În Irlanda, de Crăciun, porcul este curcan

Cristi ROMAN
Publicat în Dilema Veche nr. 775 din 27 decembrie 2018 – 9 ianuarie 2019
În Irlanda, de Crăciun, porcul este curcan jpeg

Este al doisprezecelea an de cînd nu mai mănînc acasă de Crăciun. Acasă fiind București, acolo unde, negreșit, mă prezentam în apartamentul părinților mei pentru mesele de Crăciun, adică pe 24, dar și pe 25 decembrie. De doisprezece ani însă, acasă, de Crăciun, înseamnă mereu Dublin.

Există diferențe, poate chiar sociale, legate de modul în care se mănîncă de Crăciun în România și cel în care se obișnuiește în Vest? M-aș referi la situația Irlandei, țara pe care o cunosc bine și al cărei cetățean am și devenit, între timp.

Confruntată cu o sărăcie lucie timp de secole, Irlanda a început de-abia în anii ’70-’80 ai secolului trecut drumul spre o societate (aparent) dezvoltată și bogată, așa cum apare astăzi în special în statisticile de tot felul. Odată cu dezvoltarea economică a pornit, destul de timid însă, și cea culinară. A modificat însă aceasta tradițiile irlandeze de Crăciun?

În Irlanda, de Crăciun, porcul este curcan. Măcelăriile de cartier (încă omniprezente, variate, cu familii ce-și predau meșteșugul de zeci de ani), dar și supermarket-urile se întrec în a-și promova curcanii de vînzare. Fie întregi, fie doar coroana (pieptul), fezandați sau nu, unși sau neunși, umpluți cu stuffing (un amestec de miez de pîine, ierburi uscate, ceapă călită), curcanii apar în gospodăriile fiecărei familii irlandeze. Însoțiți mereu de cartofii la cuptor (roast potatoes) și de micuța varză de Bruxelles, încă un element obligatoriu irlandez.

Foarte interesant, însă: curcanul a devenit vedeta mesei de Crăciun doar începînd cu secolul 20. În Irlanda, pînă atunci, gîsca la cuptor era modelul de neocolit. De altfel, în unele regiuni ale țării, tradiționaliștii clasici încă au gîscă pe masă în perioada asta, nu curcan.

Se adună familiile irlandeze pentru a sărbători Crăciunul, așa cum o fac cele românești? Da, exact la fel: părinții își așteaptă copiii de prin America sau Australia, așa cum ai noștri îi așteaptă pe ai lor de prin Spania sau Italia. Se gătește (sarcina revine, în cele mai multe cazuri, mamei – sună cunoscut?), se mănîncă mult, se cîntă și mai mult, se bea cît restul celorlalte activități la un loc. Se socializează. Marea masă, marea adunare are loc mereu la prînz sau un pic după-amiaza, pe 25 decembrie. În multe cazuri, de Ajun încă se muncește, este o zi aproape normală în Irlanda.

Există diferențe de nuanțe între Crăciunul irlandez și cel românesc? Aș zice că nu multe: dacă noi ne învîrtim în jurul porcului, așa cum o facem în jurul mielului, de Paște, aș zice că în Irlanda, în afară de curcanul ca piesă centrală, gusturile sînt ceva mai diferite și probabil sînt influențate de specificul local. Așa apar uneori fructele de mare, în multe familii. Sau carnea de vită cu tentă iute.

Nu se gătește în fiecare casă, se cumpără și din supermarket-uri: este clar perioada cea mai aglomerată a anului, în secțiile de produse culinare. Și fiindcă mai toate firmele din retail-ul irlandez (de la discounter-ii clasici germani pînă la gigantul britanic Tesco) se mulează din ce în ce mai mult pe preferințele cumpărătorilor, în foarte multe cazuri nici nu mai trebuie să gătești prea mult acasă: curcanul este deja copt, tu doar îl încălzești, sandvișurile cu somon afumat sînt deja feliate sau porționate, Christmas Pudding (prăjitură tradițională de sărbători, un amestec extrem de dens și de intens de fructe uscate și alcool, pe lîngă clasicele ingrediente) trebuie doar pusă la microunde. Cutii și cutiuțe de biscuiți sărați, zeci de tipuri de brînzeturi, în diferite forme de prezentare – „totul e gata pentru tine, de Crăciun“.

