Goana după majoritate

Marius DRAGOMIR
Publicat în Dilema Veche nr. 104 din 19 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Venirea la cîrma televiziunii publice din Slovacia, în anul 2003, a unei noi direcţiuni conduse de Richard Rybnícek a zguduit din temelii industria de televiziune slovacă, obişnuită cu modelul de piaţă audiovizuală tipic pentru ţările postcomuniste: pe de o parte, o televiziune în principiu publică, dar strict sub papucul statului, care excela în programe plicticoase şi ştiri cenuşii, politizate şi greu digerabile; pe de altă parte, un post privat de televiziune, TV Markiza, care controla aproape 80% din banii de publicitate şi peste 80% din audienţa naţională slovacă. Rybnícek a tăiat în carne vie. În numai un an, conducerea sa a concediat 1.100 de anagajaţi ai televiziunii dintr-un total de 2.000 şi a revizuit finanţele televiziunii pentru a elimina cheltuieli inutile şi surse de pierderi. Rezultatul a fost că, în numai un an, televiziunea publică slovacă STV a scăpat, pentru prima dată în aproape zece ani, de pierderi. Mai interesant însă este faptul că, în aceşti ultimi ani, STV a trecut printr-o schimbare de imagine profundă. Ca în majoritatea ţărilor fost comuniste, STV şi-a construit, mulţumită politicienilor, o imagine dezastruoasă în anii '90, cea de megafon al grupărilor politice ce se perindau la putere. După 1996, de exemplu, STV a devenit principalul instrument prin care coaliţia premierului naţionalist Vladimír Meciar îşi ataca adversarii politici. Ce vedem acum însă pe cele două canale ale STV este complet diferit. Ştirile sînt mult mai dinamice, programele de investigaţie (de exemplu Reporteri) şi-au cîştigat o solidă reputaţie, iar STV este acum postul cu cea mai mare credibilitate, datorită "ştirilor de bună calitate, echilibrate şi realizate în mod profesionist" - după cum scrie Ivan Godarsky, autorul capitolului slovac în recentul raport "Televiziunea în Europa" publicat de EUMAP. Reformele lui Rybnícek sînt însă, la ora actuală, aspru criticate de o bună parte din opinia publică, în special lumea artiştilor şi a culturii slovace, care îl acuză pe directorul STV de comercializarea excesivă a televiziunii publice, hrănită, ca în multe alte ţări din Europa, din bani publici (taxă pe abonament) şi publicitate. "Să-l oprească cineva!" - spun unii slovaci. În ultimii doi ani, STV a difuzat, de exemplu, Slovacia caută un Superstar, versiunea slovacă a competiţiei cu mare potenţial comercial Pop Idol, iar audienţa televiziunii s-a dublat, comparativ cu anul 2000, în timp ce concurentul privat, TV Markiza, şi-a văzut cota de audienţă înjumătăţită la aproximativ 40%. Problema este însă că STV începe să semene din ce în ce mai mult cu concurenţii săi comerciali. Cam aceasta este, de fapt, povestea televiziunii în Europa anului 2006. Note bune... Într-o lume audiovizuală din ce în ce mai bogată în posturi de televiziune, în mod ironic şi chiar ridicol, oferta de programe este din ce în ce mai săracă. Iar dacă rolul televiziunii private este, după cum majoritatea reprezentanţilor săi spun, să împuşte audienţe cît mai mari, care aduc apoi publicitate - sursa principală de finanţare a televiziunilor comerciale, misiunea televiziunilor publice este să ofere "ceva diferit", ştiri obiective şi de calitate, programe serioase de dezbatere politică axate pe probleme relevante pentru societate, programe pentru minorităţi, reportaje de investigaţie, programe pentru copii, filme de calitate. Vedem asemenea programe, înghesuite în colţuri întunecate de noapte pe diverse canale ale televiziunilor publice europene. Canalul 2 al televiziunii cehe, Ceská Televize, îşi delectează telespectatorii cu producţie recentă de film european sau cu reluări ale memorabilelor filme ale lui Woody Allen. Posturile publice germane, ARD şi ZDF, precum şi mult-lăudatul BBC continuă să domine piaţa de programe de ştiri, fără a ceda presiunilor politice sau comerciale. Televiziunea publică din Estonia, Eesti Televisioon, difuzează de cîţiva ani reportaje pe subiecte locale, eliminînd cît mai mult programele comerciale, kitsch, din grilele sale. France Télévisions, corporaţia franceză de televiziune publică, se remarcă la rîndul său prin dezbateri politice de substanţă şi prin reticenţa în a difuza reality TV, iar în Italia, RAI produce şi transmite o cantitate semnificativă de film şi programe pentru minorităţi, inexistente pe posturile private. ...