Golanii de ieri, negociatorii de azi?

Dacă înainte de Revoluţie vocea majoritară a studenţilor tăcea la unison cu cea a restului populaţiei, după ’89 s-a făcut auzită vehement prin mitinguri îndelungi de protest la adresa politicii, a liderilor şi a unei sumbre perspective de viitor, în care Revoluţia, deloc de catifea, risca să fie trecută la capitolul "incidente". Au fost golaniadele, mineriadele, au fost tineri care intrau în greva foamei, exprimîndu-şi părerile politice, riscîndu-şi libertatea sau chiar viaţa în numele unor idealuri, implicîndu-se emoţional dincolo de raţiunea unui prezent apropiat. Credeau şi vedeau într-o perspectivă pe termen lung, iar ceea ce li se întrezărea la orizont nu-i lăsa indiferenţi, nu îi lăsa să stea deoparte, motivîndu-i să se implice trup şi suflet valorilor pe care le descopereau cu fiecare clipă a libertăţii abia cîştigate. În timp însă lucrurile s-au sedimentat. Entuziasmul revoluţionar s-a tasat sub povara traiului cotidian. Idealurile, aşijderea. Perspectivele au devenit din ce în ce mai apropiate, îngustîndu-se înspre orizontul aşteptărilor. Curînd după episoadele mineriadelor, vocea studenţească a încetat să mai iasă atît de evident din matcă, s-a "cuminţit", resemnîndu-se ori în spatele inutilităţii, ori refugiindu-se în Castalia lumii universitare. De la masele impresionante de studenţi care ocupau Piaţa Universităţii în timpul mineriadelor, la începutul anilor ’90, la cei cîţiva care au protestat anul acesta contra desfiinţării CNSAS-ului, cine şi unde ne sînt studenţii? Organizaţii şi statute Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), prima şi cea mai importantă "federaţie studenţească, neguvernamentală şi apartidică", reuneşte cele mai multe organizaţii studenţeşti din ţară. În prezent membră a Federaţiei Europene a Studenţilor, îşi are "rădăcinile" în mişcările sociale studenţeşti din ’98, atunci primind şi "botezul focului". Despre mişcarea studenţească, preşedintele ANOSR, Irina Tudor, masterand la Facultatea de Ştiinţe Politice, spune că "întotdeauna a impus reformarea societăţii la toate nivelurile. Diferenţa e că noi, cei de azi, nu considerăm că un lider sau o organizaţie studenţească trebuie să fie implicaţi politic." Prioritare aşadar organizaţiilor studenţeşti de acum nu mai sînt convingerile politice sau ideologice, ci în special problemele legate de reformarea sistemului de învăţămînt. "Dacă vorbim de o societate care se dezvoltă, avem nevoie de o societate de oameni educaţi şi implicaţi. Politicile educaţionale îi afectează pînă la urmă pe toţi membrii unei societăţi, atît la nivel academic, profesori şi studenţi, cît şi la nivel social, avînd repercusiuni către generaţia viitoare. Pentru asta ai nevoie de o educaţie de calitate, de un sistem de învăţămînt coerent şi conectat la vremurile actuale." Despre activitatea strictă a ANOSR aflu că reprezintă în special "interesele comune ale studenţilor", avînd în prim-plan formarea de lideri la nivel naţional, promovarea acestora în societatea românească, implicîndu-se totodată în dezvoltarea politicilor educaţionale şi de tineret la nivel naţional. Ca realizări concrete, "am fost primii care am iniţiat dezbateri publice în România pe tema Procesului de la Bologna şi a Asigurării Calităţii Învăţămîntului şi primii care, printr-o campanie puternică Ť5% din PIB» şi prin revendicări realiste am reuşit să obţinem, în negocierile cu Guvernul: s-au acceptat peste 80% din revendicările studenţeşti." De asemenea, la capitolul "realizări" se numără şi obţinerea autonomiei universitare sau realizarea statutului studentului: "În legea