"În Moldova, Ucraina, Georgia, se pot schimba multe peste noapte "

Publicat în Dilema Veche nr. 497 din 22-28 august 2013
"În Moldova, Ucraina, Georgia, se pot schimba multe peste noapte " jpeg

- interviu cu Nicu POPESCU, analist la Institutul UE pentru Studii de Securitate, Paris -

Aţi fost, în 2010 şi apoi parţial în anii care au urmat, consilier pentru afaceri europene al premierului moldovean. Povestea a început în perioada de optimism de după 2009. Acum, uitîndu-vă înapoi, cum este? Cum se vede din interior?

S-au realizat multe. Evident, orice nouă guvernare – că e vorba de Tony Blair, Nicolas Sarkozy sau Alianţa pentru Integrare Europeană în Moldova – vine pe un val de optimism şi aşteptări uneori exagerate. Să realizezi anumite lucruri concrete, uneori, este mai dificil decît crezi, dar, mai ales, durează mai mult decît ţi-ai fi închipuit. Viteza lentă de mişcare este, uneori, cea mai frustrantă cînd ai voinţă politică, ai pornit carul, şi tot durează. De pildă, am pornit din 2010 discuţiile despre liberalizarea pieţei de transport aerian, ca să deschidem piaţa pentru low-cost-uri, şi abia în septembrie 2013 va avea loc prima cursă low-cost de la Chişinău. Sau conducta de gaz Iaşi – Ungheni, sînt doar 20 şi ceva de kilometri, dar durează vreo patru ani pînă să ajungi la faza de a începe construcţia.

Unde a fost problema de fond cu această lentoare? Lipsă de voinţă? Capacitate administrativă? A fost şi UE de vină?

Explicaţiile sînt multiple. Uneori, există blocaje politice, deseori exacerbate de o guvernare în coaliţie, dar, de cele mai multe ori, birocraţia se mişcă înce. Pentru semnarea acordului de liberalizare a transportului aerian au trecut vreo nouă luni de la finalizarea negocierilor. Între timp, Comisia mai atacase Consiliul UE la Curtea Europeană de Justiţie pe nişte chiţibuşuri juridice legate de procedura de decizie privind semnarea unor acorduri internaţionale. Şi Acordul de Asociere UE – Moldova a fost deja finalizat şi urmează a fi parafat abia în toamnă, însă semnarea propriu-zisă va avea loc abia la anul. Problema e că, în democraţiile instabile din Europa, într-un an se pot schimba foarte multe – guverne, orientări geopolitice. Uitaţi-vă la Georgia. Şi, pînă nu ai semnat acest acord, el nu leagă mîinile guvernelor de pe urmă.

Este aici un fel de diferenţă de viziune istorică? Două sisteme care funcţionează cu motoare diferite? Pe de o parte – o elită în Moldova, care are sentimentul unor ferestre de oportunitate înguste, ce se pot închide repede. Şi, deci, acţionează oarecum grăbit, disperat. De cealaltă parte – UE, care funcţionează greoi, încet, dar sigur. Aceste două sisteme par a nu se înţelege unul cu altul. Semnarea, de pildă, a Acordului de Asociere, la Vilnius, era aşteptată cu disperare la Chişinău; pentru negociatorii de la Bruxelles, părea un detaliu tehnic, iar motivul oficial al faptului că e parafare (nu semnare) ar fi că e nevoie de traduceri şi legal screening (analiză juridică). Îmi vine să zic: „Dom’le, cu Rusia la uşă şi Uniunea Euroasiatică în facere, chiar e nevoie de luni de zile pentru analiză juridică?“ Greşesc?

Ştiţi gluma că, în politica externă, scopul tău e să supravieţuieşti pînă în secolul următor, iar în politica internă, scopul e să supravieţuieşti pînă vineri după-amiază. Statele UE sînt, în mare parte, state consolidate, care îşi pot permite să gîndească în termeni de decenii. Dar în Moldova, Ucraina, Georgia, se pot schimba multe peste noapte. O criză a gazului, nişte tensiuni în zona de conflict, o cădere de guvern şi, în cîteva luni, s-a şi schimbat cursul unei întregi ţări. UE a negociat ani de zile, cu administraţia portocalie, Acordul de Asociere şi Zona de Liber Schimb, dar şi Ucraina, şi UE nu s-au prea grăbit, parţial din cauza poziţiilor protecţioniste în negocieri, ca să vină apoi Ianukovici la guvernare şi întreg procesul să fie îngheţat după arestarea Iuliei Timoşenko. Şi, pentru că au ratat atunci acea fereastră de oportunitate, şi UE, şi Ucraina caută acum, disperate, soluţii inventive pentru a ieşi din blocaj.

