Imaginile din visul lui Rodion
În anul 2007, înainte să înceapă criza economică şi în România, în plin extaz consumerist marca postintegrare europeană, am reuşit să îmi fac un credit substanţial şi să achiziţionez tot echipamentul minim necesar producţiei de film documentar. Visam să fac film, de paisprezece ani, de cînd încă mai dormeam cu operele lui Beckett şi Ionescu sub pernă. De atunci am rămas cu o convingere: noi, românii, trăim într-o ţară cu rădăcini adînc înfipte în absurd. Ideea de a face film documentar a venit ca o urmare firească. Cum să nu vrei să faci un film în România?
Cum am ajuns la Rodion? Sînt de profesie designer. Criza economică din anul 2009 m-a ajutat din plin: rămas fără comenzi, aveam în sfîrşit timp pentru a reveni la visul meu – acela de a face film. Pe Rodion l-am descoperit din „întîmplare“. „Un portret“ – aşa suna subiectul unui examen la Facultatea de Teatru şi Televiziune din Cluj. Era vorba, dacă ţin bine minte, de cursul lui Dan Curean. Cosmina Pop, studentă la vremea aceea, îşi căuta omul-subiect pentru examen. Întîmplarea face ca Ionuţ Ileşoi, care apare şi în film, să ştie de „mitul“ lui Rodion.
Aşa l-am cunoscut pe Rodion. Ştiam că, la începutul anilor ’80, Rodion era celebru pentru muzica lui. Dar nu am ascultat-o pînă nu am ajuns la el. N-am găsit nicăieri nici o informaţie, nici o trimitere la muzica lui, nici o înregistrare. Cu cinci ani mai devreme, Rodion se mutase la ţară: casa era un fel de laborator în construcţie. Un şantier pe patru niveluri, toate încărcate cu obiecte dintre cele mai felurite, pe care Rodion le organiza încontinuu. La fel făcea cu grădina, cu cîinii şi cu tot ce mai era acolo. După cum bine spunea, ne aflam în micul lui imperiu. Din podul „imperial“, Rodion a coborît cîteva benzi prăfuite. Aşa am ascultat pentru prima dată Rodion G.A. Nu voi uita niciodată impactul pe care muzica lui a avut-o asupra mea. Omul acesta chiar făcuse muzică. Electrizantă. Prezentă. Ce m-a determinat să fac filmul? Muzica lui. Faptul că el nu renunţase niciodată să creadă în ea. Spiritul lui, mai bine spus energia pe care o emana peste tot. Şi dorinţa mea de a cunoaşte şi înţelege în profunzime un om cu adevărat liber. Am început prin a dori să aflu care este cauza obscurităţii lui. Am sfîrşit prin a experimenta secundă de secundă imaginile din vis. Marca Rodion.
Înarmat cu o cameră de filmat şi o plasă de conserve, m-am mutat la Rodion. Deoarece bugetul filmului documentar era inexistent, n-am putut angaja pe nimeni altcineva în acest proiect. Am lucrat singur. Rodion a înţeles din prima clipă cum vom face filmul documentar şi a intrat perfect „în rol“. În prima zi pe care am petrecut-o împreună, am săpat după fosile. La propriu. Timp de trei săptămîni – şi nu exagerez – am căutat în toată casa lui Rodion arhiva cu imagini şi benzi de magnetofon. În final, am găsit-o în podul şurei. Am avut norocul să descopăr şi o peliculă de 16 mm, pe care am digitalizat-o ulterior cu ajutorul lui Tárkányi János şi care constituie, în prezent, singurul document cinematografic al experienţei de zi cu zi a trupei Rodion G.A. În cazul acestei pelicule, este extraordinar faptul că nu e cenzurată sau cosmetizată în vreun fel. Prezintă lucrurile exact aşa cum s-au întîmplat. Încetul cu încetul, pe toată durata filmării, între mine şi Rodion s-a construit o relaţie care a făcut posibilă o experienţă pe care o duc şi o voi duce mai departe cu mine pretutindeni.
Raportul dintre noi – eu, regizor, el, subiect – a fost şi este unul de încredere. Fără ea, nu aş fi putut expune atît de profund viaţa unui om. Ceea ce a urmat a fost o călătorie fascinantă în universul personal al unui mare visător – Rodion Roşca. Un om care iubeşte şi cercetează viaţa sub toate formele ei. Dotat cu o ironie dintre cele mai fine şi avînd exerciţiul reuşitei şi al eşecului de o viaţă, Rodion face „un rol“ de zile mari, cu haz de necaz. Atenţia la detalii, grija faţă de animalele din jur, povestea cîinelui Muchi, relaţia cu oamenii din sat, raportarea la lucrurile sale, precum şi organizarea, recuperarea şi repararea lor sînt cîteva dintre poveştile care construiesc filmul.
Titlul? Nu avea cum să fie altul decât Imagini din vis. Povestit de Rodion, visul descrie şi intuieşte perfect „facerea“ filmului, de la prima pînă la ultima fotogramă. Iar acesta e doar punctul de plecare…
Mai multe detalii despre realizarea documentarului găsiţi pe site-ul imaginidinvis.ro.
Foto: wikipedia.org