învăţămîntului există un statut al cadrului didactic, dar nu şi unul al studentului. Nicăieri nu sînt prevăzute obligaţiile şi drepturile acestuia, deşi, pînă la urmă, ceea ce se oferă în universităţi se adresează întregii societăţi, studenţii fiind principalii beneficiari ai serviciilor educaţionale. Dacă aceştia nu sînt consultaţi ca parteneri, există pericolul să nu răspundă acestor cerinţe". Tot "pe ordinea zilei" stau şi problemele legate de cămin, mai precis transparenţa taxei de cămin: "Studenţii nu văd facturile, nu li se explică ce se întîmplă cu banii respectivi... am derulat un program în colaborare cu Ministerul Educaţiei, prin care să se afişeze exact transparenţa acestor fonduri. Important e însă ca studenţii, cînd constată că nu se întîmplă acest lucru, să acţioneze, să se uite pe acele tabele şi, dacă văd o problemă, să tragă responsabilii la răspundere". Mai bine negociator decît golan? Dacă în primii ani de după Revoluţie studenţii îşi exprimau public cerinţele, demonstrînd şi revendicîndu-şi doleanţele prin mitinguri de stradă, azi... "am evoluat, am crescut, nu sîntem doar aceia care cer agitînd pancarte în Piaţa Universităţii. Azi avem o perspectivă constructivă. Întotdeauna cînd venim cu o cerere încercăm să aducem şi soluţia. Important este să construim un dialog. Dacă oamenii ar comunica mai bine şi nu s-ar interesa doar de valori şi interese personale, ci şi de cele ale grupului pe care îl reprezintă, atunci cu siguranţă am putea vorbi de evoluţie". Azi, îmi spune preşedintele ANOSR, vocea studenţilor e auzită prin mai multe mecanisme. Nu întotdeauna dintre cele mai vizibile pe plan mediatic, dar percepute şi auzite "de cine trebuie": "Pentru prima dată instituţiile centrale vorbesc de realizarea unui statut al studentului, o dezbatere lansată de ANOSR în 2006, acum pe buzele tuturor. De asemenea, mulţi nu ştiu că anul acesta condiţiile din cămine au fost îmbunătăţite datorită faptului că organizaţiile s-au implicat, mulţi nu ştiu că problemele care ţin de creşterea taxei se încearcă a fi rezolvate tot de către liderii acestor organizaţii care au întîlniri săptămînale cu reprezentanţii Ministerului. Într-adevăr, dacă nu faci o acţiune de scandal, presa scrie rar despre tine. Faptul că studenţii reuşesc să menţină taxele la acelaşi nivel, prin discuţii, nu prin grevă, nu poate concura cu faptul că domnişoara X a pozat goală într-o revistă pentru bărbaţi". Poziţia protestatară a studenţilor, aşadar, deşi mai puţin vizibilă mediatic, există: "Dacă avem o problemă şi vrem să facem lobby pentru rezolvarea sa, prima întrebare care ni se pune: faceţi grevă? Încercăm să explicăm că există şi alte mecanisme prin care să rezolvăm problema. La fel de eficiente. Nu e nici o problemă să faci grevă. Dar de ce să o faci cînd se poate rezolva altfel?". Mulţumiţi cu societatea în care trăiesc? "Probabil că schimbarea vine în primul rînd de la noi. Dacă vrem să schimbăm societatea, poate că trebuie să începem chiar cu propria persoană. Dacă nu ne asumăm o responsabilitate a ceea ce înseamnă propriul viitor, dacă noi continuăm să credem că sîntem doar o picătură în ocean şi să nu vedem importanţa cercurilor concentrice pe care aceasta le face, sîntem victima propriei noastre nepăsări. Din lucrurile mici se realizează marile schimbări. Nu trebuie să îţi restricţionezi nici visele, nici idealurile sau convingerile. Poate nu vei reuşi să atingi un ideal, dar merită să te apropii cît mai mult de el. Altfel nu vom face decît să ne îndepărtăm de visele noastre, să ne închidem în noi şi să devenim persoane care nu construiesc societatea, ci doar o absorb."