Hibriditate în peisajul ideatic global

Mădălina NICOLAESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 113 din 25 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În ce valori credem azi, în secolul XXI globalizat? În valorile universalizante ale unui Occident ce se globalizează? Sau credem în valori "glocalizate", hibridizate cu elemente locale în cadrul unui proces inevitabil de translare şi adaptare a valorilor cu circuit global la contexte culturale specifice? Teoreticienii postmoderni ai globalizării au insistat asupra procesului de hibridizare sau creolizare din cadrul interacţiunii global-local, proces în care globalul nu se impune uniformizant şi omogenizant. Viziunea lumii globale astfel proiectată, în care dihotomiile (centru-periferie, cultură dominantă-cultură subalternă) sînt progresiv deconstruite în favoarea eterogenităţii şi a pluralităţii, poate fi citită ca o instanţiere a dezideratelor şi conceptelor postmoderne, în speţă celebrarea pluralităţii diferenţelor, descentrarea puterii şi depăşirea opoziţiei între vest şi rest, etc. Focalizarea pe hibridizare vine să combată interpretări mai "reducţioniste", ce insistă pe "americanizarea" lumii. Arjun Appadurai, Ian Pieterse, Roland Robertson sau John Tomlinson se arată foarte critici faţă de teorii în cheie neo-marxistă ale imperialismului cultural sau de analize de tip "modernist", weberian, ca cea întreprinsă de George Ritzer privind McDonaldizarea lumii. Unul din obiectivele majore ale insistenţei asupra hibridităţii culturii globalizate este de a oferi "localului", subalternului, perifericului, posibilitatea de a reacţiona la asaltul globalului. "Localul" nu rămîne pasiv, nu este supus unui nou proces de colonizare culturală, cum e descris în teoriile imperialismului cultural. Localul reacţionează în mod creativ, lansînd el însuşi mişcări globale. Corelată cu acest obiectiv este redirecţionarea atenţiei gîndirii teoretice şi politice dinspre Occident, "vestul", înspre "restul" lumii, în principal spre Orient, şi evalurea acestuia în cadrul unor discursuri ce nu sînt "colonizante", "orientalizante", în accepţia dată de Said acestui termen. Teza hibridităţii este predicată pe ideea fluidităţii culturii globalizării. Nu numai imaginile difuzate de mass-media, dar şi ideile, valorile, ideologiile şi convingerile se constituie în fluxuri, în peisaje fluide (denumite scapes de Appadurai). Peisajul mediatic (mediascape) şi cel ideatic (ideoscape) se adaugă şi se intersectează cu fluxurile tehnologice (technoscape), economico-financiare (financescape) şi cu cele trasate de migraţia forţei de muncă (ethnoscape). Odată cu această fluidizare, cultura cu valorile şi convingerile, pe care le reproduce, îşi pierde soliditatea şi coerenţa de odinioară, nu mai oferă puncte de reper fixe, dar nici nu mai impune constrîngeri şi restricţii asupra procesului de modelare a identităţii culturale. Cultura în calitate de "peisaj ideatic" în combinaţie cu "peisajul mediatic" se vede restrînsă la funcţia de a oferi doar "resurse" culturale, componente ale bricolajului identitar pe care subiectul îl operează bucurîndu-se de multiplele opţiuni care-i stau acum la dispoziţie. Se amplifică maximal posibilitatea de a-ţi modela proteic identitatea făcînd abstracţie de principiile, prejudecăţile şi ritualurile comunităţii de care eşti legat prin proximitate fizică, cum ar fi comunitatea unui anume oraş sau a unui anume cartier, ba chiar de comunitatea locatarilor din blocul în care locuieşti. Accesînd pe Internet diferite reţele, interacţionezi cu şi participi activ în cadrul unor comunităţi aflate la mare distanţă şi structurate pe un set de valori şi norme complet diferit. De această posibilitate se bucură nu doar adolescenţii avizi de contacte în cyberspace, ci şi persoanele aflate în diaspora, cum ar fi "cei plecaţi la muncă în Vest" şi care pot astfel locui simultan două lumi culturale (din Vest şi de acasă). Idealul cultural şi valoric, care se desprinde pe fundalul acestei hibridităţi funciare a lumii globalizate, este cosmopolitismul transnaţional sau transcultural. Cosmopolitul contemporan îşi refuză programatic cantonarea într-un singur sistem de norme şi