şi proaste Cu toate acestea, televiziunea publică în Europa este departe de a-şi fi construit o imagine distinctă de cea a posturilor comerciale. Televiziunea publică din Franţa se luptă cu nesfîrşita dilemă: fie să producă programe de nişă, pentru categorii de spectatori care nu-şi găsesc programele pe posturile comerciale, dar atunci va pierde audienţă, fie să concureze cu televiziunile private, în mod frontal, însă asta înseamnă să-şi compromită misiunea pentru care există şi e plătită din banii contribuabililor. Se pare că al doilea scenariu este preferat încă în majoritatea ţărilor europene. După cum scrie cercetătorul Thierry Vedel, autorul capitolului francez din raportul EUMAP, televiziunea publică franceză se distinge de programele posturilor comerciale prin trei aspecte: slujba religioasă de duminică, programe plicticoase produse de candidaţi în alegeri şi lipsa publicităţii în timpul filmelor. Al doilea canal al televiziunii publice slovace, Dvojka, se adresează unei audienţe specifice, difuzînd muzică şi sport, programe pentru minorităţile naţionale, programe religioase şi documentare, în timp ce canalul 1, Jednotka, se aseamănă izbitor cu un canal privat, difuzînd filme comerciale, programe de bîrfe şi reality TV. În concepţia directorului STV, canalul 1 "ar trebui să fie umplut cu un program atractiv pentru majoritate", în timp ce al doilea canal "va fi un canal public dedicat unui telespectator specific, mai solicitant, [...] unde nu ne preocupăm de audienţă, deşi aş fi mulţumit cu o audienţă de 5-8%". Acest model, de a avea un canal generalist, adresat majorităţii, şi un canal secundar, adresat gusturilor minoritare, devine popular, iar Cehia şi Slovacia sînt exemplele cele mai relevante în acest sens. Pe de altă parte, televiziunea publică rămîne ancorată în dieta comercială, cam peste tot. RAI, pe lîngă toate problemele legate de politizarea de către fiecare guvern italian care-şi împarte canalele televiziunii publice conform rezultatelor obţinute în alegeri, este de multe ori de nedistins faţă de concurenţii săi privaţi. Nu e de mirare să vezi pe RAI 1 L'isola dei famosi, o versiune locală a Big Brother unde concurenţii sînt depuşi pe o insulă, în loc de o casă, timp de cîteva săptămîni. Nu e de mirare să vezi televiziunea sîrbă RTS cedînd concurenţei agresive "rozalii", cum e cunoscută în fosta Iugoslavie popularitatea ameţitoare a reţelei Pink, construită pe conceptul "fără ştiri, fără sport, doar divertisment". Nu e de mirare nici să vezi telenovele siropoase şi imbecile ca Sălbatica Anastasia pe canalul 1 al televiziunii slovace, cum nu mai e de mirare să vezi televiziunea publică română marcînd audienţe ucigaşe cu nenaturalele şi nesfîrşitele Surprize, surprize. Cehii îşi au şi ei pe canalul 1 al televiziunii publice un show similar, Posta pro tebe (Poşta pentru tine), însă le lipseşte o Andreea Marin locală care să pompeze fascinaţie pe micul ecran. Trivializare şi "non-evenimente" Pe lîngă toate acestea, îngrijorător este fenomenul trivializării programelor de ştiri pe canalele de televiziune, fenomen inaugurat de posturile private de televiziune, după modelul american, tembelizant, al Fox News, şi apoi copiat din ce în ce mai mult de canalele publice. În Ungaria, de exemplu, canalele private au preferat în mod deschis să fie "apolitice", în sensul că refuză să discute politica parlamentară, în loc să fie neutre politic. România este exemplul cel mai relevant de trivializare la extrem a conţinutului de ştiri. Televiziunile româneşti, private şi publice, se remarcă la nivel european prin prezentarea de evenimente uşoare sau "non-evenimente" (accidente banale de circulaţie sau furturi minore). Este modul cel mai simplu de a evita ciocniri cu autorităţile, care există peste tot pe continent, sau supărarea nu ştiu cărui baron local. Mai mult, numeroase televiziuni comerciale folosesc ştirile pentru a-şi sprijini proprietarii ori pentru a-i ataca pe adversarii proprietarilor lor. În afară de România, un scenariu similar este Turcia, unde proprietarii de televiziune se ascund în spatele trusturilor bancare, de construcţii sau turism.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Soldati rusi in regiunea Herson FOTO Profimedia
Avertismentul soldaților ruși pentru noii recruți: „Veți muri aici. Ceva rău se apropie cu toată forța”
Campania de mobilizare parțială a Rusiei se desfășoară de aproximativ o săptămână. Unii recruți au fost trimiși deja pe front fără pregătire sau cu arme din cel de-al Doilea Război Mondial.
alexandru arsinel
Alexandru Arșinel și controversele din viața lui. Ce s-a întâmplat în cazul transplantului de rinichi
În 2013, Alexandru Arșinel era supus unei intervenții de transplant de rinichi. A urmat un scandal imens, care a durat ani de zile, actorul fiind acuzat că a făcut transplantul „peste rând“.
Nord Stream - conducta Gazprom FOTO Shutterstock
Kremlin suspectează implicarea unei țări străine în cazul scurgerilor de gaze de la Nord Stream
Reprezentanții de la Kremlin au declarat joi că suspectează implicarea unei ţări străine în patru scurgeri de gaze detectate la gazoductele pe sub Marea Baltică din Rusia până în Germania, care arată ca acte de "terorism" sponsorizat de stat, deşi nu a numit o ţară anume.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.