Ghici cine vine la primărie

Publicat în Dilema Veche nr. 430 din 10-16 mai 2012
Cum au ajuns nemţii să mănînce Döner jpeg

De multe ori mi se întîmplă să dau peste un primar din vreo comună sau vreun sat, un primar pe care să-l privesc cu scepticism din cauza orientării sale politice. Neîncrederea îmi este uneori risipită, cînd îmi dau seama că respectivul n-are nici o legătură cu partidul al cărui membru este, ci devine doar un om care are grijă de comunitatea sa. Pentru că nu de pomană umblă prin satele din România acea vorbă: „pe aici alegi omul, nu partidul“. Adică teoria, „principiile“ n-au greutatea faptei. De pomană eşti de structură penelist sau pesedist, dacă nu te descurci să rezolvi problemele comunitare. Căci prin satele noastre, problemele sînt, de departe, cele primare: canalizare, infrastructură, gaze. Cu ideologia, altădată.

Cu toate astea, după cum mi se confesa mai demult un primar PDL (cu brichetă PSD şi pix PNL – toate moştenite din alte mandate), partidul este important, dacă nu pentru alegători, în mod categoric pentru cel ales. De cele mai multe ori, prin peregrinările rurale, am dat de primari traseişti, însă traseismul lor politic îmi era justificat prin realitatea faptului că fondurile pentru comunitate sînt atrase în primul rînd de primăriile care se asortează la culoarea politică a puterii executive.

Din culisele unei alte primării de sat aveam să aflu că, în primul rînd, trebuie să te ai bine cu consilierii, mai apoi cu Judeţul. Dacă n-ai susţinerea propriilor tăi consilieri, mîinile îţi sînt legate şi nu mai contează pe cine ştii sau nu ştii la Judeţ, hotărîrile şi deciziile îţi vor fi anulate chiar de către ai tăi. Bineînţeles, sînt şi dintre cei care, deşi au culoarea bună, inerţia nepăsării îi face să ridice în continuare din umeri, să afişeze acea faţă tristă şi neconsolată şi să repete într-una: nu sînt bani, nu e posibil, statul nu dă.

Pentru alţii însă, a fi primar este o vocaţie, şi încă una pentru care îşi dedică întreaga viaţă. Deşi meseria lor de bază n-are nici în clin, nici în mînecă cu politica, mulţi ajung lideri şi formatori de opinie, fără să premediteze acest lucru, reuşind să schimbe mentalităţi şi chiar, pe ici, pe colo, destine.

Primarul din Poiana Teiului este medic veterinar. Acum un an, cînd l-am întîlnit, mi-a mărturisit că, de fapt, politica nu l-a interesat niciodată. Nu a candidat pentru posturi de consilier sau pentru alte posturi în primărie – primii paşi pe care cineva cu ambiţie de primar ar fi trebuit să-i facă. Dar el n-a vrut „să se lege la cap cu toate astea“. Cum a ajuns însă primar? „Au fost nişte aspecte“ care l-au convins să se implice, şi anume fonduri „cheltuite aiurea“ şi lucrurile prioritare, chestiunile importante ale comunităţii, lăsate deoparte. Aşa că, vorbind cu unul, cu altul, s-a întîmplat ca oamenii să-l împingă de la spate, să-l convingă să candideze pentru ei. A făcut-o şi a cîştigat. De trei ori la rînd. În timpul mandatelor pe care le-a avut, în sat s-au rezolvat lucruri pe care nimeni nu le rezolvase pînă atunci: a îmbunătăţit infrastructura, alimentarea cu apă, a reabilitat o şcoală (al cărei acoperiş stătea să cadă) şi a înfiinţat o farmacie.

În acelaşi ton este şi povestea primarului din Mihai Viteazu, fost mecanic. Maghiar, dar ales cu majoritate de voturi de majoritarii români din sat, este o infirmare a clişeului neînţelegerii identităţii naţionale. „La noi omul contează, nu culoarea politică sau naţionalitatea“, confirmă încă o dată mersul lucrurilor o localnică, o doamnă pe la vreo 50 de ani. Îmi mai povestea doamna cum a reuşit primarul să schimbe mentalităţile şi cum la ei în sat o sărbătoare ungurească e şi o sărbătoare românească. Şi viceversa. Dar, despre primarul maghiar, poveştile localnicilor curgeau gîrlă: cum a sponsorizat din propriul buzunar drumul trupei de dans de copii la un festival din Serbia (în ciuda neînţelegerii cu consilierii, a făcut-o „ca să nu-i dezamăgească pe prichindei“) sau cum a înfiinţat o echipă de rugby pentru copiii nevoiaşi ai satului sau cum a valorificat tradiţiile din sat (Mihai Viteazu a intrat de altfel în Cartea Recordurilor, la capitolul „cel mai mare balmoş din lume“ sau la „împletitul celei mai lungi funii de ceapă roşie“). În spatele poveştilor stăteau desigur investiţiile făcute cu cap: infrastructura, curentul electric, gazul. Drumurile – asfaltate, casele – renovate şi impecabile. Şi toate astea pentru că primarul, cel descris de fapte, un om jovial cu vorbă molcomă, presărată ici şi colo cu inflexiunile accentului unguresc, ocupat, asaltat tot timpul de oameni şi probleme, vorbind cu maghiarii pe ungureşte, cu românii, pe româneşte, avea o vorbă: „traiul bun nu e niciodată un moft“.

