"Huliganii nu sînt din galerie"

Publicat în Dilema Veche nr. 128 din 6 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

interviu cu Mihnea IONESCU, membru al galeriei Dinamo Pentru început, spune-ne cîte ceva despre tine. Am 33 de ani şi sînt profesor de geografie, de opt ani, la un liceu bucureştean. În timpul liber mă mai ocup şi cu afaceri imobiliare, dar timpul dedicat echipei Dinamo este destul de mare. Ţin cu Dinamo din '79, de la un meci în care am văzut suporteri dinamovişti foarte trişti: Dinamo luase bătaie acasă de la Argeş cu 3-4. N-am înţeles mare lucru din acel meci, dar ulterior, în perioada '82-'84, cînd Dinamo a avut acele participări glorioase în cupele europene, pasiunea mea a crescut. Cine e şeful galeriei şi ce rol ocupi tu? După ce Cătălin Hîldan a murit, ne-am reunit pe stadion şi membrii marcanţi ai galeriei l-au ales şef pe Elias, 33 de ani, un suporter vechi şi o persoană foarte devotată echipei Dinamo. În galerie există un comitet de conducere şi de coordonare, iar eu coordonez activitatea galeriei şi sînt şi un formator de opinie. Nu sînt 10 inşi mai vechi decît mine. Galeria unei echipe e dificil de coordonat, pentru că aici vin oameni din diverse categorii sociale şi toată această masă de oameni trebuie să subscrie unui proiect comun, acela de a încuraja, în diverse forme, echipa. Ce înseamnă "membrii marcanţi ai galeriei"? Elita galeriei: oamenii care merg în deplasări şi care se adună în diverse puncte secrete ale oraşului pentru realizarea coregrafiilor, acel spectacol ce prefaţează un meci important sau un derby. Din cîte ştiu, galeria lui Dinamo e împărţită în două; cum aşa? Da, există galeria din Peluza "Cătălin Hîldan" şi o galerie mai restrînsă, în Peluza Sud, care are unele divergenţe de opinie cu noi, dar cu care, în situaţii critice, cum ar fi, de pildă, o deplasare grea într-un oraş ostil sau realizarea unor momente mai speciale, ca retragerea lui Florentin Petre, conlucrăm fără probleme. Ei au susţinut că sîntem aserviţi conducerii din cauză că nu strigăm împotrivă suficient de mult atunci cînd echipa joacă prost. Are galeria voastră personalitate juridică? Da, sîntem o asociaţie non-profit înregistrată juridic: Societatea Suporterilor Dinamovişti, adică SS Dinamo. Primim contribuţii de la sponsori dinamovişti, cum ar fi vopsele, pensule sau material textil pentru coregrafii, restul facem noi din pasiune. Cum se lucrează o coregrafie? În şedinţele săptămînale care se ţin la Terasa "Red Dogs" din faţa stadionului, se întîlnesc cele 8-9 brigăzi care compun galeria, fiecare vine cu propuneri, se votează, apoi se trece la realizarea propriu-zisă a coregrafiei. În primul rînd, există paznicii care păzesc zona, de obicei un perimetru dintr-un parc sau un teren de fotbal. Se lucrează, cel mai adesea, noaptea, pentru ca totul să fie cît mai secret. Apoi sînt cei care ştiu că deseneze frumos şi muncitorii cu capul, cei care realizează, efectiv, coregrafia. Care e cea mai reuşită scandare inventată de voi? "Cîine pînă la moarte!" e creată de către suporterii lui Dinamo şi descrie exact starea de spirit a unui dinamovist. A devenit atît de populară încît expresia "pînă la moarte" au preluat-o şi alţii. Ce sacrificii faci pentru Dinamo? Pentru noi, Dinamo e un modus vivendi, un mod de a te exprima liber despre un spaţiu din inima ta. Asta se răsfrînge, în primul rînd, asupra timpului. Ca orice dragoste dusă la extrem. De pildă, sînt în stare să las nunta fratelui meu sau să plec de la serviciu doar ca să văd un mare meci al lui Dinamo. Dragostea e prea mare! Atunci cînd echipa nu joacă bine, ne întîlnim cu toţii să discutăm ce e de