Ierusalim, plămînul...

Publicat în Dilema Veche nr. 702 din 3-9 august 2017
Ierusalim, plămînul    jpeg

Cînd, acum două luni de zile, am strîns materiale pentru Dosarul dedicat Ierusalimului, socotind că e important să revedem chestiunea la 50 de ani de la Războiul de 6 zile, mi-am dat repede seama că am în mînă mult mai mult decît o complicată poveste geopolitică. Nu am fost surprins. Cunosc suficient de bine Ierusalimul cît să intuiesc anvergura unică a acestui oraș, singurul mare oraș cu verticală pe care îl cunosc, singurul mare oraș care are corespondent în Ceruri. Ambiția marilor orașe contemporane de a se dezvolta pe verticala spațiului pare copilărească din punctul de vedere al Ierusalimului – orașul care are verticala spirituală în planul său în chip constitutiv, în natura sa, dacă vrem să-l numim pe Dumnezeu natură, ca în naivele documentare de pe canale de tip Discovery.

În argumentul Dosarului de la începutul lui iunie scriam că „am ajuns la concluzia că un singur Dosar dedicat Ierusalimului ar fi nu doar insuficient, ci și incorect. Prin urmare, am decis să alcătuiesc, în acest an, două asemenea dosare în Dilema veche. Primul este cel pe care îl aveți acum sub ochi. L-am intitulat «Ierusalim. Cetatea», pentru că vorbește mai mult despre identitatea orașului. Va urma, peste cîteva săptămîni, un al doilea Dosar, intitulat «Ierusalim. Visul», în care se va vorbi despre simbolistica lui.“ Sperînd că v-a plăcut Dosarul dedicat cetății, vă anunț că a sosit vremea visului. Avem, acum, un Dosar despre cum și-au imaginat oamenii Ierusalimul, despre semnificațiile pe care i le-au conferit, despre raportul dintre imaginarul soteriologic al celor trei mari monoteisme și „Orașul Sfînt“. Vedem cîte ceva din chipul Ierusalimului, așa cum îl desenează credința în el. Ierusalimul a însemnat pentru credincioșii săi totul, de la tron al lui Dumnezeu, la tîrfă, de la epicentrul sacrului revelat, la ispită diabolică, de la paradis terestru, la temniță. Pentru Ierusalim s-au jertfit și se jertfesc atît de mulți oameni. Către Ierusalim merg, fără încetare, mulțimi de pelerini. Numele lui este, pe mai departe, cîntat în ritualuri religioase, în poezii și în metafore cel puțin la fel de des precum este rostit la buletinele de știri.

Nu în ultimul rînd, am alcătuit acest Dosar cu gîndul la europeanul de astăzi, aproapele meu. Într-o carte faimoasă, Lev Șestov spune că avem de ales între Atena (mod de a trăi rațional) și Ierusalim (mod de a trăi în credință), și că omul modern a ales Atena. Alegere greșită, crede Șestov. Marele rus crede că opțiunea Ierusalim e cea corectă. Preluînd dihotomia, eu cred că alegerea e greșită, dar nu pentru că a ales Atena, ci pentru că a exclus Ierusalimul. Care, oricum, chiar și refuzat fiind, se ține după europeanul de astăzi ca umbra. Căci Europa de azi este umbra pe care o proiectează pe pămînt Ierusalimul. Acest Ierusalim-vis. Primind articolele admirabililor mei invitați din acest Dosar, cărora n-am cuvinte să le mulțumesc, m-am gîndit mult la acel aproape al meu care își imaginează că poate rămîne întreg alegînd Atena și excluzînd Ierusalimul. E ca și cum ar spune că i-a dat, să zicem așa, „natura“ doi plămîni, dar el trăiește foarte bine respirînd doar cu unul. Lui i se dedică, mai ales, acest Dosar, îndemnîndu-l să-și lase ființa să respire firesc, cu amîndoi plămînii cu care l-a înzestrat draga lui „natură“.

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.