Ian Buruma despre Occidentalism

Cuvîntul occidentalism ar putea însemna admiraţia sau însuşirea, de către un individ sau de către un grup, a valorilor Occidentului. Cuvîntului i s-a dat însă şi altă semnificaţie, cum se întîmplă, exact inversă. Aşa cum au descris Ian Buruma şi Avishai Margalit conţinutul noţiunii şi pe cei care o susţin în planul ideii, dar şi în cel al acţiunii practice, occidentalismul este fundamentarea teoretică a războiului împotriva Occidentului. Cu acest sens este folosit în articolul alăturat, semnat de Bojan Aleksov. Sîngele, pămîntul şi spiritul Volk au fost invocate de romanticii germani, la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începtul secolului al XX-lea, împotriva pretenţiilor universaliste ale Iluminismului francez, ale Revoluţiei Franceze, ale armatelor invadatoare ale lui Napoleon. Noţiunea de "suflet naţional" a fost preluată de slavofili în Rusia secolului al XIX-lea, folosită de ei pentru a-i ataca pe "occidentalişti", adică pe cei care pledau pentru reformele liberale. A revenit iarăşi şi iarăşi în anii ’30, cînd fasciştii europeni şi naţional-socialiştii au vrut să distrugă "americanismul", liberalismul anglo-saxon şi "cosmopolitismul lipsit de rădăcini" (adică pe evrei). Aurel Kolnai, marele savant ungur, a scris în anii ’30 o carte despre ideologia fascistă din Austria şi Germania. Titlul ei era Războiul împotriva Occidentului. Comunismul, de asemeni, în special pe timpul lui Stalin, şi el un copil bastard al Iluminismului şi al Revoluţiei Franceze, a fost un inamic jurat al liberalismului occidental şi al "cosmopolitismului lipsit de rădăcini". Mulţi dintre radicalii islamişti au preluat conceptele lor antioccidentale din Rusia şi din Germania. Întemeietorii partidului Ba’ath din Siria erau cititori asidui ai teoriilor rasiale germane de dinainte de război. Jalal Al-e Ahmad, un intelectual iranian influent în anii ’60, a produs cuvîntul Westoxification, pentru a descrie influenţa otrăvitoare a civilizaţiei apusene asupra altor culturi. Şi el era un admirator al ideilor germane despre sînge şi pămînt. E evident: ideea că Vestul este o forţă malignă nu e venită din Orient sau din Orientul Mijlociu, ea are rădăcini adînci în solul european. Nu e deloc simplă definirea ei în termeni istorici. Desigur, occidentalismul a fost o componentă a curentului antiiluminist, dar şi o reacţie împotriva industrializării. Unii marxişti au fost atraşi de această teorie, dar au existat adversari şi la extrema dreaptă. Occidentalismul este o revoltă împotriva raţionalismului (Apusul rece, mecanic, civilizaţia maşinii) şi a secularismului, dar şi împotriva individualismului. Occidentalismul a fost provocat de colonialismul european, iar acum - de capitalismul global. Dar se poate vorbi despre occidentalism doar cînd revolta împotriva Vestului devine formă a distrugerii pure, cînd Vestului i se contestă condiţia umană, cînd rebeliunea înseamnă crimă. Ian Buruma, "The Origins of Occidentalism", Chronicle, 6 februarie 2004