Ia cu Tinder şi inima, inima mea

Ioana CASAPU
Publicat în Dilema Veche nr. 620 din 7-13 ianuarie 2016
Ia cu Tinder şi inima, inima mea jpeg

Î n 2014, după ce mi-am șters contul de Facebook timp de cîteva luni și am renunțat la munca de birou, am decis să fac din Tinder, aplicația despre care toți prietenii îmi vorbeau și care era cel mai în vogă loc de distracție pe Internet al momentului, un experiment social. Mi-am creat un cont de Facebook fără prieteni, cu un nume „internațional“, Karlek, și am coborît în Țara Minunilor. 

În următorul an, am stat pe Tinder în București, Amsterdam, Londra, Berlin, Barcelona, Leyda, Noordwijk și Haga, și tot ce pot spune este: Cîte bordeie, atîtea obiceie.  

Tinder a fost lansat în 2012 și rămîne cea mai populară aplicație de online dating a momentului. Un cadran simplu cu fotografiile oamenilor din zona în care te afli, de la 2 pînă la 100 de kilometri, alături de un X și o inimioară. Respingerea nu a fost niciodată o armă mai ușoară, din confortul propriului automobil sau pat. Dacă nu te plac, n-ai să ghicești niciodată. Iar dacă ne plăcem reciproc, pretextul unei conversații se inoculează printr-o fereastră de chat care apare instantaneu între noi. 

Tinder preia datele și o parte din fotografiile profilului tău de Facebook și oferă celor cu care interacționezi acces la o bază limitată de informații – vîrstă, coordonate geografice, descriere personală și un număr finit de imagini pe care le poți selecta și aranja. 

Pe Tinder găsești chiar orice. De la corporatiști la modiști ferchezuiți, tineri cu bicepși întreținuți cu proteine și șantieriști care petrec o duminică în familie la grătar, la oameni de afaceri necurate și puberi rătăciți. Ca femeie, constați că preferi diaspora localnicilor, iar ca bărbat, că sînt mai puține femei disponibile pe o rază de cinci kilometri decît ai fi crezut. Fără excepție, nimerești peste cunoscuți, peste prieteni și prietene, peste șefi și asociați, peste tipul care îți servește berea în clubul preferat, peste oameni pe care nu i-ai văzut din liceu și, cu puțin nenoroc, peste fostul sau fosta – cărora nu știi dacă să le dai like sau să treci mai departe, oripilat sau amuzat că și tu, și ei, aveți în comun inevitabilul. Lucrurile stau, cel puțin în teorie, simplu. 

O amenii sînt pe Tinder pentru divertisment, pentru diversitate, pentru sex, pentru relații sau pentru soluții la probleme. Unii caută un interlocutor căruia să-i înșire banalitățile cotidiene, alții un psiholog. Unii își găsesc flirturi de-o seară, unii își fac prieteni, unii nu găsesc nimic. Bărbații cu care am ieșit îmi spuneau adesea că fac asta pentru prima oară și că le e destul de greu să agațe. Femeile îmi spuneau că sînt plictisite și încearcă să își lărgească cercul de cunoscuți. Majoritatea celor cu care am vorbit în București și Barcelona își doreau să ne întîlnim pentru sex, în timp ce spre nord-vestul Europei m-am trezit purtînd lungi conversații despre fotografie, benzi desenate sau fantezii reprimate. Cu ei m-am simțit cel mai în largul meu. 

În anul meu sabatic pe Tinder, despre care glumesc că ar fi unul sălbatic, am întîlnit oameni din felurite colțuri ale lumii, de la spanioli ce aveau nevoie de îndrumare turistică și culinară prin București, la profesori americani veniți în schimb cultural în România, care voiau să nu fie singuri, la fotografi brazilieni dornici să vadă o altă față a Berlinului sau puști irlandezi care auziseră că la noi în țară drogurile sînt ieftine. 

Deși experimentul meu s-a încheiat, redeschid Tinder din curiozitate în fiecare oraș nou în care ajung. E un instrument amuzant, dar și un vehicul de psi­hanaliză socială. Ultima oară cînd am vorbit cu cineva, tipul mi-a spus: „Uneori îmi dau numărul de telefon străinilor și îi rog să îmi citească o pagină din cartea pe care o au la îndemână. Majoritatea nu acceptă. Li se pare prea intim. Dar sexul nu îi deranjează“. 

M-am uitat la numărul lui de telefon preț de cîteva secunde. 

Nu l-am sunat. Dar, ca în filmul Her, sîntem oameni și ceea ce ne ghidează, dincolo de digiți, butoane și aplicații de socializare, unii spre alții, este nevoia de a simți ceva.

S ă-ți verbalizezi emoția în fața unui străin am senzația că poate fi un gest la fel de complicat ca acela de a  traversa aglomeratul Times Square pentru a saluta o fată în rochie roșie, care ți-a atras atenția atunci cînd s-a oprit să zîmbească, în fața unui panou luminos, cu toți dinții ei ireal de albi.

Dar, poate, într-o zi, cînd o să fiu la pagina 256 dintr-o carte, o să-mi scot telefonul din buzunar și, în loc să-i trimit o fotografie cu textul acela, am să-l sun. 

Ioana Cristina Casapu este jurnalistă și fotografă.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.