În căutarea liniștii

Publicat în Dilema Veche nr. 857 din 10 - 16 septembrie 2020
În căutarea liniștii jpeg

Crescută printre betoane, în copilăria mea bucureșteană, cu bunici și ei „de-ai locului“, mutați aici din tinerețe, viața la țară s-a rezumat la cîteva zile din care mai păstrez doar cîteva frînturi. Țin minte cum căutam cuiburi de vrăbii ascunse în căpițele de fîn, cum urcam în pod în urma pisicilor și cum m-au ciupit curcănițele. Mînzul pe care-l distra enorm să-și pună copita pe piciorul meu și să se lase cu toată greutatea. Gustul roșiilor abia culese din grădină și mirarea că morcovii cresc în pămînt. Carpetele viu colorate și păturile din lînă înțepătoare. Puricii cu care m-am întors o dată acasă, spre disperarea mamei. Drumeagul noroios pe care am rămas împotmoliți cu Dacia bunicului.

Mi-am amintit de toate acestea în urmă cu cîteva săptămîni, cînd am descoperit cu uimire că, pe un cîmp din capătul unei comune ilfovene, la nici 15 kilometri de ieșirea din Capitală, se pot vedea nu doar Perseidele, ci și Calea Lactee cu ochiul liber. Cîtă libertate, mi-am zis atunci, pentru oamenii care locuiesc în casele din apropiere, cîtă liniște și aer curat, ce viață idilică față de aglomerația și stresul din București.

Din puzzle-ul acesta îmi lipsesc însă, cu siguranță, multe piese. (Una dintre ele: în adolescență, cînd i-am mărturisit că vreau să mă fac medic veterinar la sat, tata m-a întrebat doar, mefistofelic, dacă vreau să stau toată ziua cu mîna-n fundul vacii.) Așa încît am acceptat curioasă sugestia de-a fi the fly on the wall între cei peste 100.000 de oameni activi lunar în grupul „Mutat la țară“ de pe Facebook și de-a face un exercițiu de imaginație: ce-ar fi dacă m-aș muta la țară?

Mulți își doresc, puțini își permit

Aceasta e prima descoperire pe care o fac: toată lumea își caută liniștea. Tinerii de pe grup povestesc cum viața la oraș i-a stors de energie. Unii sînt trecuți prin teambuilding-uri, deadline-uri și target-uri care aveau ca scop „să transforme omul într-o resursă umană combinată cu job-ul pe care îl prestează“, alții povestesc despre un „smog mental“ și despre activități obositoare în publicitate sau în domeniul economic. Cei de vîrsta a doua, care-și doresc aer curat și spațiu pentru cei mici, sau pensionarii care nu au grija copiilor visează la rîndul lor la liniște. Indiferent de orașul din care provin, de vîrstă și de nivelul de trai, se declară înnebuniți de alergătura continuă, de poluare, zgomot, asfalt, valuri de turiști, baruri și aglomerație. Apartamentele de la oraș, spun ei, sînt în continuare niște cutii de chibrituri betonate, scumpe și lipsite de aer. Visează la alt ritm și la o apropiere mai mare de natură.

La prima vedere, casa la țară pare soluția perfectă: o locuință mai veche, departe de orașele mari, cu teren pentru amenajat o grădină sau o livadă, poate costa sub 10.000 de euro. Mult mai ieftin decît cea mai strîmtă garsonieră de la oraș. Amenajările, însă (gazul, electricitatea, renovarea în sine), cresc enorm cheltuielile, și de timp, și de muncă, și bani. Deseori, odată cu prețul mic al terenului vin alte costuri: case în paragină, pe care unii aleg să le dărîme și să construiască altele, sau hibe ascunse în construcția veche. Mîna de lucru se găsește mai greu la sat și se poate întinde pe ani buni.

Și, odată mutați, „emigrarea“ în sine vine cu renunțarea la o sumedenie dintre condițiile cu care oamenii s-au obișnuit la oraș: de pizza livrată la orice oră nu mai poate fi vorba. Și nici de mers la cumpărături capricioase, la magazinul deschis non-stop, de filme la cinematograf sau concerte, shopping la mall sau ieșit pur și simplu la o bere în oraș cu prietenii. Unii se sperie de accesul mai greu la spitale și alte servicii de sănătate. Posibilitatea de a-și duce copiii la cel mai bun liceu prezintă și ea dificultăți logistice. La fel și slujba: nu toată lumea își poate găsi un post în apropierea casei sau o slujbă care să permită munca la distanță. În caz contrar, timpul pierdut făcînd naveta, chiar și dintr-o zonă limitrofă a unui oraș mare, vine la pachet cu o grămadă de nervi.

pii jos jpg jpeg

Necazuri

Ce greutăți întîmpină orășenii mutați la țară? Mulți se luptă mai ales cu ceea ce căutau să-și apropie: natura. O femeie din Bilca, Suceava, se declară exasperată de limacșii din grădină: „Muncești și iar muncești! Cînd să culegi, ai super-surprize. Am încercat tot ce este posibil natural, nici o șansă. Nici rățuștele nu fac față!“. O pensionară se plînge de păduchii care i-au distrus livada. Cîțiva se lamentează de ploile abundente, alții de secetă și caniculă, și nu puțini povestesc că nu mai prididesc cu treburile din gospodărie, de cosit, tăiat lemne și grădinărit: se trezesc la răsărit și se culcă tîrziu în noapte, îi dor mîinile, picioarele și spatele.