Poate Estul să pregătească sau să conducă un răspuns comun adecvat al UE?

Nu cred că UE trebuie să-şi formuleze politicile ca răspuns la ceva. Indiferent de ce face Rusia, UE e interesată de a avea o relaţie politică şi economică cît mai apropiată cu majoritatea statelor din Parteneriatul Estic. Iar iniţiativa rusă este mai degrabă un fel de alarmă că viteza de mişcare a UE în Est contează foarte mult şi că nu te prea poţi relaxa dacă vrei să mai ai interlocutori care au libertatea de a lua decizii suverane pe chestiuni strategice.

Cîtă vreme mai are Moldova libertatea de a lua decizii suverane pe chestiuni strategice? Mă refer la toată această campanie din Moldova privind aderarea la uniunea vamală cu Rusia.

Moldova nu este întru totul suverană să ia decizii strategice, în special în materie de securitate. În mod evident, mă refer la existenţa conflictului transnistrean şi la prezenţa militară rusă, care limitează anumite opţiuni strategice pentru Moldova, mai ales în relaţia cu NATO. În materie de aderare la UE, lucrurile sînt ceva mai simple, dar nu cu mult. Chiar dacă asocierea la UE şi crearea unei zone de schimb cu UE se mişcă înainte, asigurarea securităţii energetice a Moldovei ar fi şi un subiect extrem de sensibil în relaţiile cu Rusia. Dar, evident, nici o ţară nu îşi poate schimba peste noapte constrîngerile strategice în care operează. Acestea pot fi schimbate doar treptat şi Moldova a făcut, cred, în ultimii ani, nişte paşi enormi în direcţia consolidării propriului coridor de manevră strategică, prin apropierea de UE.

Şi ruşii preferă drumuri şi spitale europene

Aici parcă iar mi se par două lumi diferite, în ce priveşte strategiile de cîştigare a populaţiei. Rusia promite nişte chestiuni foarte simplu de înţeles: gaze ieftine, festivaluri cu fanfara Armatei Roşii, de pildă. Omul simplu înţelege clar. Că nu se alege cu mare lucru din promisiuni, asta e altceva, dar promisiunea în sine e lesne de înţeles. UE oferă asistenţă şi reforme instituţionale care vor produce efecte indirecte şi pe termen lung. Adică, de pildă, un Consiliu al Concurenţei funcţional la Chişinău va avea un impact major asupra vieţii omului simplu, dar el nu va simţi asta direct. Practic, sînt două modele diferite de adresare faţă de populaţia din Moldova. Cine cîştigă pe termen lung? Sau: ne permitem să aşteptăm acest termen lung?

E ca în politica internă din majoritatea statelor UE. Populiştii de dreapta sau de stînga promit lucruri clare, dar nu neapărat realizabile. Iar partidele politice responsabile au un discurs plictisitor, dar deseori singurul responsabil. Da, pentru UE este mai greu să se prezinte ca singurul model de dezvoltare atractivă, atît din cauza crizei economice care a subminat încrederea în soluţiile economice oferite de UE, cît şi din cauza faptului că Rusia, dar şi state precum Azerbaijanul sau Kazahstanul au avut o creştere economică destul de mare în ultimul deceniu, iar criza economică s-a făcut resimţită mai puţin decît în UE. Cu toate acestea, e clar că orice ucrainean, georgian sau chiar rus preferă drumuri europene, nu euroasiatice, spitale europene, nu euroasiatice, poliţie europeană, nu euroasiatică. Şi o bună parte din oferta UE are şi ea o tentă accesibilă cetăţeanului de rînd. Călătoriile fără vize în UE, accesul companiilor aeriene low-cost, chiar abţibilduri cu steagul UE pe troleibuzele din Chişinău, cumpărate din asistenţa europeană, sînt şi ele un mesaj direct adresat populaţiei şi pe înţelesul tuturor.

