screening făcute înainte de orice semn suspect. Aş zice că nu multe boli au caracterul perfid al cancerului; aş folosi chiar cuvîntul mai puţin elegant, dar mai sugestiv, "parşiv". Cei mai mulţi dintre pacienţii mei spun "n-am făcut în viaţa mea o injecţie, n-am luat în viaţa mea un algocalmin, n-am avut niciodată concediu medical". Cum suportaţi cazurile extreme, de pildă cele în care sînt implicaţi copii? Să vorbesc despre cazurile de cancer la copii? M-am surprins şi am surprins-o şi pe colega mea, specializată în oncopediatrie, punîndu-i întrebarea "cum suporţi?". Dar multe cazuri se vindecă, bolile neoplazice sînt mai sensibile la tratament în cazul copiilor. Citostaticele şi tehnicile de radioterapie lasă reacţii tardive, din ce în ce mai puţin handicapante. Rămîne riscul de recidivă, mai tîrziu. În cazurile fără speranţă, le spuneţi bolnavilor diagnosticul real şi adevărul complet? În funcţie de ce, hotărîţi aceste lucruri? Felul în care le spun pacienţilor diagnosticul, amănunte despre evoluţia bolii - "adevărul" îl aleg în funcţie de personalitatea pe care o intuiesc; grija mea este să nu-i descurajez, să nu le iau speranţa şi, în orice caz, să iau pacientul ca partener în lupta cu boala. În general pacienţii se încadrează în tipologia de tip latin: povara bolii este preluată de familie, cel în cauză este ocrotit, protejat, susţinut moral de cei apropiaţi şi de echipa care asigură tratamentul. Pacienţii noştri sînt diferiţi de cei de tip anglo-saxon, la care adevărul spus în întregime este regula. Certitudini nici nu se pot furniza; boala este a fiecăruia, reacţiile sînt ale fiecărui organism, eu pot să comunic date statistice, evoluţii teoretice. Importantă este însă lupta. Ce se întîmplă cînd se ajunge la ultima parte? E nevoie de speranţă şi de o calitate bună a vieţii, de medicamente care să asigure lipsa durerii, a greţei, a constipaţiei, a altor efecte neplăcute pentru organism, susţinerea psihologică. Cum priviţi tratamentele naturiste în oncologie? Metodelor naturiste nu li s-a descris nicăieri în lumea ştiinţifică un rol curativ în oncologie. Unele pot influenţa pozitiv efectele adverse ale tratamentelor citotoxice; toate asigură susţinerea moralului pacientului, inclusiv prin faptul că acei ce le prescriu susţin că fac miracole. Se întîmplă minuni în oncologie? Ne puteţi povesti una? Se întîmplă tot timpul minuni în oncologie. Li se întîmplă celor care au încredere, celor care luptă cu boala, celor care nu se lasă doborîţi de reputaţia maladiei sau de disperare. Li se întîmplă celor ce cred în ajutorul divin, în minunea supremă făcută de cel de deasupra noastră, la care recurgem în momentele extreme ale existenţei, şi celor care se gîndesc la viaţă, celor înconjuraţi de dragostea familiei sau a prietenilor. N-o să uit un caz de la începutul activităţii mele în oncologie, prin 1993. Aveam două paciente, colege de salon; una dintre ele era veselă, cu machiajul perfect, interesată de tot ce se întîmpla în jurul ei; cealaltă avea privirea tristă, ochii în lacrimi şi se întreba tot timpul: "De ce mi s-a întîmplat tocmai mie?", fără să mai acorde vreo şansă luptei. Cea cu "starea pozitivă" era într-un stadiu mai avansat, o boală mai gravă. Trăieşte şi acum. a consemnat Simona SORA

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.