În culisele serialului Numai iubirea

Adela MARINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 83 din 18 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

dialog cu Tora VASILESCU, Alexandru PAPADOPOL, şi Iura LUNCAŞU Tora VASILESCU Cum aţi ajuns la serialul Numai iubirea? Am participat la un casting organizat de postul Acasă. O cunosc de mulţi ani pe doamna Amalia, persoana care m-a anunţat şi care a lucrat la Casa de Filme 1, unde am debutat în cinematografie. I-am păstrat multă simpatie şi aş merge oricînd pe mîna ei. Am aflat mai tîrziu de la Ancuţa Pandrea, colega mea de serial, că sînt în distribuţie. Nu am fost convinsă că proiectul va demara, pentru că după '89 am început multe proiecte care au rămas acolo unde au început: înţepenite în proiect, cum se spune. Glumesc deseori despre mine prezentîndu-mă: actriţă de teatru, film, televiziune, probe, comedii şi alte tragedii. Cum vă consideraţi personajul? (Este un personaj negativ?) În general, telenovelele sînt construite pe schema personaje pozitiv-negative, clar delimitate. Eu personal nu cred în aceste delimitări. Nu am putea cunoaşte lumina, dacă nu am cunoaşte întunericul! Claudia, personajul interpretat de mine, s-a vrut un personaj spre negativ, în raport cu personajele Dan-Ana. Sigur că m-am apropiat de rol aşa cum a fost el scris de domnul Patriche. Am întîlnit însă multă înţelegere şi la domnia sa şi la regizorii cu care am lucrat, Iura Luncaşu şi Adi Sitaru (cele mai multe secvenţe le-am lucrat cu Adi, pentru că se muncea cu două echipe, în paralel). Înţelegere în sensul de a trage textul la felul meu de a vorbi şi uneori de a adăuga cîte ceva. Am încercat atît cît am simţit şi cît mi s-a permis să dau veridicitate personajului, aşa cum simt eu. Să nu uităm că la debutul telenovelei aflam că personajului Claudia i-a murit singura fată, reperul ei de fericire, într-un accident de maşină, iar automobilul era condus de ginerele său. În inima ei de mamă nu poate să nu aibă resentimente faţă de supravieţuitor, faţă de Dan, mai ales că se află în situaţia de a partaja dragostea Biancăi, singura ei nepoată, căreia nici o altă femeie nu-i poate fi mamă. În sensul acesta, este un personaj tragic. Şi mai este un alt aspect, apropo de soţul Claudiei, interpretat de domnul Sebastian Papaiani. Din scriitură, el era un alcoolic, dar şarmul minunatului meu coleg a întunecat puţin acest aspect. Eu am jucat în sensul celor scrise şi deseori sînt rea şi îl cert prea mult. Cine a urmărit telenovela pe tot parcursul ei şi, mai ales, cine are nenorocul de a avea un bărbat cu astfel de probleme, poate compătimi personajul meu. Aţi avut vreun model în construirea personajului? Am învăţat şi în şcoală şi din experienţă cum se introduce într-un text străin subtextul meu, raportarea mea faţă de oameni şi condiţiile lor de viaţă. În primii ani de profesie, ascultam cu atenţie cum vorbesc oamenii în autobuze, pe stradă, analizam în oglindă mimica feţei mele cînd aveam vreo suferinţă, ca să învăţ şi să exprim cît mai veridic, pe scenă, firescul vieţii. Post sincronul pe care îl făceam la filme a fost o altă şcoală. Pentru cine nu ştie ce înseamnă post sincron fac precizarea că se filma fără microfoane, se înregistra pe magnetofon "Nagra", cel mai performant atunci şi apoi stăteam zeci de ore în camere întunecate şi încercam să sincronizăm totul. Multă tinereţe şi nervi am pierdut prin studioul Buftea de atunci. La o scenă de plîns trebuia să provoc un "chimism", dar la concentraţia în care nu curgeau prea tare lacrimile, ca să vezi deschiderea buzelor. Atunci să joci firesc... Căci mulţi au firescul străzii... Am observat că se confundă tupeul cu talentul şi invers. Mă întreb dacă cineva are talent sau tupeu, dar trebuie să fac precizarea că în acest context, "tupeu" pentru mine înseamnă detaşarea absolută în faţa camerelor, dezinvoltura şi firescul ca în viaţă. Vorbind de inspiraţie, ea vine din tine şi de pretutindeni şi, unde nu cunosc, completez cu imaginaţia. În momentul de faţă, la un actor admir poate mai mult inteligenţa şi ştiinţa de a potrivi toate modelele din viaţă în situaţia propusă de scenariu şi în acelaşi timp consecvenţa trăirilor lui, decît talentul. În ce măsură credeţi că personajul Claudiei a reflectat realitatea românească? Un puşti mi-a strigat pe stradă "Sărut mîna, doamnă Claudica". Înţeleg că s-a vrut rea, dar e alintată cu diminutive. Mi se pare o situaţie asemănătoare cu intenţiile din realitatea noastră, unde lucrurile se potrivesc pe invers. Glumesc uneori cînd cineva mă întreabă cum îmi merge: "Păi, parcă am îmbrăcat stîngul cu dreptul şi invers". Nu vreau să fac politică, "impur şi simplu". Serialul a vizat o anumită categorie de spectatori? Ceea ce ştiu e că multe persoane s-au uitat la început din curiozitate la prima producţie românească de gen şi apoi au făcut un fel de... dependenţă. Asta arată poate că atît copiii, cît şi adulţii, chiar dacă au crescut, au nevoie de poveşti. Este vorba de o aşa-numită "pastilă psihologică". E ca atunci cînd îţi laşi creierul neirigat de sîngele problemelor tale. Fiind o actriţă deja consacrată, ce v-a adus rolul? Oportunitatea şi bucuria de a lucra în profesia mea. Hai să nu fim ipocriţi. Vorbim de succes, carieră, vedete. Mie teatrul şi cinematografia română nu mi-au adus, înafara multor diplome şi premii onorifice (sînt cavaler al ordinului "Serviciu credincios"), decît o pensie de 370 de lei noi. Curat... consacrată, ca să nu-l citez pe Caragiale. Cum aţi lucrat cu actorii "neprofesionişti"? În economia serialului am avut scene cu copiii, Bianca şi Oana Zăvoranu. Am enumerat în această ordine pentru că şi Oana s-a comportat ca un copil talentat, cel puţin vis-

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Huiduieli la concertul Coldplay de pe Arena Naţională. Un manelist a cântat in mijlocul concertului. „Mi s-a dus tot cheful” | VIDEO
O apariţie pe cât de neaşteptată, pe atât de neplăcută în timpul concertului trupei britanice de rock Coldplay la primul concert susţinut în România în cadrul turneului „Music of the spheres”.
image
Cine e Babasha și ce spune după momentul de la concertul Coldplay: „Străinii ne apreciază, doar românii nu ne apreciază” VIDEO
Babasha, pe numele său real Vlad Babașa, este originar din Bacău și la ora actuală este foarte popular pe mai multe platforme de streaming audio. Acesta a stârnit controverse după ce a cântat la mult așteptaul concert Coldplay în România, în fața a 50.000 de spectatori.
image
Mărturiile recruților ruși luați prizonieri de război de către ucraineni: „Cu banii ăștia aș trăi regește în Somalia”
Recruți din țări africane și din Asia de Sud care au fost luați prizonieri de război de trupele ucrainene au oferit mărturii despre cum au ajuns să semneze contracte cu Ministerul rus al Apărării, relatează portalul RBC Ucraina.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.