Ia-ţi o viaţă!

17 mai 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În engleză, "Get a life!" e o expresie care se aruncă la enervare, atunci cînd eşti excedat de cineva care spune numai prostii. Nu ştiu care ar fi echivalentul exact în română (poate ne spune Radu Paraschivescu), dar aici, într-un număr despre excedantul, extenuantul şi vitalul voyeurism al presei tabloide, cred că merge "tradus" chiar aşa... Aşa, cum?! Păi, ca în titlu. Cu tabloidele (şi există, fireşte - pe lîngă publicaţiile, tipăriturile, adică, purtînd această "poreclă" -, o grămadă de televiziuni tabloide; prea numeroase pentru a le enumera aici pe toate...) se-ntîmplă precum cu filmele porno: toată lumea a văzut/citit unul, măcar din greşeală, dar puţini recunosc. Dicţionarele ne spun că termenul propriu-zis (care sună futuristic şi medical, dar este doar britanic) e de pe la-nceputul secolului trecut, dar nu trebuie să fim naivi şi să ne închipuim că atunci s-a născut şi tabloidizarea, şi publicul pentru ea: aceasta exista dinainte - dovadă oftăturile unor Baudelaire sau Balzac (firi sensibile, deh!) la adresa ziarelor din epoca lor. Şi e interesant de observat o chestie: cei doi mari "B" se văicăreau de presă, în general! Să-nţelegem, de aici, că presa a fost, dintru început, după chipul şi asemănarea tabloidelor de astăzi, sau că artiştii aveau un simţ în plus, care-i făcea să vadă, vaticinar, cancerul cuibărit, parşiv, în bobocul de trandafir? Vă las să răspundeţi. În orice caz, ceea ce a devenit cu prisosinţă clar, astăzi, este nu doar că există un public pentru "aşa ceva" (adică pentru privitul pe gaura cheii, spălatul rufelor în public şi alte drăguţe eufemisme), dar că acesta, de cînd i s-a dat acadeaua otrăvită, o suge întruna... Poţi să i-o mai iei, odată ce s-a obişnuit cu ea? Care ar fi, cum se zice, "resortul psihologic" care ne face (să nu fim ipocriţi!) să privim pe gaura cheii în casele altora? Păi, curiozitatea ar fi unul (cel mai de înţeles, poate). Sîntem curioşi să aflăm una, alta (mai ales "alta"...) despre cei de lîngă noi. Dacă persoana despre care vrem să aflăm "alta" e celebră, cu atît mai bine, dar ne mulţumim cu orice bîrfă despre oricine! Ca victimă neconsimţătoare a unei astfel de curiozităţi, pot spune - în cunoştinţă de cauză - că sentimentul celui expus este că a fost supus unui viol în grup. Intimitatea ta devine o marfă - "palpată", cîntărită, preţăluită şi apreciată (sau nu). Dacă voyeurismul ajunge pînă în dormitor (şi, vorba aia, ce voyeurism e ăla care nu ajunge acolo?!), persoana (sau personalitatea) voyeurizată astfel simte că a jucat într-un porno fără să ştie... Voyeurul, în schimb (primul este ziaristul, al doilea, publicul - căci ziaristul ştie întotdeauna ce vrea publicul, nu?), ştie că a "pus-o de-un porno": îşi clăteşte ochii şi-n acelaşi timp îşi freacă mîinile, pentru că nu e nimic mai plăcut decît să nimereşti, din greşeală, peste un canal necodat care difuzează "aşa ceva" gratis! Cînd vezi, mai nou, cîte astfel de "efracţii sexuale" au făcut prima pagină a ziarelor nu neapărat tabloide (diverse celebrităţi prinse cu chiloţii în vine în diferite poziţii & diverse situaţii), nu poţi să nu ajungi la concluzia că Sexul nu doar că vinde (cum se spune la rece), dar că vinde pentru că este subiectul cel mai apetisant. Toată lumea are parte de sex (cel puţin, să sperăm...), dar se pare că sexul altora este mai atrăgător. Şi atunci, nu poţi să nu te gîndeşti că tabloidele satisfac, de fapt, o nevoie profundă, abisală chiar: aceea de a trăi prin procură. "Ia-ţi o viaţă!" este, la modul literal, deviza oricărui tabloid care se respectă (respectîndu-şi publicul): ia ziarul şi poţi citi (iar dacă e cu poze-n culori, şi vedea) cum a făcut vedeta X cu (non)vedeta Y treaba aia Z... Dacă viaţa pe care o duceţi e amărîtă, dacă sexul e vai de capul lui şi, deci, dacă sînteţi nefericiţi - "Ia-ţi o viaţă!". Pînă unde se poate merge cu această tabloidizare? - se-ntreabă minţile cele mai lucide (sociologi, analişti media etc.). Şi, mai îngrijorător poate: este tabloidizarea viitorul oricărei forme de presă? Evident, deocamdată orice răspuns este o conjectură. Dar mă hazardez să fac o previziune: tabloidizarea va dispărea atunci cînd Sexul nu va mai fi ceva extravagant şi tabu. Cînd "scandalurile" cu X sau Y vor părea banale... Atunci - şi numai atunci -, "Ia-ţi o viaţă!" va deveni o injoncţiune inutilă; "Să-mi iau o viaţă? Încă una?! Nu, mersi: o am deja pe a mea, şi e la fel de plicticoasă..." (a. l. ş.)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.