Un alt primar, de data asta fostul învăţător al satului, a avut cam acelaşi traseu, de realegeri, fără un contracandidat real. În Gîrda de Sus, un sat din Apuseni, a candidat tot împins fiind de oameni. Om al vorbelor puţine, dar al lucrurilor duse la capăt, primarul-învăţător a impus, ca şansă de renaştere turistică, în primul rînd respectarea tradiţiilor. Redescoperind potenţialul turistic al zonei, primarul, laolaltă cu sătenii, a conservat casele vechi, care în majoritatea zonelor rurale sînt pe cale de dispariţie. Pensiunile şi construcţiile noi au fost astfel „obligate“ să păstrează specificul local, prin aplicarea reală a legilor – adică nimic nu mai primea autorizaţie de construcţie/modificare, dacă nu corespundeau acestora.

Exemplele pot continua. Depărtarea de oraş, traiul în comunitate, faptul că dai nas în nas cu alegătorul, toate acestea responsabilizează, transformă funcţia într-o unealtă a comunităţii. O unealtă care ar trebui să fie la îndemîna oricui. Fie locuitor la sat, fie la oraş.

foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Organizezi o cina cu prietenii la tine acasa  Iata ce sa nu ti lipseasca! jpg
Organizezi o cină cu prietenii la tine acasă? Iată ce să nu-ți lipsească!
Organizarea unei cine cu prietenii acasă este o experiență minunată, care îți permite să creezi o atmosferă relaxantă și prietenoasă, perfectă pentru socializare și momente de neuitat.
Banner Emily Burghelea
Ce și-a propus Emily Burghelea, de Sărbători?! „Crăciunul acesta, învăț să fac sarmale”
Emily Burghelea se apucă să facă în premieră sarmale, de Crăciun.
Bombardament israelian in Siria  FOTO IDF png
Atac violent al Israelului la Damasc. Împrejurimile capitalei siriene au fost bombardate
Avioane de luptă israeliene au bombardat joi împrejurimile capitalei siriene Damasc, aflată de duminică sub controlul insurgenţilor care l-au înlăturat de la putere pe preşedintele Bashar al-Assad.
ronaldinho reuters
aderare euro bce frankfurt foto 123RF
BCE a redus din nou dobânda cheie, deşi a înrăutățit previziunile de creștere a economică a zonei euro
BCE a redus dobânda cheie pentru a patra oară în acest an, în contextul în care economia zonei euro încetineşte iar turbulenţele politice din Franţa şi Germania creează îngrijorări.
trump time/ FOTO/Instagram Time
Donald Trump, desemnat pentru a doua oară „personalitatea anului” de revista Time
Pentru a doua oară, Donald Trump a fost desemnat „personalitatea anului” de revista Time, o distincție care subliniază impactul său imens asupra politicii americane și a scenei internaționale.
megan fox profimedia jpg
Megan Fox, gravidă și din nou singură! I-a dat papucii lui Machine Gun Kelly: „S-a săturat de comportamentul lui”
Actrița Megan Fox (38 de ani) a fost luată pe nepregătite de despărțirea de Machine Gun Kelly (34 de ani), survenită la finalul lunii noiembrie, la scurt timp după ce cei doi anunțaseră că așteaptă primul lor copil împreună.
gheorghe ursu dosar copy jpeg
Dosarul asasinării disidentului Gheorghe Ursu se rejudecă. Înalta Curte anulează decizia de achitare a torționarilor
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a anulat joi, 12 decembrie, decizia de achitare a foştilor ofiţeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, cei care l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu, urmând ca dosarul să fie rejudecat.
shutterstock 1681953553 jpg
Desertul zilei. Cornuleţe fragede cu marmeladă
Ţi-e dor de cornuleţele acelea din copilărie făcute în casă? Vezi cum le poţi face în propria bucătărie pentru a-i răsfăţa pe toţi cei dragi!