Iar votăm?
Amînate în primăvară din cauza turbulenţelor locale (suspendarea preşedintelui şi alte elemente de politică valahă), alegerile pentru Parlamentul European au fost fixate pentru data de 25 noiembrie. Peste o săptămînă începe, aşadar, campania electorală. Partidele politice, ocupate în continuare cu nevricalele "interne" (moţiune de cenzură, filme cu miniştri şi caltaboşi, schimburi de mingi între Palate etc.) n-au acordat prea mare atenţie acestor alegeri. Din punctul lor de vedere, nu sînt cine ştie ce: trebuie să-şi trimită la Strasbourg cîţiva reprezentanţi, pentru un mandat scurt - dat fiind că în 2009 vor fi din nou alegeri pentru Parlamentul European, în toate ţările UE. Listele de candidaţi s-au făcut chinuit: greii partidelor nu vor să lase vrabia din mînă pe cioara de pe gard, adică să iasă din circuit aici pentru un an şi ceva. Apoi, un europarlamentar trebuie să aibă anumite calităţi (de la cunoaşterea unei limbi străine la anumite competenţe pe subiecte europene), ceea ce la "ai noştri" e greu de găsit. Aşa că unele partide au apelat la reprezentanţi ai societăţii civile, altele au umplut lista cu actori, sperînd ca astfel partidul să fie "tras în sus". Şi totuşi, pentru noi, cetăţenii, alegerile europene sînt/ar trebui să fie importante. E prima dată cînd putem să ne simţim cu adevărat cetăţeni europeni, exercitîndu-ne un drept. E prima dată cînd, în campania electorală, am putea afla mai clar ce e cu "temele europene" şi ce atitudine au politicienii noştri faţă de ele. Teoretic. Practic, în toate ţările, campania pentru euro-alegeri e dominată (tot) de subiectele naţionale. Iar experienţa statelor postcomuniste intrate în UE în 2004 e mai degrabă dezamăgitoare: prezenţă slabă la vot, campanii neinteresante, candidaţi fără profil. Toate semnele de pînă acum arată că şi la noi va fi la fel. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie măcar să înţelegem de ce stau lucrurile aşa. Dacă tot votăm europeneşte pentru prima dată în istoria ţării, merită să dezbatem problema... ( M. V. )