Energia electrică pică în caz de furtună. Zăpada izolează complet sau prăbușește garduri și acoperișuri. Găinile scapă în grădină și strică semănăturile. Șoarecii își fac culcuș în poduri și nu se mai dau plecați. Mașinile se împotmolesc uneori și trebuie scoase din noroi cu căruța. Animalele de casă sînt și ele expuse: fie din cauza vecinilor binevoitori (unii oameni povestesc despre cazuri de otrăvire), fie că-și pierd viața într-un accident pe șosea.

...și bucurii

Majoritatea celor de mai sus sînt povestite de oamenii din grup făcînd haz de necaz, și nu cu amărăciune. Pe lîngă aceste neajunsuri minore, viața la țară, spun ei, le aduce și mari bucurii: simplitatea și frumusețea lucrurilor din jur le oferă echilibru și un alt sens vieții. Condițiile de trai, în funcție de casa aleasă și de banii investiți în renovări, pot fi la același nivel cu cele din mediul urban. Munca la laptop-ul pus în fața ferestrei care dă înspre livadă nu se compară însă cu nimic din ce-ar putea aduce orașul. O femeie scrie fericită despre dimineața în care a văzut de aproape cîteva căprioare la marginea pădurii. Cineva se bucură că și-a ridicat cu propriile mîini un gard din lemn în jurul casei. O familie și-a făcut în curte un zid de escaladă pentru copii.

Toți se bucură de roadele din grădină, ieșite chiar din mîna lor, de ardeii puși la copt, zacusca, murăturile sau magiunul făcute pentru iarnă, de vinul și palinca pe care le împart mai apoi cu vecinii. Sănătate curată, spun ei. Terapie, subliniază alții. Un bărbat povestește cu bucurie cum se adună seara lumea la casa lui: „M-am trezit cu bătătura plină de oameni și căței. A fost incredibil de fain momentul. Are rost să înșir bunătățile aduse? Menționez doar ciulamaua de hribi, colosală. Vecinii se și ajută între ei.“

Omul sfințește locul, subliniază mereu membrii grupului, o parte dintre ei făcînd și muncă de voluntariat în jurul casei: o femeie anunță reabilitarea, împreună cu Asociația Acasă în Banat, a patru mori de apă din Șopotu Vechi, comuna Dalboșeț. Apropierea de natură aduce satisfacții enorme: „Cred că cea mai importantă lecție pe care am învățat-o este că nu ai nevoie de multe lucruri pentru a fi fericit“, scrie un bărbat care s-a mutat în urmă cu zece ani la 15 kilometri de București. „Timpul petrecut aici ne-a făcut mai responsabili, mai atenți cu tot ce este în jurul nostru. Avem o grădină cu fructe și legume pentru consum propriu. Reciclăm tot ce se poate, de la hîrtie, lemn sau sticlă pînă la resturi organice pe care le transformăm în compost.“

La țară e „multă muncă, dar bucurie nesfîrșită“, rezumă altcineva.

Foto: Marius Chivu

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Miliardarul Rinat Ahmetov FOTO EPA-EFE
Dezastrul suferit de Rinat Ahmetov, cel mai bogat ucrainean. Ce-a pierdut din cauza războiului
Războiul, pentru Rinat Ahmetov, precum și pentru întreaga Ucraină, a început în 2014 cu anexarea Crimeei și confiscarea unei părți din teritoriul Donbass-ului.
catalin boboc secretar de stat FOTO pagina personala Facebook
Cătălin Boboc își dă demisia din PNL. Săgeți liberale la adresa PSD
Cătălin Boboc și-a dat demisia din PNL, în urma unor controverse legate de o posibilă branșare a unui imobil al său la rețeaua electrică. Liberalii au transmis și un mesaj în care au bătut obrazul PSD.
covid 19
COVID-19. Cum ne pregătim pentru valul 7
Ultimele date oficiale anunțate de Ministerul Sănătății arată 1.419 cazuri noi de persoane infectate în ultimele 24 de ore cu SARS-CoV-2 din 3.624 de teste efectuate și 20 de decese raportate.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.