„În lipsa distanţei, două fiinţe umane nu se pot descoperi una pe cealaltă“ – interviu cu psihoterapeutul psihanalist Mihnea POPESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
„În lipsa distanţei, două fiinţe umane nu se pot descoperi una pe cealaltă“ – interviu cu psihoterapeutul psihanalist Mihnea POPESCU jpeg

Aș vrea să pornim de la scenografie: în cabinetul psihoterapeutului există o canapea, iar asta înseamnă că nici pacientul, nici doctorul nu se uită unul la celălalt cînd vorbesc. E asta o distanță necesară în terapie?

Depinde de poziționare. Pacientul nu trebuie să stea neapărat întins. Poate să se așeze față în față cu tine și atunci privirile sînt inevitabile. Cred că cei doi aleg împreună cum or să stea cînd vorbesc. Mi se pare interesant că am pornit discuția de aici și că presupunem că nevăzutul înseamnă neapărat distanță și văzutul înseamnă apropiere. Și nu e chiar așa. Distanța e un fel de condiție paradoxală, pentru că, uneori, privitul nu ne aduce împreună, din contra. Lipsa vederii ne poate lăsa liberi pentru o mișcare interioară. Și creează, de asemenea, un spațiu mai mare pentru imaginație, ambiguitate între noi și celălalt. Așa că ea poate, uneori, să apropie mai mult decît confruntarea față în față.

De ce?

Pentru că poziționarea față în față poate angaja și mai puternic tot felul de mecanisme de apărare (mișcări agresive sau erotice). Și de multe ori ele încearcă să ne sustragă întîlnirii autentice, care e tulburătoare. Este încercarea de a nu vedea. Iar privitul poate deveni încercarea de a te sustrage vederii. Dacă e să vorbim de distanța cu care trebuie să funcționeze terapeutul.

Distanța pe care mi-o ofer e cea pe care mi-o pot permite interior. Fiecare pacient te angajează într-un anume sens, te atinge într-un anumit fel și la un anumit nivel. Nu ești tu cel care decide distanța, ci distanța se întîmplă și poți să o controlezi într-o oarecare măsură, dar nu întotdeauna reușești s-o faci. De asta cred că e vorba mai degrabă despre un proces, despre o tensiune de apropiere-depărtare între pacienți și terapeut. Uneori ți-e foarte greu să găsești o distanță, alteori ți-e prea ușor.

În relații pot exista și avantaje ale distanței?

Distanța, într-o relație afectivă, nu înseamnă răceală. Ea poate să însemne o tensiune. Uneori o tensiune optimă, alteori una care parazitează o relație emoțională și care poate să angajeze capacitatea celor doi de a avea un spațiu în care sînt și împreună, în care sînt și separați. Și în care pot să se descopere. În lipsa distanței, două ființe umane nu se pot descoperi una pe cealaltă. Și asta pentru că dispare capacitatea de a reprezenta. Nu poți să descoperi ceva decît dacă iei distanță.

Una dintre fazele relației, care este o mișcare permanentă, este distanțarea. Adică momentul în care cei doi sînt împreună, dar nu sînt amestecați unul cu altul. Aceasta este o fază foarte importantă, pentru că aici intervine jocul. Dacă este doar distanță sau ciocnire sau contopire, atunci nu există o relație satisfăcătoare.

Distanța implică și componenta timp, durată. Oamenii se întîlnesc și parcurg un drum împreună. Cum modelează timpul și distanțele relațiile? Le tocesc sau, din contra, le fac mai puternice?

Dacă vorbim despre timpul relației, vorbim despre cum acest organism crește. Celălalt îți devine martor al existenței. Cred că într-o relație lucrurile se schimbă permanent și asta nu-i de bine și nici de rău. Asta e o realitate. Oamenii cresc și împreună, dar și separat într-o relație. În spatele întrebării ce se întîmplă cu o relație în timp, probabil că răspunsul are legătură cu frica de schimbare. Pentru că relația poate să se năruie. Cred că e o frică justificată, pentru că orice relație are viața ei. Și, uneori, ea își termină ciclul. Probabil că ar mai fi de spus faptul că, pe măsură ce o relație avansează în timp, își pierde din acel freamăt biologic, erotic și e posibil să cîștige în intimitate. Și acea bază a erotismului să se mute la alte niveluri.

Se întîmplă uneori ca intimitatea aceea să nu mai fie suficientă și să mărească distanța, oamenii chiar să nu mai ajungă unul la celălalt, deși continuă să doarmă în același pat, să locuiască împreună. De ce ajungem uneori în acest punct?

Eu cred că în cazul ăsta e o pierdere a jocului, o pierdere a tensiunii. Tensiunea care este întotdeauna între distanță și apropiere. Între intimitate și luarea de distanță. Adică ai cîștigat atît de mult în apropiere cu celălalt, încît ai ajuns să te confunzi cu el, din diverse motive. Această confundare este foarte hrănitoare dintr-un anumit punct de vedere, dar ea te face să ratezi, poate, tocmai beneficiul distanței, adică erotismul, tensiunea. De fiecare dată cînd cîștigi pe un front, aici intimitatea, pentru care ai avut nevoie de ani de zile, și, cînd te-ai instalat în ea, ai văzut că nu e nimic erotic acolo. În lipsa distanței, nu poate să existe nimic erotic. Sau, din contra, există erotism, dar descoperi că fără intimitate el nu funcționează pentru tine. Cuplurile tind spre un fel de echilibru. Ceea ce înseamnă echilibre parțiale, dinamice și nu un echilibru absolut într-o relație. Siguranța tinde să atace însuși miezul unei relații. Într-un fel, această distanță este specifică erosului, care îi și apropie pe oameni, dar creează deopotrivă distanțe. Pentru că erosul este această permanentă tensiune dintre apropiere și distanțare.

