Germania a cerut mai multă atenţie pentru Marea Neagră

SAR nu putea să aleagă o modalitatea mai potrivită pentru a sărbători cei 10 ani de activitate decît prin organizarea acestei conferinţe. Aderarea ţărilor din centrul şi sud-estul Europei nu poate fi explicată separat de căderea regimului comunist în 1989-1990. Totuşi, promovarea democraţiei de către Uniunea Europeană nu este o invenţie a epocii de după războiul rece. În 1981 şi 1986, Comunitatea Europeană - aşa cum se numea UE în acel moment - a primit în rîndurile ei trei noi membri care au trecut de la regimuri dictatoriale la democraţie în numai cîţiva ani: Grecia, Spania şi Portugalia. Argumentul principal pentru integrarea acestor state a fost, la momentul respectiv, promovarea şi consolidarea democraţiei. În general, calitatea de membru în Comunitatea Europeană a fost legată de consolidarea democraţiei, precum şi de domnia legii în aceste state. Şi atunci temerile şi rezervele au fost aceleaşi. Scenariile pesimiste arătau că milioane de spanioli, greci şi portughezi săraci vor emigra în ţările mai bogate. Aceste temeri s-au dovedit nerealiste. Europa are nevoie de experienţa României. Aşa-numita politică de nouă vecinătate a UE creează cadrul unui parteneriat pentru 17 ţări vecine, multe dintre ele aflate în imediata vecinătate a României. Integrarea în UE va creşte rolul României în Balcani şi în regiunea Mării Negre. Preşedintele Băsescu a luat în considerare acest fapt şi a declarat, în mod constant, că regiunea Mării Negre ar trebui să fie o prioritate a politicii externe româneşti. Un prim pas ar fi încorporarea acestui termen într-un concept european integrat. În viitor Uniunea Europeană va trebui să-şi mărească gradul de cooperare cu statele membre ale Organizaţiei pentru Cooperare Economică din zona Mării Negre. Germania a cerut statelor Uniunii Europene să acorde mai multă atenţie regiunii Mării Negre în cadrul politicii de nouă vecinătate. Chiar dacă ne place sau nu, este necesar însă să avem o dezbatere în ceea ce priveşte finalitatea politică a Uniunii Europene, dacă dorim să conservăm coeziunea internă. Şi chiar dacă sîntem hotărîţi să limităm procesul de extindere europeană, asta nu înseamnă o limitare a rolului UE ca promotor al democraţiei. (fragmente din alocuţiunea Excelenţei Sale Ambasadorul Germaniei la Bucureşti, Wilfried Gruber, cu ocazia conferinţei "Europe as a Democracy Promoter")