Gunoiul dintre generații

Doru MITRANA, Nichita MITRANA
Publicat în Dilema Veche nr. 799 din 13-19 iunie 2019
Cernobîl jpeg

Admit, viziunea mea despre gunoaie este viciată. Nu mi-a plăcut niciodată să duc gunoiul. De mic. Să duc găleata la gunoi, ca Violeta din cîntec, era un supliciu. Am prins vremurile planului la maculatură, sticle și borcane, pe care le strîngeam de pe la vecinii din bloc și le căram la școală. Acțiunile pionierești de curățenie „Școala noastră ca o floare” reprezentau „muncă patriotică”. Vacanțele mi le petreceam la țară, unde nu se arunca nimic, totul se transforma: oasele în mîncare pentru Rex sau Laica, celelalte resturi de la masă în hrană pentru porc sau păsări, ziarele, manualele vechi sau caietele serveau la aprins focul (sau în fundul curții), conservele deveneau ghivece, sticlele și borcanele se păstrau pentru murături, zacuscă, suc de roșii sau dulceață. Bunicul din București strîngea tot – era hoarder, cum am aflat mai tîrziu că se spune în engleză – pentru că „nu știi niciodată cînd îți trebuie” o garnitură de chiuvetă, un obertain sau un foraiber. Același bunic ne repara încălțările cu prenadez: „Ia uite, tataie, sînt ca noi! Cum să le-arunci?!” Bunica avea o regulă, preluată și de mama: „Mănînci tot din farfurie, mîncărica costă bani!” În ’90 am ținut pentru prima dată în mînă un PET, abandonat în acceleratul Brașov-București de un cuplu de italieni între două vîrste. Am crezut că l-au uitat (cum să-l lase?!) și m-am simțit vinovat cînd l-am luat. Mi-a plăcut: transparent, eticheta bleu cu o stea roșie sub care scria S. Pellegrino. Nu-i spuneam nici PET, nici sticlă de plastic, era „bidon”. L-am spălat și l-am folosit cîțiva ani buni după aceea, pînă cînd s-a pierdut printre multe alte bidoane. În ’92, cînd s-a anunțat primul concert Michael Jackson în România, eram la țară. Am coborît din pod toate sticlele și borcanele, le-am spălat lîngă fîntînă cu gîndul să le vînd și să-mi cumpăr bilet. Am muncit mult, fără folos: nu mi-au ajuns banii, reciclarea deja nu mai avea prețul de altădată. În facultate, pe cînd cochetam cu limba portugheză, mă amuza copios propoziția „Doru, du gunoiu’!”, ce-mi părea a avea sonorități lusitane. La 30 de ani ajungeam pentru prima dată în Delta Dunării. O cărțulie ilustrată din copilărie și reportajele de la televizor îmi creaseră imaginea și așteptările unui paradis acvatic, cu vegetație luxuriantă și păsări fel de fel. Realitatea rutei Mahmudia-Murighiol m-a lovit cu covoare de PET-uri și pungi de plastic așternute peste ape și cîmpuri. De atunci am ajuns să înșir proiecte de ecologizare, igienizare, educație și informare privind colectarea selectivă sau reciclarea. Toate acestea au făcut să figurez în agenda telefonică a unora ca “specialist gunoaie”, fapt ce mi-a atras invitații la emisiuni, dezbateri, întîlniri ale unor grupuri de lucru sau sesiuni de evaluare și îmbunătățire a politicilor publice în privința gestionării deșeurilor. Chiar și acum, două dintre cele trei proiecte ONG-istice în care sînt implicat au legătură cu resturile alimentare, respectiv de plastic.

Nu știu ce-mi și ce ne rezervă viitorul, dar este evident că relația mea cu gunoiul e marcată, pe de o parte, de austeritatea generației bunicilor, trecuți prin război, foamete, naționalizare și colectivizare, continuată cu prudența  părinților, justificată de pauperitatea perioadei comuniste, planuri cincinale, plata datoriei externe și stat la cozi pentru orice, și, pe de altă parte, de exuberanța, de „libertatea” consumeristă a ultimelor trei decenii. Cît din toate astea mai este de actualitate și merită transmis ca bagaj de cunoștințe de viață copiilor de azi, și ce trebuie să meargă la groapa de gunoi a memoriei? Cum văd tinerii relația dintre ce aruncăm și ce (re)folosim? Nu de alta, dar în mai toate conversațiile, mai mult sau mai puțin formale, mai devreme sau mai tîrziu, cineva ajunge să spună că ei vor suporta cu adevărat consecințele nesăbuinței noastre de azi și că în ei, prin educația pe care o primesc, ne stă speranța ca țara și planeta să nu sfîrșească îngropate în deșeuri și cu resursele epuizate. Ca să-mi răspund la întrebare am pornit o discuție despre gunoaie cu reprezentanta Generației Z care îmi este cel mai aproape și care, din punct de vedere statistic, corespunde profilului ”publicului-țintă”: elevă, 13 ani, din mediul urban, puternic conectată la mediul online și cu obiceiuri de consum specifice vîrstei. Iată ce mi-a spus:

