Heinrich Bõll

B. ELVIN
Publicat în Dilema Veche nr. 207 din 2 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu numai o dată am reflectat şi am scris despre o povestire a lui Heinrich Böll în care revin cuvintele "în curînd". Nuvela se petrece în anii celui de-al doilea război mondial. Un tînăr ostaş, Andreas. Fire paşnică. Însetat de bucuriile irezistibile şi netrăite ale existenţei. Sătul pînă în gît de bătălii. Ştie că nu are scăpare. În curînd va muri. Cuvîntul curînd răsună înlăuntrul lui, asurzitor. Curînd, meditează el, e ceva cumplit. Curînd scurtează şi striveşte timpul. Nu-i o promisiune, e o ameninţare. Înseamnă nesiguranţa absolută şi totodată certitudine. Curînd prevesteşte sfîrşitul. Măsoară tot ce vei pierde. Citisem Trenul a sosit la timp prin anii ’50. N-aş putea preciza dacă m-a cîştigat dramatismul acţiunii sau probitatea morală a scriitorului. Oricum, povestirea în care fiecare rînd avea garanţia autenticităţii m-a impresionat. Războiul, privit aşadar din cealaltă perspectivă. A celor ce fuseseră inamicul. Şi care, dacă ar fi biruit, m-ar fi prefăcut într-un fir de fum al crematoriilor de la Auschwitz. Vreme îndelungată nu izbutisem să cunosc înţelegerea, să resimt compasiune pentru cei care purtaseră uniformele celui de-al III-lea Reich. Cu atît mai puţin să mă pun - fie şi prin intermediul ficţiunii - în pielea lor. Bănuiam, bineînţeles, chinul moral al unora, auzisem de actele de rezistenţă ale altora, însă nu puteam întinde mîna spre ei peste bariera nevăzută. Crescusem în adversitatea faţă de Hitler. Tot aşa cum mă formasem în teroarea şi umilirile pe care adepţii doctrinei lui de la noi se străduiau - cu succes - să le resimt. Vreau să spun numai că povestirea lui Böll a aruncat în aer obstacolul psihologic. Probabil şi pentru că pîinea pe care o mîncam în anii altui totalitarism îmi uşura apropierea. Acum pricepeam desluşit cum frica de a te împotrivi şi ruşinea de a te supune duc şi la apatia, şi la tensiunea conştiinţei, iar dincolo de apucaţi, tîmpi şi nemernici, se mai află şi alţii. Amorţiţi şi totuşi lucizi. Peticindu-şi din renunţări, erezii, ignorări, opoziţii, un scut la adăpostul căruia încercau să rămînă ei înşişi. Pe urmă am căutat orice pagină semnată de Heinrich Böll. Nu ştiu dacă îl admiram pentru că dădea pe faţă vulnerabilitatea noastră, numind rănile pe care le ascundeam şi anxietăţile pe care le tăceam. Mă punea pe gînduri, de asemeni, faptul că personajele sale nu simt nevoia să modifice lumea, cîteodată nici măcar să se întrebe asupra lor înşişi; ar voi mai degrabă să îşi schimbe pielea, aşa, ca să poată îndura şi să se poată îndura. E foarte posibil ca Böll să mă fi cîştigat prin omenia pe care o radiază o proză unde e mereu vorba de pîine, singurătate, săli de aşteptare, ruine, fotografii, spaimele războiului şi sordidul postbelic, lazarete, sinucideri, impostori. În orice caz, nu am nici o îndoială că am fost de partea lui în îndîrjirea de a da la iveală unde şi cum se adăpostea nazismul după 1945. În urmă cu ceva timp, un important om de cultură german îmi spunea cu un regret abstract că opera lui Böll nu se mai află în centrul interesului public. Recent, un critic german îmi confirma cu o sinceră tristeţe verdictul. N-am argumente să îl resping. Cred însă că e vorba de o eclipsă vremelnică. I-am recitit din nou o bună parte din scrieri. Convingerea mea este că ele rezistă. Să atîrne greu în această opinie împrejurarea că în anii ’70 l-am cunoscut personal şi am beneficiat de dărnicia lui Böll, care m-a propus printre cronicarii dramatici chemaţi să dea seama de manifestările artistice din Berlinul de Vest, ceea ce am făcut aproape un sfert de veac? Desigur că opţiunea "omului cel bun din Köln" - cum era denumit Böll - are o anume pondere în judecata mea critică. Dar propria subiectivitate nu cîntăreşte tot atît de greu pe cît acel simţămînt de oboseală, vlăguire, zădărnicie, pe care l-am încercat de la prima lectură a scriitorului şi care mi s-a impus fie că era înfăţişat direct, fie că se insinua la încheietura dintre două fraze. Într-adevăr, multe se întîmplă şi despre multe se vorbeşte în creaţia sa. Bani, năzuinţe, somnolări, cariere, patimi, păreri politice, pierderi, iubiri de doi bani, zile fără timp, iar mai toate se petrec în lumina deloc încurajatoare a bilanţului.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.