Grupul ca partener în sine

Publicat în Dilema Veche nr. 211 din 1 Mar 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- interviu cu Nicoleta GHIURTU - Coaching sau terapie? O întrebare cu adevărat... dilematică! Mai curînd, aş reformula-o: De ce este nevoie de o "intervenţie" - oricare ar fi orientarea sa - adresată unei persoane avînd calitatea de membru al unui grup organizat deja în numele unui obiectiv oarecare? Dacă ieşim din perspectiva individuală, ceea ce observăm este că statutul de membru al unui grup, experienţele trăite în grup, simpla co-prezenţă creează subiectivitate: adică generează, la ambele niveluri, individual şi de grup, gînduri, emoţii, trăiri reale, onirice sau fantasmatice. Mai mult, starea de grup reactivează, în fiecare membru, procese psihice latente, inconştiente, pattern-uri de relaţionare intrate într-o "rutină" imperceptibilă, cu efecte adesea neglijate, dar nu mai puţin active. Avem, iată, un al doilea termen în ecuaţie! Într-adevăr! Descoperirea grupului înseamnă descoperirea relaţiei, a legăturii. Grupul devine un partener în sine. El este o entitate cumva autonomă. E mult mai mult decît suma tuturor membrilor. E o entitate ce se află la intersecţia a ceea ce fiecare aduce ca aport psihic: e o reţea, o matrice de stări mentale. Apare astfel o fenomenologie complexă, intens conceptualizată: iluzia grupală, rezonanţa fantasmatică, alianţe inconştiente de a nu vorbi, de a nu asculta, de a nu înţelege, jocul identificărilor reciproce ş.a. - fenomenologie care, dispusă pe niveluri diferite, constrînge individul la un fel de întoarcere în timp - o regresie - la moduri mai vechi de funcţionare psihică. Cum între membrii grupului există diferenţe notabile, acestea tind cumva să se egalizeze. Şi o fac printr-o aliniere situată undeva la limita organizării mentale celei mai simple, a nivelului de organizare psihică a membrului celui mai "regresat". Individul "organizaţional" se vede cumva captiv în hăţişul acestei reţele în care a fost prins... de bunăvoie! El continuă să rămînă deliberat în grupul uneori "promiţător", alteori "ameninţător", susceptibil însă de a-l face să reviziteze zone mai inconfortabile, care pentru el păreau demult depăşite. Trebuie să se adapteze, să se acordeze tonului general al grupului. Şi atunci, problemele lui nu mai sînt doar cele ale propriei sale lumi interne, ci şi cele ale legăturii, ale relaţiei. Pare, astfel, mai convenabil să "antrenăm" şi să "tratăm" grupul ca întreg. Vorbim mai curînd despre o lume aflată "dincolo" de frontiera conştientului! Psihanaliza individuală, clasică are la dispoziţie un cadru foarte clar. Cum aduci însă grupul... pe divan! Cum baţi la uşa analistului de grup? Asta ar fi una dintre întrebările care te poate lăsa în afara spaţiului analitic. Pentru că răspunsul nu-l poţi avea decît după ce vei fi intrat. Într-adevăr, în cazul grupului, lucrurile stau diferit. O îndelungată practică, de peste 50 de ani, a imaginat şi testat, în Europa, o serie de tehnici şi dispozitive de lucru care abordează relaţiile dintre membrii unui grup, dar mai ales legăturile inconştiente dintre aceştia. Acestor formaţiuni şi legăturilor inconştiente li se adresează tehnicile şi instrumentele de lucru cu grupurile. Admise sau contestate, formaţiunile inconştiente sînt "acolo" şi, vrînd să ne spună ceva, o fac uneori distorsionat, în limbajul bizar al disconfortului şi al crizei. Miza noastră este să le punem în evidenţă, să rentabilizăm acest "negativ". Încercăm ca, de-a lungul acelei thin red line dintre manifest şi latent să facem o lectură a vieţii grupului care nu e un antrenament de evitare a conflictului, ci unul de temperare şi de convertire a sa în factor de creştere individuală, dar şi de grup. Plecăm de la grup pentru a-i reda individului capacitatea de a fi singur în prezenţa celorlalţi - adică de a rămîne unic, fără a se simţi ameninţat în integritatea sa de către ceilalţi, de a-şi conserva capacitatea de performanţă, de a gîndi şi simţi "ca el însuşi", de a converti temerile faţă de grup în sentimentul mai stenic de apartenenţă la un grup. a consemnat Cătălin BUCIUMEANU Nicoleta Ghiurtu este psiholog şi preşedinte al Asociaţiei de Psihoterapie Psihanalitică de Grup din România.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.