Ghidul viitorului jurnalist – politețea adaptivă

Ionuț-Tiberiu BALAN
Publicat în Dilema Veche nr. 888 din 15 - 21 aprilie 2021
Ghidul viitorului jurnalist – politețea adaptivă jpeg

Înainte de a începe jurnalismul, presa mi se părea un domeniu atît de îndepărtat de visurile mele încît nu m-aș fi gîndit vreo secundă că voi ajunge în poziția în care să-mi doresc să fac parte din ea. Și iată că am ajuns. Sînt în anul al treilea, iar oamenii care mi-au fost (și-mi sînt) profesori și mentori m-au determinat să nu renunț. Imediat voi termina și tot ce am învățat m-a făcut să realizez că jurnalist nu te naști, ci devii. Poți să ai o anumită orientare spre scriere, cuvintele să-ți curgă șuvoi, dar jurnalismul urmează niște reguli. În manualele de jurnalism, regulile sînt stricte și devin obligatorii pentru jurnalistul de la începutul drumului. Însă cele care te ghidează cu adevărat sînt regulile nescrise, cele care încep să intre în reflexul „viitorului jurnalist” prin exercițiul permanent al scrierii și al contactului cu oamenii (fie și telefonic sau prin e-mail) ca apoi să nu mai fie nevoie de vreun manual, ci doar de intuiție. De ce se pot intui regulile ulterior? Pentru că jurnalismul, la fel ca orice domeniu, este într-o continuă schimbare. Supunerea în fața unei reguli fără a pune întrebări și urmînd-o orbește este exact opusul comportamentului jurnalistic și funcționează doar la început, atunci cînd încă nu avem o imagine bine definită asupra jurnalismului, ci una îndeajuns de vagă. Aici nu vorbesc despre revoltă, despre radicalizare, ci despre a pune întrebări, a fi curios. Asta am învățat. Intrînd în contact cu tot mai mulți oameni în diversele „teme pentru acasă” pe parcursul celor aproape trei ani, am fost nevoit să mă adaptez. Adaptarea nu se predă, nu există vreun curs prin care să ni se impună reguli stricte de comportament, dar se pot generaliza niște recomandări după care să te ghidezi în contactul cu alți oameni.

Primele cîteva clipe dinaintea unui interviu au fost (și au rămas) cele mai tensionate în cazul meu, pentru că trebuie să-l observ pe cel din fața mea, să-l acomodez în poziția de intervievat și să-l determin să se exprime cît de liber dorește întrucît îl ascult cu interes, sînt acolo și nu fac interviul din obligație, ci din pasiune, vreau să aflu o poveste. Nu vrem un personaj crispat în fața întrebărilor, ci unul care să se simtă bine. Însă aici se întinde tacit o capcană. Comportamentul politicos cu care sîntem obișnuiți în situațiile de întîlniri cu persoane cunoscute intervine în conduita jurnalistică și apar greșelile. Dacă într-o discuție între prieteni, din simțul politeții, nu îl întrerupem pe cel dinaintea noastră atunci cînd deviază de la subiect, ci tindem spre a continua pe linia nouă impusă, în cadrul unui interviu devierile de la întrebare periclitează finalizarea interviului. Politețea amicală în această situație devine periculoasă, iar personajul interviului nostru trebuie oprit. Însă cum îl putem opri astfel încît să nu îi lăsăm impresia că nu ne interesează ce spune? În funcție de personaj și de modul lui de a răspunde, nu există o cale concretă care să fie eficientă la fiecare caz în parte. Personal, prefer să îl las să-și termine răspunsul, ca apoi să-l întreb cît de subtil posibil dacă e cu putință să reia cîteva puncte importante întrucît răspunsul său este unul complex și îmi e teamă să nu fi înțeles greșit. Moment în care, de obicei, personajul conturează cu entuziasm un scurt rezumat sau reia complet întrebarea. După finalizarea interviului, comportamentul jurnalistului este extrem de important în relația lui viitoare cu personajul. În punctul acesta, ca tînăr jurnalist, reacționez stîngaci, intru în sfera hiperpoliteții, promit să-l contactez cît de curînd în viitorul apropiat, promit să-i trimit interviul și repet la nesfîrșit aceleași replici. Acum, privind cu „ochiul rece”, pot să observ stîngăciile pe care le comit dintr-o dorință de a urma o conduită politicoasă modelată în funcție de persoana dinaintea mea, însă pentru a-mi schimba comportamentul, pura observație e numai primul pas.

Deși este o politețe adaptivă neîndeajuns de exersată, fără un contact permanent cu oameni din exterior, care să mă scoată din sfera confortului, nu va exista evoluție în comportament. Într-adevăr, profesorii ne-au ghidat în limitele putinței, însă experiența este cea care marchează și modifică reflexele tînărului jurnalist. Ce trebuie urmărit constant? Reacțiile politicoase echilibrate, întrucît hiperpolitețea poate să influențeze răspunsul personajului în cazul unui interviu (ori unei declarații), iar lipsa politeții sau politețea falsă, mecanică, fără vreo urmă de emoție reală față de cel dinaintea noastră, îl va pune pe cel intervievat în situația în care răspunsurile lui să fie la fel de robotice precum comportamentul nostru. Jurnalistul complet este cel care poate să determine o persoană la implicare maximă printr-o politețe adaptivă, echilibrată, pe cînd tînărul (viitor) jurnalist este cel ce încă experimentează și lucrează pentru a atinge acest punct.

Ionuț-Tiberiu Balan este student al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Litere, Departamentul Jurnalism.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Arnold Schwarzenegger, despre ce înseamnă pentru el moartea și Raiul: „Nu ne vom mai revedea niciodată“
Actorul Arnold Schwarzenegger, fost guvernator al statului american California, vorbeşte cu multă sinceritate despre încercările şi dificultăţile din viaţa sa într-un nou documentar în trei părţi, "Arnold", informează site-ul revistei People.
image
Legenda satului Vama Veche, locul plin de șerpi, unde s-au așezat găgăuzii
Legenda spune că satul Vama Veche a fost întemeiat de găgăuzi, iar ținutul s-a numit „Yilanlâk“ (Șerpăria).
image
Motivul pentru care chinezii forează una din cele mai adânci gropi din lume în deșertul Tarim
China a început să foreze una dintre cele mai adânci gropi din lume în căutarea unor descoperiri în adâncul Pământului. Presa de stat chineză a descris proiectul de foraj de 11.000 de metri drept „un punct de reper în explorarea de către China a adâncimii Pământului”.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.