Imperiul salaryman-ilor

Irina ȘTEFAN
Publicat în Dilema Veche nr. 1034 din 1 februarie – 7 februarie 2024
image

Este 8 dimineața, oră de vîrf în Shinjuku, unde se găsește cea mai tranzitată stație de tren din lume și pe unde se perindă zilnic în jur de 3,5 milioane de pasageri. Pushman-ii îndeasă din răsputeri oamenii, în trenurile care zboară ca vîntul și ca gîndul în toate punctele cardinale pentru a salva aparențele la timp. În alte stații se varsă din trenuri salaryman-ii ca niște furnici afară din mușuroi. Salaryman-ii sînt idealul majorității japonezilor care vor să aibă un salariu bun, ore interminabile la birou și haine negre cu cravată. Munca este bine împămîntenită în mentalitatea japonezilor, rata de șomaj este aprope nulă – bine, fie, să zicem 2.70% în prezent, însă cînd vine vorba despre eficiență și asumarea responsabilității, avem o cu totul altă statistică. Și cum ar putea să fie oamenii eficienți cînd lucrează de la răsărit pînă la miezul nopții fără week-end-uri sau zile festive? Practic, e o rușine să ceri multe zile libere sau să îți iei liber în toate zilele legale, mai bine iei bani pe ele decît să le ceri. Sau aștepți un coleg mai curajos și ceri un pic mai puțin. Ajunsul la timp la destinație și  prezența sînt mult mai importante decît calitatea muncii în sine.

Cînd am ajuns în Japonia, acum mulți ani, am rămas surprinsă să constat că nu există transport public nocturn ca în marile orașe europene. Am întrebat și eu în stînga și în dreapta și am primit explicația cum că, la un moment dat, lumea a vrut această facilitate, însă salaryman-ii au protestat susținînd că dacă s-ar introduce transportul public nocturn nu s-ar mai putea întoarce acasă. Ultimul tren fiind pretextul lor de a se putea întoarce la casele lor... Și atunci te întrebi: cum de mai au timp de familie sau cum de nu o iau razna? 

Familia japoneză este un subiect amplu de discutat pe care nu am cum să îl ating acum, dar sănătatea mintală mai este salvată – sau măcar aparențele – doar cu izakaya (cîrciumă, în limba japoneză) și cu numeroasele tipuri de negoțuri de plăceri pentru adulți. Și acum, că a venit vorba de cîrciumi, să nu credeți că japonezii căzuți pe jos pe stradă au căzut cocoșați de muncă. Nu! Aceia își dau duhul bieții de ei la serviciu sau acasă, însă nu se văd. Japonezii căzuți pe jos și care apar la știri și în ziare au trecut, de fapt, mai întîi pe la izakaya și n-au mai prins ultimul tren, așa că pozează dormind pe unde au apucat. Sînt unii care, din păcate, au ajuns totuși pe peron, dar s-au grăbit să urce în tren și au ajuns tragic sub roțile lui îngroșînd astfel statisticile sinucigașilor. Dar ei, de fapt, nu sînt decît ghinioniști. Din această cauză, pe peroanele de tren există afișe tip cartoon cu salaryman-i legați la cap cu cravata, în stare de ebrietate, care sînt ajutați să nu cadă de către ceilalți pasageri. În acest mod, autoritațile vor să atenționeze călătorii, într-un mod cît mai plăcut posibil, să aibă grijă cu persoanele în stare de ebrietate căci le pot salva viața. Este o inițiativă respectabilă din partea autorităților care, pe de-o parte, recunosc această problemă și, pe de alta, încearcă să o rezolve cît pot de bine.

Un alt fapt curios este acela că dacă șeful invită un subaltern în oraș, acesta sau aceasta nu poate refuza. Nu este políticos, așadar nu se face. Relația dintre subaltern și șef își are originea, de fapt, în relația senpai-kohai (în traducere, pe înțelesul nostru, elev senior și junior, unde acesta din urmă trebuie să facă absolut orice îi cere seniorul). În opinia mea, relația senpai-kohai definește, de fapt, toate relațiile dintre japonezi.

Poate totuși vă întrebați care este poziția femeii în cîmpul muncii. Ei bine, tradițional, femeia muncește doar acasă, are grijă de copii, care sînt un must-have, și de casă, iar bărbatul este cel responsabil cu partea financiară. Din fericire, în ultima vreme, lucrurile se schimbă și în Japonia femeia a început să ocupe un loc tot mai mare în cîmpul muncii. Din păcate, este foarte discriminată, contractele de muncă sînt făcute în așa fel încît să nu aibă nici un fel de apărare legală. La un moment dat am fost pusă în situația de a-mi mări echipa cu o persoană și mi s-a cerut să caut un bărbat căci acesta nu poate cere concediu de materniate. Șocul meu a fost cu atît mai mare cu cît cerința mi-a fost comunicată de o femeie... Am angajat pînă la urmă o fată tînără, abia ieșită de pe băncile școlii, care, evident, nu avea ca prioritate constituirea unei familii, însă nu mă pot pune cu motoarele de cautare ale agențiilor de recrutare care fac ca femeile trecute de 40 de ani să fie invizibile. Cu toate acestea, există speranță căci, de pildă, am aflat deunăzi că o fostă însoțitoare de zbor a ajuns președinta companiei aeriene Japan Airlines sau JAL, a doua mare companie aeriană niponă. Îmi place să cred că, atunci cînd femeile vor fi mult mai numeroase în cîmpul muncii remunerate și balanța dintre forța muncii masculine și feminine va fi mai echilibrată, cravatele și hainele negre se vor pierde printre hainele colorate, așa cum o făceau pe vremuri, cînd kimonoul era uniforma și diminețile erau mult mai proaspete și mai luminoase, demne de Țara Soarelui Răsare.

Irina Ștefan este absolventă a Facultății de Limbi Străine, Universitatea din București, a studiat la UNED Spania și trăiește la Tokyo.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.