Homosexualii nu-s de pe la noi

Sânziana CÂRSTOCEA
Publicat în Dilema Veche nr. 107 din 9 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Acum aproape cinci ani, în iunie 2001, la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Bucureşti, la susţinera unei lucrări de licenţă ce aborda subiectul minorităţilor sexuale, unul dintre profesorii din comisie mi-a pus o întrebare ce voia să atingă problema chiar în miezul ei: "Şi i-aţi întîlnit, domnişoară, pe homosexualii ăştia?". Am răspuns simplu că, deşi nu ăsta era obiectivul lucrării mele, am întîlnit homosexuali, da, şi am şi cîţiva prieteni apropiaţi... A continuat prin a-şi exprima uimirea şi a-mi sugera că e o întrebare justificată, spunînd aproximativ următoarele: "Doar nu ne dorim să facem o problemă din nimic, să inventăm probleme care nu există de fapt..." Ceea ce vreau să subliniez cu episodul ăsta nu e lipsa de preocupare a profesorului respectiv pentru realităţile sociale contemporane, nici necunoaşterea lor, ci o altă idee, de altfel des întîlnită şi în alte contexte: homosexualii nu-s de pe la noi. Din 1993 încoace, de cînd s-au deschis dezbaterile pe marginea depenalizării homosexualităţii în România, asocierea dintre homosexual şi străin a devenit un loc comun. Mai multe elemente au contribuit la asocierea cu pricina: pe de o parte, dezbaterile au fost lansate la o iniţiativă a guvernului de a răspunde obligaţiilor asumate prin semnarea tratatelor premergătoare aderării la Consiliul Europei. Obiectivul integrării europene a adus cu sine recomandări explicite privind modificarea legislaţiei discriminatorii pe criteriile orientării sexuale, iar lansarea reformei privitoare la relaţiile homosexuale a fost clar asociată condiţionalităţii externe. Pe de altă parte, o lungă perioadă după căderea regimului, homosexualitatea a continuat să fie un subiect tabu, iar homosexualii înşişi, absenţi din spaţiul public, de unde şi dificultatea de a asocia o semnificaţie indigenă conceptului. Mai mult însă, unul dintre elementele esenţiale, care contribuie la această viziune, este poziţia Bisericii Ortodoxe, care insistă în a pune semnul egalităţii între românism şi ortodoxie. Ortodox de două mii de ani, poporul român ar fi un popor sănătos şi pur, iar homosexualitatea, o patimă păgînă, deci străină românităţii. Aşa se face că disputa privitoare la a depenaliza sau nu homosexualitatea a devenit foarte repede un conflict naţionalism versus europenizare. Prinşi între ciocan şi nicovală, parlamentarii au găsit într-o primă fază o rezolvare desprinsă parcă din Caragiale: să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic! Relaţiile homosexuale sînt depenalizate în privat, dar sînt negate drepturi sociale de bază, ca libertatea de expresie şi de asociere. Soluţia găsită prin reforma din 1996 vorbeşte de la sine: un compromis ce răspunde unui conflict, ale cărui mize nu sînt înţelese dincolo de tensiunea politică. Decizia nu ţine cu nimic cont de persoanele care sînt direct vizate; homosexualii români continuă să fie marii absenţi din această ecuaţie, iar noile reglementări ţinteau tocmai îndepărtarea lor din spaţiul public. Mai mult, compromisul la care se ajunge, încercînd să se răspundă unei tensiuni politice, exprimă cu claritate imposibilitatea de a concepe homosexualitatea în termeni de drepturi şi libertăţi individuale. Argumentul dreptului la viaţă privată, stipulat în Constituţie, nu are nici o rezonanţă în contextul societăţii româneşti. Susţinătorii menţinerii legislaţiei punitive (o mare parte a partidelor politice, Biserica Ortodoxă, dar şi o serie de organizaţii şi fundaţii, dintre care ASCOR, Fundaţia Anastasia sau Noua Dreaptă) mobilizează argumente ce exclud din start considerarea relaţiilor homosexuale drept o chestiune intimă. În viziunea lor, domeniul juridicului nu e circumscris la ceea ce e drept sau nedrept, ci e extins la moral, e presupus a reglementa între bine şi rău, iar homosexualitatea e, prin definiţie, doar o crimă împotriva naţiunii, imorală. De cealaltă parte însă, cei care încearcă abrogarea legislaţiei discriminatorii (într-o primă fază foarte puţini APADOR-CH, SIRDO, mai tîrziu Accept, Fundaţia pentru o Societate Deschisă, Societatea Academică din România, Grupul pentru Dialog Social), chiar dacă susţinători ai unei concepţii despre juridic ce operează cu categoriile drept-nedrept, constată cu uşurinţă inoperativitatea conceptelor... Prin urmare, apelează la autoritatea supranaţională pentru a face înţeles mesajul lor. Trimiterea constantă la valorile democratice cuprinse în recomandările europene, la tratatele internaţionale, semnate şi ratificate, e de natură să le legitimeze demersul. La cinci ani după ce articolul 200 a fost abrogat, subiectul homosexualităţii continuă să fie unul dificil, dacă nu chiar nelegitim în societatea românească. Exemplul autorizării primului marş gay la Bucureşti e grăitor: relaţiile homosexuale, dacă ţin de viaţa privată, atunci să rămînă în intimitate. Rezistenţa la a accepta un stil de viaţă diferit şi expresiile diferenţei rămîne puternică. Pe de altă parte, continuînd invocarea Occidentului ca reper, în universităţile europene, canadiene sau americane există de ani buni departamente dedicate cercetării culturilor gay şi lesbiene, diferitelor aspecte sociale, antropologice, legale sau istorice ale acestor minorităţi. În România, autorităţile universitare consideră că subiectul nu e ştiinţific. Un colocviu pe tema mişcărilor asociative ale persoanelor LGBT a fost totuşi găzduit de Universitatea Bucureşti în septembrie 2005. Justificate în principal de prezenţa asociaţiei Accept printre sponsorii conferinţei, nu puţine au fost temerile şi contestaţiile suscitate de această iniţiativă. Un subiect intens politizat, homosexualitatea rămîne o temă pe marginea căreia va trebui să mai curgă multă cerneală înainte să o putem accepta.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.