făcut, petrecem mult timp şi în deplasări: Timişoara, Piatra Neamţ, Satu Mare... Avem familii şi avem şi un grup de prieteni dinamovişti cu care ne avem ca fraţii. Şi ei tot o familie sînt. Toată familia mea e dinamovistă, aşa că nu se pune problema că-mi "trădez" familia pentru Dinamo. Este pasiunea pentru Dinamo un criteriu după care îţi faci prieteni sau iubite? Nu e un criteriu, dar nici nu am prieteni foarte buni stelişti, doar un singur rapidist. De obicei, fetele nu sînt atît de fanatice, însă nu m-aş combina niciodată cu una din galeria Stelei; aş considera-o loser-iţă. Ura faţă de Steaua e foarte mare. Faptul că pe timpul lui Ceauşescu, şi Steaua, şi Dinamo erau considerate echipele nomenclaturii, dar, cu toate astea, Steaua era cea care cîştiga an de an campionatul, asta ne-a creat un mare sentiment de frustrare transformat, cu timpul, în ură. Poate că Steaua era mai bună, iar performanţele externe pot îndreptăţi o asemenea opinie, dar derby-urile cu Dinamo le cîştiga numai cu ajutorul arbitrajelor. Există imagini video ca dovezi incontestabile: 3 iunie 1988, Steaua-Dinamo 3 - 3. Dinamo dă gol, tuşierul semnalizează ofside, Steaua repune mingea în joc şi, în timp ce toată echipa lui Dinamo reclamă la arbitru anularea golului, steliştii obţin un penalti şi înscriu. Pe timpul lui Ceauşescu, Steaua ar fi trebuit să aibă pe piept sponsorul NIVEA: adică Nicolaie, Ilie, Valentin, Elena şi arbitrii. E victoria importantă cu orice preţ? În general, cu fotbal frumos, iar în meciurile împotriva Stelei, cu orice preţ. Ce publicaţie de sport preferi? Gazeta sporturilor, pentru că e informată şi e scrisă de oameni care văd mai bine fenomenul, îşi argumentează mai bine opiniile şi, astfel, au dreptul să fie formatori de opinie. Pentru că în momentul în care citeşti un ziar nu parcurgi doar rezultatele, te apleci şi asupra comentariului. Cei de la Gazetă... sînt buni meseriaşi, deşi există derapaje şi la ei, aşa cum a fost episodul violent de la Constanţa dintre jandarmi şi "huligani"... Doar nu vrei să spui că malacii ăia tatuaţi şi raşi în cap erau suporteri candizi? Huligani sînt peste tot. Dar eu aş sugera Jandarmeriei să citească Psihologia maselor să vadă că, oricît s-ar strădui, nu au cum face o selecţie, de fapt nu au dreptul să facă această selecţie, pentru că pur şi simplu nu pot interzice unui suporter să ia loc la tribuna unde a plătit biletul. Huliganii sînt cei care nu doresc să se asocieze unei grupări de susţinere a echipei, huliganii sînt free-lancer-i, ei nu fac coregrafii, merg în deplasări pe cont propriu, nu subscriu curentului de opinie din galerie... Noi, cei de la galerie, nu avem nimic de-a face cu huliganii şi nu ne propunem violenţa. Şi galeria nu e violentă niciodată? Violenţa se datorează unor tensiuni de moment, violenţa naşte violenţă şi, dacă un jandarm te interpelează nepotrivit, gata scandalul. E important de menţionat că galeriile se confruntă aproape exclusiv în afara stadionului, pentru că pe stadion se află un număr mare de forţe de ordine, există şi sistemul de supraveghere cu camere video... Dar urmăriri pe străzi şi bătăi cu suporterii adverşi se întîmplau şi pe timpul lui Ceauşescu. Ce apreciezi/dispreţuieşti la celelalte galerii din Bucureşti? Am dori să avem un număr aşa mare de suporteri ca Steaua. Sondajele arată că în ţară sînt 5 milioane de "oiţe", dar, în mod frecvent, la meciurile Stelei nu vin decît 2.000. Steliştii sînt mulţi, dar dinamoviştii sînt pătimaşi. Cea mai ridicată medie de vîrstă a suporterilor e la Rapid. Şi la Dinamo vin puţini din urmă, iar asta în timp ce la Steaua e copilărie: "un indecent procentaj din copii pînă la 10 