Sfîrşitul lumii (La fin du monde) este o marcă de bere, fabricată în Québec. Este neagră, tare şi scumpă. Cel mai şic dintre localurile unde se serveşte este "Chez temporel", un nume amintind de bucuriile trecătoare, cîntate odinioară de Guy Béart, cel cunoscut, astăzi, doar ca tatăl Emmanuelei. După ce dai pe gît o sticlă, în elegantul bar, frigul ţi se pare mai puţin pătrunzător şi te încumeţi să faci "plimbarea guvernatorilor" (La promenade des gouverneurs). Asta înseamnă să o iei pe podeţele solide de lemn, agăţate de stîncă, deasupra fluviului Saint Laurent, de trei ori mai lat decît Dunărea noastră. Priveliştea este spectaculoasă şi maiestuoasă. Mergînd în sensul curgerii apei, priveşti spre Polul aflat dincolo de pustietăţi bătute de vînt. Venind de la nord, acesta nu întîlneşte în cale stavila nici unui lanţ de munţi, ajungînd nestingherit pînă hăt în Florida. Oraşul cochet Québec stă zgribulit, la marginea deşertului îngheţat. Te afli, aici, la capătul lumii. Ştii, desigur, că lumea este un glob şi, fiind "globală", n-are capăt. Totuşi nu te poţi împiedica să nu te simţi la marginea ei. Cînd berea La fin du monde ţi se urcă la cap, capătul lumii devine totuna cu sfîrşitul ei. Dacă lumea are un capăt în spaţiu, trebuie să aibă şi un sfîrşit în timp. Ascultînd vuietul apocaliptic al apelor lui Saint Laurent, te întrebi unde ai putea trăi mai confortabil sfîrşitul lumii, dacă nu aflat la capătul ei, unde regretul este mai mic. Refugiat în barul "Chez temporel", ca în ultima porţiune de temporalitate pe cale de a se contracta, poţi aştepta liniştit sfîrşitul lumii, avînd pe masă un pahar cu La fin du monde. Nenumăraţi clarvăzători au făcut cronica unui sfîrşit de lume anunţat. Datarea lui exactă a stupefiat şi a stîrnit, nu o dată, panică şi epidemii de sinucideri. Infirmarea predicţiilor n-a tulburat deloc conştiinţa prezicătorilor. Ei au la îndemînă trei variante de justificare. Unii invocă mica eroare de calcul, care, corectată fiind, va conduce la o nouă datare, mai precisă. Alţii afirmă că, deşi prezicerea le-a fost corectă, ei înşişi, prin concentrare mentală şi altitudine spirituală, au determinat ca sfîrşitul lumii să fie amînat. Dacă nu pretind recunoaşterea exactităţii, ei se afirmă îndreptăţiţi la recunoştinţa umanităţii. Mai fascinantă este a treia explicaţie: prezicerea a fost perfect corectă şi ea s-a împlinit, sfîrşitul lumii s-a produs, dar atît de discret, încît nu ne-am dat seama. "Căci voi înşivă ştiţi bine că, precum hoţul în noapte, aşa vine ziua Domnului" - spune Sfîntul Pavel în prima epistolă către Tesalonicieni (5,2). Evenimentul, la o adică, nu se va petrece catastrofic, ci pe nesimţite, astfel încît numai cei bine pregătiţi îl vor putea percepe. Ceilalţi rămîn, săracii, în neştiinţă, mergînd înainte orbeşte, fără să-şi dea seama că nu mai are rost, de vreme ce totul a luat, de fapt, sfîrşit. Personal, aş prefera sfîrşitul lumii ca spectacol, unul de mare montare, în regia Arianei (Mnouchkine) şi scenografia Adrianei (Grand). Nu vreau să văd "soarele trist şi roş", ci luminile rampei. Sînt convins că actorii vor juca - cum se spune - atît de bine, de parc-ar fi venit sfîrşitul lumii! În acest caz, mi-aş abandona barul de la capătul lumii, pentru a urmări sfîrşitul ei din centru, aşezat într-un fotoliu de orchestră, între Alice Georgescu şi Lena Boiangiu. Mă tem că invitaţiile vor fi distribuite cu parcimonie, astfel încît trebuie insistat din timp pe lîngă secretariatul literar al Armagedddon-ului. N-am găsit încă persoana de contact, dar continui s-o caut. Pe siturile web, tema sfîrşitul lumii este abordată cu umor, combinînd poante cinice cu animaţii flash (vezi www.endoftheworld.net). La adresa www.geocities.com/Athens/Oracle/9941/ , Tom Lehrer se arată mulţumit că, măcar în cazul sfîrşitului lumii, nu se va sta la coadă: "vom dispărea-mpreună, cînd va fi să fie, / şi nimeni nu va sta să-şi aştepte rîndul". Nu este surprinzător că cele mai reuşite vorbe de duh privind catastrofa finală îi aparţin lui Woody Allen: "mai mult ca oricînd în istoria ei, omenirea se află la o răscruce de drumuri. Unul duce la disperare, celălalt la dispariţie. Să sperăm că vom avea înţelepciunea să facem alegerea potrivită".