valori, negociind între mai multe culturi. Cosmopolitul globalizat nu ar fi - susţine filozoful italian Giacomo Maramao - doar elita occidentală cu vederi postmoderne, ci în special populaţia imigrantă venită din Est sau din Sud. În continuare Maramao insistă că nu populaţia afluentă din vestul globalizant şi hegemonic dovedeşte o adevărată înclinaţie spre cosmopolitism, ci mai degrabă imigranţii, precum românii ce muncesc în Italia, Spania sau America. Spre deosebire de aceştia, italienii, spaniolii sau americanii se aşteaptă ca toată lumea să înveţe limba lor, să adopte stilul lor de viaţă, să îmbrăţişeze valorile şi principiile lor şi rămîn astfel îngheţaţi în proiectul unei singure culturi şi închişi la posibilitatea unui dialog transcultural autentic. Maramao indică în mod indirect o tendinţă opusă hibridizării culturale care se manifestă în chiar centrul lumii globalizante. Dacă el identifică această tendinţă în mod paradoxal în rîndurile elitei politice occidentale, Zygmunt Bauman şi Milton Friedman o regăsesc în rîndurile populaţiei imigrante. Aceasta nu celebrează hibriditatea culturală, ci o resimte ca pe o povară de care s-ar dezbăra optînd ori pentru identitatea dominantă, cu care vrea să fie asimilată, ori pentru identitatea de origine, pe care o reconstruieşte, o reimaginează respingînd valorile culturii în care este nevoită să locuiască şi să muncească. Hibridizarea care are totuşi loc în mod inevitabil nu ar fi, prin urmare, în acelaşi timp şi deziderabilă. Se observă cum un nou trend de rigidizare şi de polarizare în direcţia unor valori şi principii monocrome se constituie pe fundalul fluidităţii şi hibridităţii peisajului ideatic globalizat. Se cuvine a menţiona, în acest sens, în primul rînd fundamentalismele de toate culorile ce au proliferat în ultima perioadă. Ele nu pot fi considerate a fi externe proceselor de globalizare, ci dimpotrivă sînt un produs al globalizării, o reacţie la dizlocările şi rupturile pe care aceasta le produce, inclusiv la hibridizarea pe care o promovează. Concomitent sînt reciclate noţiuni opuse poziţiei conceptuale cosmopolite, noţiuni cum ar fi naţiunea şi naţionalismul, care la un moment dat erau considerate a fi conservatoare şi nocive tocmai prin esenţialismul şi omogenitatea pe care le presupun. Dacă la mijlocul anilor '90, Appadurai considera că naţiunea e pe ducă, iar naţionalismul ce izbucnise în Europa de Est era asociat cu un tribalism primitiv, după septembrie 2001 în America se revine la necesitatea unei ideologii naţionaliste, e drept sub denumirea de "patriotism". În prezent, naţionalismul, contraofesiva localului împotriva structurilor şi a fluxurilor globale, se instaurează tot mai puternic şi în Europa: unul din motivele pentru care în Franţa s-a votat împotriva Constituţiei Europene a fost teama că o integrare sporită într-o structură supranaţională ar periclita suveranitatea naţională a Franţei. Dacă hibriditatea în relaţia local-global va fi tot mai tare circumscrisă sau contestată, cum vom percepe circularea şi propagarea valorilor din cadrul ideoscape-ului global? Cum va fi înţeleasă din perspectivă transnaţională, aplicabilitatea unor noţiuni-cheie precum libertate sau democraţie? Va fi oare abandonată contextualizarea acestor noţiuni şi valori în favoarea unei abordări omogenizante şi totalizante?

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Iordanescu
Scrisoarea lui Edward Iordănescu: Vorbe goale, în loc de rezultate, pentru fanii naționalei
România a încheiat Liga Națiunilor pe ultimul loc, retrogradând în „C“.
cum sa ne vindecam de boli si nefericire jpeg
Diana Vasile, psiholog: Stresul la cote maxime aduce boală și nefericire
“Vai, ce o să se întâmple”este modul de gândire pe care îl au cei mai mulți oameni. El reprezintă stresul la cote maxime care aduce boală și nefericire
NIS Petrol
NIS Petrol, reacție după acuzațiile DIICOT: Respectăm reglementările din ţările unde operăm
Compania Naftna Industrija Srbije (NIS) a anunțat că respectă cu stricteţe reglementările locale din ţările unde operează, după ce în România a fost lansată o anchetă penală privind patru angajaţi ai NIS Petrol.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.