Distanța este un topic pentru pacienții dvs.?

Întotdeauna. Pentru că ea spune totul și nimic, ea implică capacitatea lui și a părintelui care i-a marcat existența de a gestiona relația. Întotdeauna distanța vorbește despre prezența celuilalt, despre cel care ai fost, despre lucrurile pe care ți le-ai dorit, dar nu le-ai atins niciodată. În cuprinsul acestei distanțe putem vorbi și despre felul în care o ființă umană se dezvoltă. Adică ea se dezvoltă în acest spațiu dintre distanță și apropiere. De fiecare dată, pacientul semnifică distanța față de terapeut într-un fel propriu. Uneori o resimte ca fiind prea mare, alteori ca fiind prea mică.

Ce înseamnă, de fapt, să ne asumăm distanțele?

Cred că nu avem de ales și e musai să facem pace cu distanțele. Apoi, e important să reflectăm la ce înseamnă distanțele, cui se opun ele. Deci, dacă ne gîndim așa, putem să ne dăm seama și ce beneficii aduc ele. Uneori generează răceli emoționale, uneori se opun simbiozei, confuziei dintre două persoane, uneori ele reprezintă tocmai posibilitatea de a descoperi pe cineva, iar alteori, exact pe dos. Ele implică un spațiu care poate să ajute ființa umană să-și decanteze trăirile și nevoile.

Distanța înseamnă și lipsă de comunicare. Într-o epocă în care totul e comunicare, tot mai mulți oameni descoperă că au din ce în ce mai puține lucruri în comun unii cu alții. Cum procedăm cu distanța asta, între ce ne dorim și ce descoperim, de fapt?

Se întîmplă uneori ca oamenii să nu se mai vrea unii pe alții. Noi sîntem obișnuiți să credem că, într-o relație, lucrurile trebuie să meargă din ce în ce mai bine. Și, pe măsură ce trece timpul, ar trebui să ne înțelegem din ce în ce mai bine. Și de multe ori nu-i așa. Pentru că nu întotdeauna autenticitatea este cea care ne face să fim angajați într-o relație. Uneori ne mînă acolo apărările, tot felul de identități false și putem să ajungem într un moment în care să ne trezim că celălalt este străinul, este altcineva decît cel pe care îl visam. Nu cred că există soluții la asta, cred că pur și simplu e o realitate și că unele relații își încheie viața, chiar dacă participanții la ea au alte planuri. Și nu e vina nimănui.

Despărțirea înseamnă distanță?

Cei care nu s-au despărțit de ființa primară, mama, niciodată n-or să poată să se angajeze cu adevărat într-o relație. Întotdeauna încercăm să facem într-o relație ce n-am reușit în cele anterioare. De asta, uneori, nu avem timp să ne angajăm într-o relație, pentru că nu avem timp să ne despărțim de ființele cu care am fost. Și încercăm să ne desprindem, în loc să ne acordăm timp să ne angajăm.

Cum găsești dreapta măsură atunci cînd ai un copil între apropiere și distanță? Pe care să-l iubești și să-l protejezi, dar căruia trebuie să-i și tai cordonul ombilical?

Cred că oricît de mult ți-ai iubi copilul, trebuie să iei și distanță. Și atunci distanța capătă sensul de perspectivă justă. Cred că părinții de azi au tendința să le satisfacă copiilor nevoile pe care ei nu le-au avut satisfăcute de părinții lor. Riscul e să satisfacă niște nevoi care nu există. Și, în felul acesta, să rateze nevoile care există. Adică să nu aibă o distanță care să-i facă să-i vadă pe copii așa cum sînt: cu nevoile, dorințele, limitele lor. Poate că, cine știe, această nevoie a oamenilor de a lua distanță față de poveștile/modelele care li s-au impus este o condiție a creșterii.

a consemnat Ana Maria SANDU

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Telescoapele Hubble şi James Webb au dezvăluit joi imagini detaliate ale impactului produs de DART Foto NASA
Momentul impactului dintre un vehicul NASA și asteroidul căruia i-a schimbat traiectoria FOTO VIDEO
Telescoapele Hubble şi James Webb au dezvăluit joi imagini detaliate ale impactului produs luni de DART, o sondă NASA, asupra unui asteroid, iar aceste imagini îi vor ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă procesul aflat în spatele modificării orbitei unui obiect cosmic.
gazoduct 3
Ciucă, prezent la inaugurarea interconectorului de gaze Grecia-Bulgaria. Ce importanță are gazoductul pentru România
Premierul Nicolae Ciucă a anunțat că va participa, sâmbătă, la Sofia, la inaugurarea interconectorului de gaze dintre Grecia și Bulgaria. La eveniment vor participa mai mulți oficiali, printre care și CE.
gaze moldova foto tudor iovu
Republica Moldova își completează stocul de gaze, însă acestea sunt insuficiente pentru iarnă
15 milioane de metri cubi de gaze naturale vor fi cumpărate în două tranșe de Societatea pe Acțiuni ,,Energocom” din Republica Moldova și păstrate în depozitele din Ucraina.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.