ani ţin cu Steaua", aşa a fost comentat sondajul. În plus, la Steaua sînt o grămadă de ţărani, puţin educaţi, cu spirit de turmă şi care nu ştiu să se îmbrace. La rapidişti apreciem faptul că ei cîntă şi cînd echipa e condusă cu 3-0 - noi la contraperformanţe nici nu mai venim la stadion -, dar la ei e multă ţigănie, iar jucătorii pleacă după meci în restaurante unde se cîntă manele. Şi Steaua, şi Rapid sînt, de fapt, echipe de periferie; la Dinamo e un fel de cosmopolitism. La noi în galerie sau în autocarul cu care facem deplasările n-o să auziţi niciodată cîntîndu-se manele. Din păcate, jucătorii dinamovişti au devenit şi ei manelişti de cîţiva ani. Ce spun despre voi galeriile adverse? Şi rapidiştii, şi steliştii ne apreciază pentru coregrafii, dar ne persiflează că sîntem puţini la număr. În ţară sîntem percepuţi ca nişte oameni violenţi. Ştii ce e rasismul? Ştiu ce e rasismul. Noi le strigăm rapidiştilor "La ţigani, muie la ţigani!", dar chiar ei au scandat "După 32 de ani, Cupa este la ţigani!". Sigur că ţigani sînt şi la Steaua, şi la Dinamo, dar aici e vorba de cei care compun marea masă a suporterilor. "Dacă păstorul turmei e o cioară şi voi sînteţi ciori", le spunem noi rapidiştilor. Cum celebraţi victoriile? Ce faceţi la înfrîngeri? Marile victorii se sărbătoresc la Terasa "Red Dogs". Steaua se strînge la Piaţa Universităţii, noi cînd am luat campionatul ne-am strîns la Stadionul Steaua şi le-am cîntat: "Cea mai mare bucurie a noastră este tristeţea voastră". La înfrîngere? Şi la înfrîngere tot pe terasă bem. Şi victoriile, şi înfrîngerile, tot împreună pe terasa clubului! E un model preluat de la cluburile importante de afară, care toate au un pub în faţa stadionului. Ce le spui celor care văd în galerie o masă de oameni needucaţi, cu multe frustrări, pentru care înjurătura şi violenţa sînt singurele forme de exprimare? Le-aş spune să-l citească pe Gustave Le Bon. Vor vedea acolo că oamenii au nevoie de idoli, au nevoie să aparţină unui grup şi, prin natura lucrurilor, fotbalul e un fenomen acaparator unde situaţia mai şi scapă de sub control. Problema cea mai mare este însă vidul de comunicare dintre galerie, Liga Profesionistă de Fotbal şi Jandarmerie. Trebuie să existe o negociere între noi şi cei care ne interzic prin lege anumite lucruri. Ne-au interzis efectele pirotehnice, uneori şi steagurile, nu mai avem voie să ne ridicăm în timpul meciului, unii dintre noi sînt chemaţi la secţia de poliţie în ziua meciului... Nu cu astfel de interdicţii se rezolvă problema violenţei pe stadioane. În primul rînd trebuie ca şcoala să ridice nivelul de civilizaţie al oamenilor. Comunismul ne-a dezumanizat, capitalismul ne-a sălbătăcit. Din păcate, astăzi tot mai puţini fac şcoală şi asta nu e vina galeriei.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita Sindromul Metabolic
Sindromul metabolic este un grup de afecțiuni care apar împreună, crescând riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet de tip 2. Iată care sunt cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita această boală.
image
Trei marmote filmate cum stau cu burta la soare și se joacă în iarbă VIDEO
Trei marmote au fost filmate în timp ce stau cu burta la soare și se joacă în iarbă, la Ocolul Silvic Vidraru din cadrul Romsilva.
image
Înghețata cu aromă de țuică de prune sau colivă: „La parastase, punem pahare individuale cu înghețată de colivă. Sunt și mulți curioși”
Ați încercat vreodată înghețata de colivă, de țuică de prune, bere neagră, ghimbir sau muștar? Toate acestea sunt creația unui producător de înghețată din București.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.