Homo Roboticus

Mimi NOEL
Publicat în Dilema Veche nr. 750 din 5-11 iulie 2018
Homo Roboticus jpeg

„Suferim mai mult în imaginația noastră decît în realitate.“ – Seneca 

Cînd vine vorba de frisoanele legate de viitorul apropiat, românii se uită în primul rînd la portofel (spre comparație, frica cea mai mare a unui francez este nefericirea copilului său, șomajul este abia pe locul al patrulea, după frica de boală și degradarea mediului). Temerile că-și pierd locul de muncă (28%) și că le cresc ratele bancare (21%) le urcă cel mai mult pulsul angajaților din România, motiv pentru care în jur de 70% strîng disciplinat bani albi pentru zile negre (nivelul depozitelor din bănci a atins un nivel record anul trecut), arată un studiu al Erste Asset Management dat publicității în primăvara aceasta.

Anul trecut, fricile de top erau legate de criza politică, creșterea prețurilor, nesiguranța locului de muncă, boală, lipsa de perspectivă. Sînt temeri recurente și rezistente – un sondaj IRES de acum trei ani releva că aproximativ 2 din 10 români se simțeau amenințați de ceva, cei mai mulți de sărăcie sau de lipsa banilor. „Riscuri precum nesiguranța locului de muncă sau șomajul sînt cele cu care ne am obișnuit în ultimele decenii“, explica la acel moment sociologul Vasile Dîncu.

Așadar, tabloul arată cam așa: în economia românească există un deficit de forță de muncă pe anumite meserii, lucru intens mediatizat și de care se plînge tot mediul de business. Frica de top a angajatului român rămîne totuși legată de locul de muncă – nu-l are sau e nesigur (paradoxal, avem printre cele mai mici rate de șomaj din Uniunea Europeană). Adăugăm și automatizarea în tot mai multe paliere de business, fenomen care va șterge în cîțiva ani niște meserii din nomenclator. Deficitul de care am amintit ar putea fi ameliorat de automatizarea și preluarea unor procese, cu condiția să fie vorba de meseriile unde există penurie. În caz contrar însă, toate schimbările pe care le vor provoca în piața muncii așa numitele tehnologii disruptive vor adînci frica românilor legată de pierderea locului de muncă. Fiind chiar o frică din Top 3 și pe fondul mediatizării alarmiste legate de noile tehnologii, inteligență artificială (AI) și roboți, frica ar putea da în panică de-a binelea.

Ne liniștește oarecum studiul „Românii, un viitor previzibil?“ din 2012 al celor de la Result Development. A reieșit că trăsăturile definitorii ale angajaților români sînt creativitatea și inovarea, inteligenţa, independenţa, dorinţa de schimbare, competitivitatea, îndrăzneala, curajul. Astfel echipat, te gîndești că românului nu ar trebui să-i fie deloc frică de viitor. Pleiada de calități este însă contrabalansată (în unele cazuri spre anulare, probabil) de propriile limitări, spune studiul – dorinţa de putere, invidia, pasivitatea, fatalismul şi resemnarea. Cercetarea este relevantă pentru că eșantionul de 1132 de respondenți a fost format în proporție de 90% din angajaţi, din mediul urban și cu studii superioare. Devine de neînțeles cum, cu un astfel de portret-robot, totuși pierderea locului de muncă este cea mai mare frică. Dacă ne uităm însă la oamenii de afaceri și directorii executivi, rezultatele cercetării din 2012 bat realitatea. Vorbind despre viitor prin prisma impactului tehnologiilor avansate, oamenii de afaceri nu s-au arătat deloc speriați. Și nu că nu ar avea motive – ca și în cazul locurilor de muncă, modele întregi de business vor dispărea odată cu automatizarea și integrarea a tot mai multe forme de AI. Presiunea de a se adapta, de a inova și de a integra inovațiile altora este uriașă, la fel ca în cazul angajaților. Dar mai toți văd în tehnologiile viitorului o șansă, nicidecum o sursă de panică.

Angajat sau antreprenor, ar trebui sau nu să ne fie frică de viitor? Este clar că ne aflăm în plin proces de gestație a unei lumi noi, despre care se scrie deja inflaționist și adesea discuțiile ies rapid din sfera tehnologiei, se nuanțează și ajung să înglobeze recurentele dileme ale omenirii legate de identitate, conștiință, inteligență, alegeri personale, evoluție, etică și tot așa.

Pe cei fezandați bine și de cinematografia SF americană îi sperie de-a binelea să citească despre un anume -Neil Harbisson, primul cyborg cu identitatea recunoscută și atestată ca atare de statul britanic.

Sau de artistul cipriot Stelarc, care și-a propus să modifice arhitectura propriului corp, așa că și-a crescut o a treia ureche pe mînă, pe care acum încearcă să o conecteze la satul global prin wi-fi. „Iar ceilalți vor putea să urmărească împreună cu mine o conversaţie sau un concert, oriunde aș fi“, ne explică artistul.

