„Gîndirea în alb şi negru este plicticoasă“ - interviu cu Luca NICULESCU, redactor-şef, RFI România

Publicat în Dilema Veche nr. 593 din 25 iunie - 1 iulie 2015
„Gîndirea în alb şi negru este plicticoasă“   interviu cu Luca NICULESCU, redactor şef, RFI România jpeg

Ne revoltăm, de multe ori, cînd o parte a presei din străinătate foloseşte stereotipuri în ceea ce ne priveşte, generalizînd incidente izolate. Formulări de genul „românii sînt…“ induc un real sentiment de frustrare. Vorbind despre societăţi care au în spate un întreg background de corectitudine politică, cum comentaţi aceste scăpări? 

Cîteodată sînt scăpări, cîteodată nu. Există uneori campanii de presă la adresa unor grupuri. Mă gîndesc la ce s-a întîmplat în Marea Britanie, de exemplu, după deschiderea pieţei muncii, la 1 ianuarie 2014, cînd a existat o adevărată campanie împotriva acestui act, cu concentrare pe români. Era vorba despre imigraţie, nu avea, în principiu, nimic de-a face cu rasa, dar în astfel de campanii există generalizări şi alăturări nefericite. Cînd spui că 92% din frauda la bancomat din Marea Britanie este făcută de români, e sigur că nu generezi sentimente pozitive la adresa românilor. Alteori, este vorba pur şi simplu despre scăpări, oameni care cunosc prea puţin, dar sînt personalităţi cunoscute şi atunci ceea ce spun are impact. Am văzut cazuri în care cîte o personalitate mediatică spunea cîte o prostie, apoi revenea şi îşi cerea scuze… Oricum, trăim în vremuri în care se vorbeşte şi se scrie mult. Opiniile pe care le menţionaţi apar cîteodată într-un ziar, alteori pe cîte un blog, pe cîte o pagină Facebook… Mai sînt şi unii ziarişti români care caută parcă să vadă dacă ne-a mai vorbit cineva de rău şi pun asta pe prima pagină sau fac un titlu de jurnal. E amuzant şi că ne plîngem de generalizări, dar generalizăm, la rîndul nostru, cînd relatăm incidentul respectiv, spunînd: presa franceză zice despre români că…, sau presa germană consideră că românii sînt…, cînd, de fapt, nu este aşa. Este vorba despre un ziar, un autor, nu toată presa şi nici toţi ziariştii… 

În oglindă, credeţi că în România mass-media recurge la clişee şi generalizări? Care ar fi grupurile cel mai adesea vizate? 

Sigur că da. Situaţia a evoluat însă foarte mult faţă de anii ’90, cînd la televizor se spunea că „un ţigan a furat o găină“. Sau cînd, într-un cotidian sportiv, la mijlocul anilor ’90, a apărut o poză cu o maimuţă lîngă poza unui fotbalist negru, între cei doi făcîndu-se o comparaţie. Aşa ceva ar fi imposibil azi. Toate acţiunile antidiscriminare şi-au făcut efectul, cel puţin în presa scrisă. Dar există spaţiul online, unde articolul scris de ziarist stă alături de comentariile cititorilor. Aici mă sperie unele comentarii, mă întreb de ce forumurile nu sînt toate moderate în aşa fel încît să fie eliminate comentariile rasiste, xenofobe, antisemite. Ascunşi în anonimat, unii oameni spun orice. 

Unde pot duce stereotipiile? Care ar fi cazurile extreme în care etichetele folosite de mass-media au provocat probleme reale? 

La crime. În urmă cu douăzeci de ani, în Rwanda, a existat un post de radio, care avea o denumire foarte poetică: „Radioul celor o mie de dealuri“. Ei bine, pe acest post de radio s-au auzit cele mai oribile îndemnuri la crimă din partea animatorilor. Radioul a început să emită în 1993 şi a pregătit o atmosferă de ură a etnicilor Hutu faţă de etnicii Tutsi. Cînd a început războiul civil, un an mai tîrziu, majoritarii Hutu erau pregătiţi mental să ucidă. Animatorii le spuneau ascultătorilor lor de etnie Hutu să îi omoare pe „gîndacii“ de etnie Tutsi, să îi ucidă cu topoarele, să se comporte ca rezistenţii faţă de nazişti. De fapt, nu a fost război civil, a fost un masacru, poate cel mai rapid genocid din istorie. În o sută de zile au fost ucişi opt sute de mii de oameni. Radioul a încetat să emită în vara lui 1994, după ce masacrele fuseseră comise. Cîţiva animatori au fost condamnaţi pentru crime împotriva umanităţii. 

Există circumstanţe în care un jurnalist este îndreptăţit să folosească generalizări? 

Sigur, dacă are „dovezi“, cum le cerem şi noi invitaţilor din emisiuni, cînd fac vreo afirmaţie care ar putea pune probleme. Dacă au un sondaj pe care să se sprijine, dacă sondajul este bine făcut şi cu bună-credinţă. Dar, generalizînd, este bine să ne ferim de generalizări. Deşi e practic imposibil să nu o facem. 

Există şi etichetări care se doresc a fi pozitive, de genul „deşi sînt ţigani, nu au furat“. Pentru a generaliza, la rîndul nostru, care credeţi că este nivelul de educaţie al jurnaliştilor români în această direcţie? 

Cineva spunea odată că orice frază care începe cu „Evreii sînt…“ este antisemită. Sigur, era pe jumătate în glumă, dar arată că etichetările, de orice fel, ascund capcane. Iar din exemplul pe care mi l-aţi dat se înţelege că autorul însuşi e surprins de performanţa „remarcabilă“ a oamenilor despre care vorbeşte. Cu alte cuvinte, el se aştepta să fure, nu să înapoieze portofelul găsit! Aş spune că nu există

nivel al jurnaliştilor, dar există trepte de niveluri. Depinde de cultura proprie a fiecăruia dintre noi, de cultura mediului în care lucrăm, de cei cărora ne adresăm, de educaţia primită acasă şi la universitate… 

Omeneşte, sîntem tentaţi să folosim etichete. Ne este mai uşor să tranşăm unele aspecte care altfel ar implica o mai mare deschidere, o înţelegere bazată pe conexiuni aprofundate. Totuşi, de ce trebuie să ne ferim de gîndirea în alb şi negru? 

Cred că e inevitabil, tuturor ni se întîmplă, uneori, să gîndim în clişee. Ne ajută să aşezăm lumea, să o aranjăm în categorii, e mai simplu. Problema intervine cînd gîndim doar în etichete pentru că asta ne limitează înţelegerea. Am lipit o etichetă, am rezolvat o problemă! Gîndirea în alb şi negru este plicticoasă şi, de fapt, nu te ajută să înţelegi lumea. Ca să generalizez, aş spune că este chiar un refuz al gîndirii.  

a consemnat Stela GIURGEANU  

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.
1 dorin chiotea infectat cu covid varianta omicron 3 jpg jpeg
Continuă revolta la TVR. Chioțea: „Audiențele au fost de 15 de ori mai mici decât în zilele cu meciuri”
Dorin Chioțea a spus că mutarea transmisiunilor directe pe alte canale ale televiziunii publice a dus la o scădere a audienței de 15 ori decât în zilele cu meciuri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.