“Tot ce cumpărăm are ambalaj. Ambalaje peste ambalaje! Și, acum, serios, cel puțin o dată, fiecare dintre noi am aruncat ceva pe jos. Am colegi și prieteni care își aruncă gunoaiele pe jos fără să se gîndească la consecințe, dar atunci cînd vine vorba de postări pe Internet, în care transmit mesaje persoanelor din jur, sînt cei mai activi dintre toți. Ha, ha! Funny, nu? Pe loc nu ni se pare mare lucru, ne dăm seama, dar cred că fiecare ambalaj aruncat pe jos este ca o lovitură dată Pămîntului. Deșeurile duc la poluare, poluarea afectează planeta, iar asta duce la moartea animalelor și îmbolnăvirea oamenilor. Și toate tragediile astea de la un singur lucru, de la gunoi?! Nici dacă aruncăm totul într-un singur coș nu e mult mai bine, putem colecta selectiv. Acasă facem tot ce putem ca să separăm obiectele care pot fi reciclate. Avem trei cutii special făcute pentru plastic, metal, hîrtie și sticlă. Cînd se umplu, le golim în tomberoanele speciale pentru fiecare. Mă încurcă acele lucruri care, deși sînt făcute din materialele reutilizabile, nu pot fi reciclate deoarece sînt îmbibate în substanțe care nu pot fi refolosite: ulei, sos, cremă… Recunosc, mi se întîmplă să uit și să arunc reciclabile la gunoi, dar pe urmă îmi aduc aminte ce mi s-a spus despre faptul că plasticul se descompune în sute de ani. Și că foarte multe animale au în organism plastic! Mie asta mi se pare cu adevărat înfiorător. Ideea de animale cu plastic în ele mă sperie. Și chiar dacă facem glume pe acest subiect, mie nu mi se pare deloc amuzant. Adică alimentele pe care noi le mîncăm conțin plastic? Asta înseamnă că și noi conținem plastic?!

La școală nu prea avem cum să reciclăm, sînt puține coșuri pentru reciclabile. Dacă persoanele responsabile ar introduce reciclarea în școli, iar copiii ar lua în serios ideea de refolosire a materialelor, ar fi extraordinar! Nici în rest nu am văzut multe persoane care să recicleze. Poate și pentru că, pe unde am fost, am văzut foarte puține coșuri pentru colectare selectivă. Tot auzim că Pămîntul este în pericol din cauza deșeurilor aruncate de noi, dar nu facem nimic? Colectarea selectivă este foarte simplă, trebuie doar să separăm lucrurile reciclabile de cele nereciclabile, atît!

Sînt și persoane implicate în menținerea țării curate. Am văzut oameni care mai merg cîteva minute cu un gunoi în mînă, pînă găsesc un coș unde să îl arunce. Sau oameni care strîng ce au aruncat alții. Unii organizează chiar tabere, excursii, evenimente pentru colectarea gunoaielor… nu știu cîți participă la astfel de acțiuni. Am prieteni care și-au cumpărat paie de metal sau pahare pe care le pot folosi de mai multe ori. Poate fi enervant să vină cineva care bea cu un pai de metal să îți spună ce rele sînt paiele de plastic, dar mă bucur că există persoane conștiente de starea actuală a planetei, pe care le cunosc. Plus că îmi amintesc de filmul care arăta ce pățesc bietele broscuțe țestoase și alte animale marine, și-atunci dau skip la pai.

Reciclarea poate fi un subiect de discuție foarte interesant, pentru că astfel aflu mai multe despre planeta pe care locuim, starea în care este și modul în care o putem menține. Nimic nu se poate îmbunătăți dacă nu ne străduim să păstrăm măcar curat în jur. Un simplu gest poate salva atît de multe ființe!”

Ce-am înțeles eu despre relația Generației Z cu gonoaiele, din „compunerea” ei? Că stau bine la awareness, acum trebuie încurajați, motivați să adopte comportamentul. Îi ajută online-ul și, chiar dacă le servesc un limbaj ceva mai lemnos, orele de dirigenție sau „civică”. Chiar dacă n-au văzut pe viu o balenă, îi afectează cînd le văd eșuate, prin documentare. Dacă le sînt prezentate trendy, colectarea selectivă sau reciclarea îi va prinde. Știu de ele, trebuie doar să le punem la dispoziție infrastructura, să le și aplice. Vor renunța și la obiectele de plastic de unică folosință de îndată ce le vom înlocui cu altele fancy și eco. Mai au încă de descoperit dimensiunea gestionării deșeurilor electronice (atît de dragi lor!) sau a deșeurilor alimentare (cum să nu risipească hrana), dar una peste alta, la cum îi văd eu, vor fi capabili să se (și să ne) scoată din groapa de gunoi în care, trebuie să admitem, i-am cam băgat în ultimii 30 de ani. 

Doru Mitrana este președinte al Asociației MaiMultVerde și conduce Divizia de Training și Consultanță pentru responsabilitate și sustenabilitate în afaceri a The CSR Agency.

Nichita Mitrana are 13 ani.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Șoșoacă la protestul AUR Piața Victoriei 2 octombrie 2022 FOTO Inquam Photos Octav Ganea
Scandal George Simion - Diana Șoșoacă la protestul AUR. Ce și-au reproșat cei doi
Șeful AUR și fosta senatoare a formațiunii, Diana Șoșoacă, au intrat într-un conflict în momentul în care au dorit să se adreseze în același timp protestatarilor. Potrivit Digi24, Simion i-a tăiat microfonul fostei colege.
Baltic Pipe FOTO Shutterstock
Polonia a început să primească gaze prin noua conductă Baltic Pipe
Polonia a început să primească de sâmbătă gaze din Norvegia prin noua conductă Baltic Pipe, inaugurată oficial marți. Conducta are o capacitate de 10 miliarde de metri cubi.
gazprom conducta
Gazprom amenință că nu va mai livra gaze Republicii Moldova
Gazprom amenință că va rupe contractul pentru livrarea gazeșlor către Republica Moldova, având în vedere că nu există niciun acord pentru stingerea datoriilor acesteia din urmă, scrie Tass.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.