Cine sînt suporterii aderării la Uniunea Euroasiatică din Moldova? Ultimele sondaje îi arată mai mulţi de 50%. Şi există o suprapunere de procente – oameni care doresc şi în UE, şi în UEA. Cine, deci, sînt euroasiaticii din Republica Moldova?

Unul dintre proverbele cele mai populare în Moldova e: „Capul tăiat, sabia nu-l taie.“ Alt proverb la fel de popular e că „mielul blînd suge de la două oi“. Ambele proverbe explică, în mare parte, esenţa atitudinii populaţiei Moldovei faţă de procesele geopolitice din regiune. Republica Moldova îşi doreşte să fie în relaţii bune cu toată lumea. Mai greu e cînd eşti forţat să alegi – sau una, sau alta. Însă cînd elitele moldoveneşti se trezesc în această situaţie – practic, întotdeauna, alegerea este făcută nu în favoarea Rusiei. Pînă şi Voronin a refuzat semnarea Memorandumului Kozak, în 2003. În ultimii ani, sprijinul pentru UE a scăzut, în Moldova, de la 65-70% la vreo 50%. Această tendinţă se datorează atît crizei din UE, faptului că o anumită dezamăgire faţă de guvernarea actuală se suprapune un pic şi pe imaginea UE, dar şi din cauza faptului că, pînă în 2009, Partidul Comunist avea un discurs formal proeuropean iar, prin acest fapt, duceau cu ei o bună parte a populaţiei în aceeaşi direcţie. Astăzi, discursul opoziţiei comuniste este mai degrabă proestic, şi acest lucru a afectat şi el o parte din susţinătorii comuniştilor care erau, formal, proeuropeni, acum cîţiva ani, dar acum nu mai sînt.

Eu încă mai văd la Chişinău panourile cu „Spre Europa, spre un viitor decent“ şi îmi aduc aminte că Voronin le-a pus acolo. E important ce spuneţi – că în momentul în care o alegere este forţată, elita moldovenească alege nu în favoarea Rusiei. Reorientarea lui Voronin de acum e şi ea temporară? Va continua direcţia UE, dacă revine la putere?

Ca preferinţe de politică externă în Moldova – există două feluri de politicieni: unii sînt proeuropeni şi alţii îşi doresc să fie în relaţii bune şi cu Rusia, şi cu UE – să stea pe două scaune, cu alte cuvinte. În spaţiul postsovietic, această politică se cheamă „multivectorială“. Dar, cu excepţia unor forţe marginale, practic nici o forţă politică serioasă nu este prorusă. Nici măcar comuniştii. Acelaşi lucru este valabil, în mare parte, şi în cazul Ucrainei şi Georgiei. Există proeuropeni, există forţe care îşi doresc să navigheze prudent între Rusia şi UE, dar nu există o masă critică de forţe ferm proruse.

Cînd va intra în UE, Republica Moldova va fi reunită cu Transnistria sau fără? Vă întreb pentru că, în urmă cu vreo zece ani, aţi scris o lucrare în care făceaţi o paralelă între Cipru şi Transnistria. Sînt convins că, la un moment dat, va fi nevoie de nişte referendumuri paralele în Moldova şi în Transnistria, privind viitorul. Ar putea fi aderarea la UE factorul care poate desface nodul trasnistrean, într-o direcţie sau alta?

Nu ştie nimeni răspunsul la această întrebare. Putem vorbi doar de tendinţe. Iar tendinţa actuală este că Rusia îşi consolidează şi mai mult prezenţa în Transnistria, iar Moldovei continuă să îi pese – dar mai puţin ca altădată – de Transnistria. Moldova îşi doreşte şi integrare europeană, şi reintegrare cu Transnistria, însă, dacă va fi pusă să aleagă între una şi alta, cred că integrarea europeană este mai importantă pentru un număr din ce în ce mai mare al cetăţenilor, iar în rîndul elitelor politice, această tendinţă este şi mai accentuată. 

a consemnat Cristian GHINEA

Foto: Ciprian Ciucu

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.