În Munţii Lotrului

Dan ANDRES
Publicat în Dilema Veche nr. 331 din 17-23 iunie 2010
În Munţii Lotrului jpeg

Eram în Munţii Lotrului, unde apele săltăreţe şi pădurile mănoase îl imbiau mereu pe conu’ Mihăiţă Sadoveanu să tragă la păstrăvi şi să vîneze căprioare. Pe căldurile verii, plecasem la picior din oraşul din care locuiam, cu gîndul să privesc frumuseţile naturii, şi, în afară de gloatele de ciupercari, vînători şi pescari, amatori de natură – sau turişti, cum li se mai spune – nu erau. Fiecare avea treaba lui. Avusesem grijă ca printre desişurile sălbatice ale pădurii, neatinse încă de om, să îmi instalez pitit, aproape de apele lacului de acumulare Vidra, umilul meu cort de o persoană. Aveam doar puţine accesorii: o undiţă cam pleoştită, care era singura mea unealtă trebuincioasă pentru asigurarea hranei pe timpul şederii mele aici, un ibric pentru încălzirea apei, un sac de dormit, chibrituri, mălai...

Trecuseră trei zile de la sosire, cînd, spre uimirea mea, am auzit zgomot de motor şi un nor gros de praf întuneca tot orizontul. Nu ştiu cum a ajuns acolo – era o minune pentru acea sălbaticie –, dar era într-adevăr un vehicul! Cum eram dornic de o companie homo per homini, mi-am spus bucuros: o să am vecini. Din maşină coborîse un domn distins împreună cu familia sa:

– Bună ziua! Ion Popescu, medic stomatolog, a spus întinzîndu-mi mîna.

Dl doctor era un om simpatic, dar cam ciudat în felul său. După o zi de muncă istovitoare, ţinuse neapărat să-mi prezinte mîndrul său cort – o cogeamite de palat – la care lucrase sîrguincios toată ziua: avea două camere pentru cei doi copii ai săi, o cameră pentru el şi soţia sa, o sufragerie, o bucătărie cu mese, scaune şi un frigider micuţ, care funcţiona pe baterii; ba avea chiar şi un WC scobit în pămînt.

Într-o seară, avusese amabilitatea să mă invite la o friptură de gîscă, pe care avea s-o gătească cu propriile mîini, şi cum în ziua aceea peştele nu prea nimerise în acul undiţei mele, am acceptat bucuros. Apoi, unde găseşti tu gîşte pe vîrful muntelui? După confirmarea participării mele la acest festin, îşi scosese din portbagajul jeep-ului o drujbă nemţească – ţinuse să menţioneze dl Popescu – şi tăie trei brăduţi pentru foc. Deşi lemne uscate se găseau în toată pădurea, la protestele mele mă liniştea părinteşte, privind cu ochii înduioşaţi spre drujbă:

– Auzi cum toarce, mititica...

Nu-i vorbă, dl doctor erau o mină de aur pentru orice pescar, fie el şi profesionist. Uneltele sale din Germania ne informau cînd o să plouă, care este puterea vîntului, înălţimea la care ne aflăm, temperatura apei, poftele peştelui şi cîte şi mai cîte... Ba chiar avea un aparat care imita perfect ciripitul păsărilor:

– Asta trebuie să-i distreze pe ăştia mici cînd voi prinde cîteva păsări, spunea cu zîmbetul pe buze, făcînd cu ochiul spre ciupercarii care, întîlnindu-ne accidental, priveau ca trăzniţi la uneltele amicului meu.

Un singur lucru mă supăra la dînsul: muzica emanată de boxele maşinii d-sale. Dar, spre surprinderea mea, am aflat că nu era o muzică oarecare. Dl Popescu, scoţîndu-şi laptopul din traistă, mi-a demonstrat că nu tulbură deloc liniştea naturii; dimpotrivă, un studiu recent dovedeşte că peştii mănîncă mai bine cînd sînt relaxaţi de o melodie de dragoste sau de jale. Deh, trebuie să aibă şi ei sentimente... De atunci, peştii zbîrnîiau mereu în undiţa mea, parcă melancolici după o bucată de rîmă sau mămăligă, şi nu ştiu de ce mi se păreau mai moi şi mai buni cînd îi găteam.

Tare rău mi-a părut cînd dl doctor şi familia sa au plecat. Mă întorceam triumfător de la răpitori, tare mulţumit de somnul de vreo zece kilograme, gîndind că pentru cîteva zile nu trebuie să-mi fac griji pentru stomacul meu. Dar ce aud? Scîncete, jelanii şi înjurături umpleau pădurea de nelinişte. Se auzeau parcă furiile iadului din partea unde familia Popescu îşi avea instalat sălaşul, şi, cum era noapte, m-am apropiat cu frica în sîn.

– Uite, domnule, ciupercarii dracului, ce mi-au făcut! Mor de foame şi fură de la oamenii cinstiţi, răcnea domnul doctor, apărînd ex abrupto dintr-un tufiş. Am fost plecat cu familia să le arăt cum ştie să lumineze laterna mea, fundul lacului... ştii, aia de care ţi-am zis că... da’ la dracu’! Uite-te la cuibuşorul meu! Este periculos, domnule… eu nu mai calc pe aici!

Şi dus a fost. Soarele începuse să răsară, iar cortul său era într-adevăr doborît la pămînt, toate aparatele care se aflau în el erau distruse; totuşi observasem că nu dispăruse nimic, în afară de mîncarea din frigider. WC-ul era zgîrmănat, iar toţi sacii de dormit erau mînjiţi cu secreţii urît mirositoare. Ciudat lucru, cortul meu era neatins. Oftînd, priveam cu părere de rău farurile jeep-ului cum răzbeau printre copaci şi se îndepărtau tot mai mult.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.