Frica multora, cînd află despre algoritmi tot mai puternici și mai sofisticați, care cîștigă deja scrutinuri chiar în țara democrației, ne ghidează opțiunile de cumpărare prin site-uri și rețele sociale, ne conduc mașinile etc., este că în viitor tehnologia, sub orice chip va fi ea, ne va lăsa fără identitate, fără sens, inutilii planetei, lipsiți de relevanță economică și politică, așa cum arată sumbra proiecție a scriitorului israelian Noah Yuval Harari. Răul pe care ni-l fac algoritmii nu este de tipul celui imaginat cinematografic, ci mult mai subtil. Amenințarea inteligenței artificiale (AI) vine din banalizare și va deveni banală prin omniprezență. Va fi indispensabilă (aduce avantaje de necontestat) și așa ne va prelua viața fără să ne dăm seama. Nu va mai fi un gadget, ci un stăpîn care ne va dicta alegerile, ne sperie Harari.

Nu știm dacă profeția lui se va adeveri, cert este că vom asista la un declin (se întîmplă deja) al meseriilor convenționale, începînd cu cele care presupun sarcini repetitive, dar nu vor scăpa nici industriile gulerelor albe.

Există, desigur, și aceia care văd partea plină a paharului și nu întrevăd nimic apocaliptic în tehnologiile tot mai avansate. Plini de alte temeri – legate de instabilitatea politică din țară, de volatilitatea mediului economic internațional, de competiția crîncenă, de ascensiunea politicilor protecționiste etc. –, antreprenorii cu care am discutat nu au împărtășit scenariile alarmiste legate de ciocnirea omului cu mașina. „Nu mi-e frică de viitor și de tehnologiile pe care le va aduce pentru că eu de mic citeam SF“, a sunat cel mai dezarmant răspuns, venit de la Sergiu Neguț, business angel. El se numără, ca și antreprenorii Florin Talpeș și Dragoș Dinu, printre cei care apreciază faptul că automatizarea va elibera mult timp prețios (de care azi ne plîngem repetitiv că nu ne este suficient) pentru a se concentra pe activități care contează mai mult sau pe ceea ce le place mai mult. Potrivit firmei de cercetare McKinsey, pînă la 20% din timpul unui CEO poate fi eliberat prin RPA (Robotic Process Automation). „RPA, AI și blockchain vor schimba complet configurarea business-urilor, precum și meseriile“, spune Daniela Apolozan, director operaţional şi cofondator al DocProcess, companie care automatizează procese financiare. Așadar, nu trebuie să percepem acest viitor în paradigma om versus mașină, ci omul care lucrează cu mașina, cred neînfricații cu care am discutat.

Există totuși o temere. Nu că vor dispărea locuri de muncă îi sperie – deși acum se plîng la unison de lipsa forței de muncă –, ci deficitul abilităților pentru ocuparea noilor tipuri de meserii. Cum piața muncii este strîns legată de sistemul educațional, este limpede că va fi nevoie nu de schimbare, ci de resetarea lui, dat fiind că 65% din job-urile pe care le vor avea copiii care încep astăzi școala nu există încă, indică cercetările. „România, ca toate țările din Europa Centrală și de Est, a avut un avantaj prin faptul că educația așa-numită STEM (științe, tehnologie, inginerie și matematică) a fost făcută bine timp de generații“, remarcă unul dintre optimiștii cu care am discutat, Florin Talpeș, fondator și CEO al IT Bitdefender, cel mai cunoscut brand românesc hi-tech la nivel internaţional şi cel mai mare producător local de -software. Am putea pleca așadar din -pole position din acest punct de vedere, „dacă reușim să păstrăm acest avantaj, pentru că în viitor orice meserie va presupune un grad de integrare cu tehnologia“, a adăugat acesta.

Se vorbește nu doar despre noi meserii, ci și despre apariția unui nou tip de antreprenoriat. Antreprenorul social, cel care va alege piețe non-profit în detrimentul celor tradiționale. Studiile spun că, astăzi, cu modul de viață pe care îl are, omul își folosește o mică parte din potențialul său intelectual. Muncind mai puțin, va elibera timp pentru a se concentra mai mult doar pe ceea ce îi place, pe spiritualitate, pentru a se redescoperi, spun optimiștii. Sau pentru a fi mai angoasat, simțindu-se lipsit de sens, vor sări cei înfricoșați (sau lucizii?) de perspectiva aceasta.

Cyborg-ul Neil Harbisson îi entuziasmează pe mulți (sigur, nu și pe Francis Fukuyama) pentru că modificarea omului prin biotehnologie și cibernetică, post-omul, conține cumva promisiunea nemuririi. În definitiv, Harbisson este creația celei mai mari frici a omului, frica de moarte, pe care, inovînd, creînd, construind, încearcă să o păcălească. 

Mimi Noel este jurnalistă la revista New Money.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.