Horia Bernea, mare iubitor de Tescani

Gabriela ILAȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 870 din 10 - 16 decembrie 2020
Horia Bernea, mare iubitor de Tescani jpeg

Cînd am început să scriu, mă gîndeam să numesc această înșiruire de gînduri și amintiri „20 de ani fără Horia Bernea”. Suna trist. Au trecut, iată, 20 de ani de cînd peisajul Tescanilor își trăiește frumusețea și vraja nepereche fără  privirea căutătoare a lui Horia Bernea.

A fost, cu siguranță, cea mai vibrantă prezență în spațiul Tescanilor. Cînd cobora din mașină, umplea curtea conacului cu vocea sa tunătoare, ușor răgușită, și ne umplea nouă, celor care îl asteptam, sufletele de bucuria de a fi din nou cu noi. Venea des la Tescani, uneori și de mai multe ori în același an, în drumurile sale moldovene către mănăstiri. În vara anului 2000, în cadrul unui proiect anual numit „Permanențe”, și-a adunat prieteni pictori, muzicieni, filozofi. A fost grozav că s-a întîmplat, pentru că, în iarna aceluiași an, a urmat plecarea, atît de dureroasă. Și atunci, ca de fiecare dată, zilele însemnau lucru, iar serile, prilejuri de aduceri aminte, polemici, mese îmbelșugate și gustoase, stropite cu băuturi alese. Peste toate, trona prezența lui, de neegalat.

Noi, „truditorii” de la Tescani, am avut privilegiul de a cunoaște un Horia Bernea pe care nu știu cîți alții l-au cunoscut: trăind firescul stării de „acasă”, sentiment pe care-l trăiește orice oaspete care poposește aici. Ne întreceam în a-i face pe plac, fiecare cum putea, de la bucătăresele care îi făceau toate poftele, începînd cu dulceața și paharul cu apă rece de la ora 17, pînă la băieții din curte, căutînd fiecare să-i fie cu ceva de folos. Impunea respect, dar și un pic de teamă: teama de a nu-l supăra pe dom’ Bernea. Știa asta și îi plăcea, fără să o spună.

Am petrecut seri minunate, împreună cu Mihai Sârbulescu, prieten drag amîndurora, Horea Paștina, cel care a refuzat să mai vină aici din 2000, Doru Ulian, Teodor Rusu... Iubea jazz-ul, era știut. Cu el am vizionat, pentru prima dată, un film despre Billie Holiday pe care o iubeam și ascultam îndelung și am aflat despre Champion Jack Dupree pe care, în timp, l-am căutat, găsit și ascultat. Uneori, cînd serile se prelungeau mult în noapte, pleca spre cameră, vădit obosit și nemulțumit că pleacă. Noi rămîneam să continuăm discuțiile și să ne terminăm licorile. După ceva vreme, ușa sufrageriei era dată de perete și îi auzeam glasul autoritar care, cu ușoară candoare, ne întreba: „Ce se întîmplă aici?“. Îi plăcea să știe tot, nu neapărat din dorința de a controla, ci din curiozitate. Era un bun cunoscător al bucatelor și băuturilor. Avea un fel unic, migălos, de a-și pregăti, pe un tocător de lemn, brînzeturi și cîrnați de Pleșcoi pe care îi cumpăra, în drum spre noi, de la un țăran, întotdeauna același. După un astfel de ritual, într-o bună zi, a ieșit din sufragerie pentru cîteva minute, închizînd ușa în urmă. Doar că geamul era deschis și Mona Lisa, cățelușa din curte, a sărit în cameră, s-a înfruptat cu tot ce a găsit pe masă și a făcut drumul îndărăt. Cînd Horia Bernea s-a întors, și-a dat seama ce s-a întîmplat, dar nu s-a supărat. Iubea animalele.

După anul acela trist, al despărțirii, în serile reci de iarnă, ne întreceam în a ni-l aduce aminte. Îmi vin în minte două întîmplări ce-mi evocă starea de complicitate pe care o crease între noi. Într-o zi nu tocmai fericită pentru mine, dar fără să arăt asta, a venit și mi-a pus în brațe două caiete cu schițe și desene cu vechi sate românești. Le-am avut în grijă două zile și nu numai că mi-au luat răul, dar atunci a fost singura dată cînd m-a încercat dorința de a-mi însuși ceva ce nu-mi aparținea. M-am gîndit să rup o foaie, fără ca el să știe. N-am făcut-o. A doua întîmplare îmi trezește și acum emoție. Eram oarecum vecini, avînd camerele pe același hol. Într-o zi, din motive pe care sigur le stăpînea, pentru că nu făcea nimic întîmplător, și-a scos șevaletul în mijlocul holului și a început o „Coloană“. În drum spre camera mea, am fost martora începerii unei „Coloane“ din creația lui Horia Bernea. Lacrimile mi-au țîșnit, fără întîrziere. Și acum, vara, mi-l aduc aminte plimbîndu-se prin curtea interioară a conacului, într-un hanorac ușor, cu gluga trasă pe cap, bombănind, veșnic nemulțumit.

În atelierul în care lucra și care acum îi poartă numele sînt expuse cele opt lucrări pictate și donate la Tescani, dar și fotografia ce-a însoțit ultimele sale zile în această lume, în biserica Mavrogheni, de lîngă Muzeul Țăranului Român, creația sa fără cusur. Fotografia îl surprinde exact așa cum era: curios, nerăbdător, întrebător. A dăruit-o Tescanilor, după înmormîntare, draga de Irina Nicolau, gîndindu-se că ăsta e locul cel mai potrivit, pentru că Horia Bernea a trăit, iubit și pictat Tescanii cu sinceritate. Și locul acesta magic, atunci cînd e iubit cu sinceritate, iubește, la rîndu-i. Sînt mîndră să mă fi aflat printre oamenii îndrăgiți de Horia Bernea. Am pentru el admirație și prețuire, nemăsurate. Doar felul în care mi-am căutat cuvintele are măsură. Așa l-am cunoscut eu pe Horia Bernea. La Tescani.

Gabriela Ilaș este coordonator de proiecte culturale la Tescani.

Foto: Tescani (wikimedia commons)

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.