În multe cazuri, după ziua de Crăciun, petrecută acasă (de altfel, restaurantele și pub-urile sînt închise, în sfîrșit!), multe familii irlandeze ies în oraș, la restaurant, a doua zi, pe 26, pentru tradiționala zi a Sfîntului Ștefan. Este una dintre cele mai aglomerate zile ale anului în restaurantele irlandeze, este momentul în care familiile se refac culinar, dar nu numai, după curcanul și varza de Bruxelles de cu o zi în urmă, consumate în confortul propriei case.

Se poate vorbi de o atenție mai mare acordată calității ingredientelor pentru masa de Crăciun, în Irlanda, decît în restul anului? Aș zice că, în principal, da, iar acest lucru se vede și în oferta magazinelor, care plusează mai mult pentru a vinde produse premium, decît în alte anotimpuri. Oamenii vor acum calitate, nu doar cantitate, fiindcă e în joc o masă cu totul și cu totul specială, acolo unde îți vin neamurile de peste mări și țări. Acum îți vine să te duci la măcelăria de cartier, amintită mai sus, chiar dacă te costă mai mult decît la supermarket, dar ai ocazia să știi exact de unde îți vine carnea, să ți se dea sfaturi de preparare sau să susții cu adevărat, din punct de vedere economic, zona în care locuiești.

Sînt irlandezii deschiși spre alte tipuri de gusturi pentru masa de Crăciun? Și spun asta gîndindu-mă la amestecul extraordinar de nații prezent aici, în primul rînd datorită expaților și imigranților (peste 10%, în prezent, din totalul populației). Sînt irlandezii dispuși să încerce un produs clasic românesc, polonez sau belgian de Crăciun? Probabil că v-ați aștepta la un răspuns afirmativ, însă mai mereu acesta este un simplu, banal, clasic „nu“. Mărturisesc că, în ciuda încercărilor, nu doar ale mele, din toți anii ăștia petrecuți în Irlanda, de a-i face pe colegii de muncă localnici să încerce măcar și alte tipuri de gusturi, ne lovim cu toții de un mare zid de refuz. Și ar fi greșit, zău, să îi blamăm, așa cum am fi tentați, la primul zvîc. Puneți-vă însă în locul lor: ne aflăm așadar în România, sîntem de Crăciun, de Crăciunul ăsta tradițional al nostru, cu porc și piftie, cu șorici și cozonaci, cu sarmale și tobă, și vine Paddy O’Connor să ne tenteze cu un curcan fad și cu prăjitură cu fructe uscate și alcool. Îmbrățișăm deschiși noutatea sau îi spunem s-o lase mai ușor cu pianul pe scări, măcar de sărbători, cînd sîntem în familie, cînd mama ne-a gătit cu atîta efort bucatele cu care sîntem obișnuiți de ­mici?

Ca român stabilit în vestul Europei, înclin să cred că tradițiile culinare de Crăciun nu diferă foarte mult sau atît de mult. Ne place să ne adunăm cu toții în jurul mesei, chiar dacă locuim în București sau Stockholm, Sofia sau Lisabona. Diferențele țin mai degrabă de tipul de mîncare consumat, modul de preparare sau tradițiile locale, dar pe fond, pentru mai toți dintre europeni, Crăciunul este echivalent cu căldura spirituală dată de reuniunea familiei.

Există o globalizare a mîncării? Posibil că da, și acest fenomen va continua în deplină legătură cu globalizarea mondială, mai rapid în țările dezvoltate, mai încet în cele mai puțin bogate. Și asta nu e un lucru rău, pentru că o viteză mai mică de globalizare are tendința de a păstra mai mult din cantitatea de tradiții locale.

Recent, organizația culinară care cuprinde unii dintre cei mai valoroși chef-i ai Planetei, MAD, din Danemarca, a tipărit prima sa carte, deja vîndută în zeci de mii de exemplare în toată lumea. Se numește You and I Eat The Same (Tu și cu mine mîncăm la fel) și, pe parcursul a 20 de povestiri distincte, din regiuni diferite ale omenirii, tratează modul în care mîncarea mai degrabă unește, leagă, salvează vieți și destine. Concluzia: nu sîntem chiar atît de diferiți între noi, cel puțin cînd e vorba de mîncare, fie că locuim în Est sau în Vest, la Nord sau la Sud. Ne uităm unii în ochii celuilalt, ne pasăm mîncarea de la unul la altul, ne ajutăm să o preparăm sau să o cumpărăm măcar, ne bucurăm de gustul ei. E Crăciun în noi. 

Cristi Roman este jurnalist freelancer, blogger culinar şi chef.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.