„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO

Publicat în Dilema Veche nr. 951 din 30 iunie – 6 iulie 2022
image

În 2016, atunci cînd a propus pentru prima dată conceptul orașului de 15 minute, Carlos Moreno părea un utopist. Astăzi, cînd conceptul e deja aplicat la Paris, putem spune că a fost, de fapt, vizionar. „Dacă vrem să reducem traficul autovehiculelor e nevoie să regîndim felul în care e structurat orașul astfel încît să avem acces, în imediata vecinătate, la tot ce are de oferit un oraș”, spune Carlos Moreno. L-am întîlnit la București, unde a fost invitat de ARCEN și de Institutul Francez în cadrul conferințelor „Orașe (im)posibile”.

Ce înseamnă, mai exact, dreptul de cetate?

De foarte multă vreme, urbaniştii moderni s-au concentrat pe problemele de infrastructură din oraşe şi în special pe calitatea drumurilor, pe calitatea transportului în comun şi pe calitatea locuirii. „Dreptul de cetate” sau „dreptul la oraș” e o sintagmă introdusă de Henri Lefebvre și se referă în termeni generali la dreptul la locuință. Bineînțeles că sînt aici mai multe conotații. A locui o cetate, a împărți o cetate sau un oraș împreună cu alții înseamnă și a împărtăși un proiect comun și un set de reguli de conviețuire. Cuvîntul civitas, care stă la baza substantivului cetate, nu se referă doar la locul fizic unde conviețuiesc oamenii, ci la ideea de comunitate. Iar polis înseamnă binele comun. Dincolo de dreptul la locuință mă interesează cum să fiu un bun utilizator al orașului și cum putem obține servicii de calitate. Definim calitatea vieții prin prezența sau absența serviciilor, mai ales în proximitate.

Cum s-au schimbat revendicările oamenilor în legătură cu acest drept de cetate? S-au schimbat pretențiile în felul în care măsurăm calitatea vieții?

Cred că, atunci cînd vorbim de cetățeni care locuiesc într-un oraș, există o dificultate. Adesea pretențiile sînt mai mari decît propria noastră disponibilitate de a face o schimbare. Exemplul concret e legat de schimbările climatice. De peste 40 de ani oamenii de știință trag semnale de alarmă în legătură cu efectele schimbărilor climatice. Astăzi ne aflăm în situația de urgență climatică. Însă cetățenii, care ar trebui să-și schimbe modul de viață în raport cu această urgență, continuă să trăiască așa cum s-au obișnuit. Desigur, sînt locuri în lume, în special în Europa, în țările nordice, unde oamenii nu doar că au sesizat pericolul, dar și-au asumat și o schimbare de comportament. În siajul mișcării inițiate de Greta Thunberg, lucrurile încep să se schimbe. Acum, spre deosebire de cum era în urmă cu un deceniu sau două, tinerii de la oraș nu mai sînt chiar atît de nerăbdători să-și ia mașină, mulți nu-și iau nici măcar permisul. În același timp, administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni. Dar asta nu se întîmplă peste tot. La București se vede foarte clar cît de atașați sînt oamenii de mașinile lor și de modul de viață cu care s-au obișnuit. Sau, în fine, pentru cei trecuți de o anumită vîrstă, e un atașament față de un mod de viață la care au visat, dar care le-a fost multă vreme interzis – mașina fiind astăzi, pentru ei, semnul libertății și un simbol al statutului social pe care nu vor să-l piardă.

La București, problema cea mai gravă identificată de locuitori e absența parcărilor. Este de datoria primăriei să asigure locuri de parcare pentru toate mașinile?

Nu cred că la București principala problemă e numărul prea mic de parcări. Principala problemă e numărul prea mare de mașini. Sînt două milioane de locuitori în București și cel puțin un milion de autovehicule în circulație. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem e cum sînt folosite aceste mașini. La ce folosește mașina? Chiar avem nevoie de ea la toate deplasările? Pentru anumite deplasări, nu putem face altfel? De ce nu oferim mobilitate cu bicicleta? De exemplu, oamenii aleg școli care sînt departe de locul în care locuiesc copiii și, prin urmare, este nevoie de 45 de minute pentru a duce un copil la școală. De ce facem asta? Chiar e necesar? Înainte să ne gîndim la parcări ar trebui să găsim răspunsuri la aceste întrebări.

La Paris, primarul Anne Hidalgo a desființat zeci de mii de locuri de parcare pe marile bulevarde. Cum a fost primită această inițiativă de locuitorii orașului?

Într-adevăr, primarul Parisului a propus desființarea a 60.000 de locuri de parcare. Paris este un oraș în care se merge destul de mult pe jos. Importanța mașinii la Paris e relativ scăzută. Chiar și în întreaga regiune Île de France a scăzut utilizarea mașinii personale în ultimii 30 de ani. Dificultatea este pentru oamenii care locuiesc în suburbii. Cu cît creăm mai multe afaceri locale, cu cît creăm mai multe activități culturale, cu cît creăm mai multe servicii medicale în proximitate, cu atît mai puțini oameni au nevoie să-și folosească mașina. E nevoie să regîndim felul în care e structurat orașul astfel încît să avem acces în vecinătate la tot ce are de oferit un oraș. Și e nevoie de multă pedagogie.

Cum vedeți viitorul vieții urbane odată cu introducerea la scară largă a mașinilor autonome etc.?

Noile tehnologii sînt un instrument excelent cînd vine vorba de crearea de noi servicii care cresc calitatea vieții. Nu am fost niciodată un mare fan al mașinilor care se conduc singure, pentru că am spus mereu că un ambuteiaj de mașini diesel, un ambuteiaj de mașini electrice ori un ambuteiaj de mașini cu conducere autonomă tot un ambuteiaj este. Chestiunea nu e să ne mișcăm mai repede pentru a merge mai departe (la școală, la spital, la birou ori la cumpărături), ci să ne deplasăm mai puțin cu mașina. Pentru asta e nevoie de o altă organizare a orașului astfel încît fiecare să avem toate aceste servicii în vecinătate. Oricum, mașinile autonome sînt testate deja de ceva vreme și nici un model nu funcționează cu adevărat. Mai e mult pînă cînd vor intra efectiv în uz. Cu adevărat relevant însă e sistemul de algoritmi care va permite partajarea mașinii și transport la cerere, pe baza unor trasee virtuale pentru mai multe persoane. Noile tehnologii sînt un atu extraordinar pentru a ne schimba modul de viață. Însă, în ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării.

interviu realizat de Matei MARTIN

Foto: wikimedia commons

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.