Geografia alimentară a sofisticării

Monica STROE
Publicat în Dilema Veche nr. 414 din 19 - 25 ianuarie 2012
Geografia alimentară a sofisticării jpeg

Antropologul David Kideckel nota despre România postsocialistă că, în timp ce munca şi producţia furnizează din ce în ce mai puţin material identitar, consumul este axa în jurul căreia se construiesc identităţile indivizilor. După mai bine de zece ani de supermarket şi fast-food, perioada recentă pare să marcheze o gourmetizare a României. O simplă trecere în revistă a programului TV, în măsura în care acesta mai este un barometru, ne poate da întîlnire, în orice moment, cu cel puţin o emisiune de gătit sau cu sfaturile unui nutriţionist. Consumul alimentar devine din ce în ce mai complex şi ne ocupă, multora dintre noi, o felie tot mai consistentă din orizontul de interese. 

Identitatea alimentară are mai multe tentacule care ne ancorează deopotrivă pe o axă temporală: trecut – viitor şi pe una spaţială: local – global. Iată o reţetă verosimilă construită la repezeală pentru gustul unui român contemporan:

Se amestecă după gust puţin retro à la Sanda Marin (se poate merge chiar pînă la Păstorel Teodoreanu), un praf de mirodenii marocane, zîmbetul sănătos al lui Jamie Oliver, un cofraj de ouă „nestresate“, un kilogram de roşii româneşti (deci eco), un aparat electrocasnic de făcut pîine de casă, un prînz la un restaurant cu specific indian, o gustare raw-vegan, o masă de botez la un restaurant cu nume de dac, o pomană a porcului la o pensiune de la Bran şi se obţine un mozaic alimentar-identitar numai bun de gîndit. 

Consumul – poate mai ales cel alimentar – este şi el o formă de muncă, pentru care cei cu papilele mai responsabile caută să se califice, asistaţi de puzderia de cooking shows româneşti şi străine, de cărţile de bucate glossy sau tradiţionale şi de bloggerii culinari entuziaşti. Se practică mîncatul din priviri, de pe fotografiile provocatoare ale blogurilor culinare, pelerinajul duminical la tîrgurile de produse tradiţionale, meniurile cu sos de scoici, iar recent a apărut şi în Bucureşti un restaurant unde poţi mînca pe întuneric.

Şi totuşi, după cum ne învaţă măcelarul dintr-o reclamă epică, „mîncatul ăsta nu e aşa de simplu cum crede lumea“, astfel că mulţi dintre noi navigăm confuzi şi ne agăţăm prea repede de certitudini nedigerate. Cîteva zile bune petrecute în spatele tarabei la diverse tîrguri gourmet mi-au dat ocazia să dezamăgesc zeci de potenţiali clienţi cu gusturi rafinate care renunţau să mai cumpere cînd aflau cu stupoare că gemurile pe care le vindeam conţineau zahăr. Despre aspiraţii sau iluzii similare – precum muştar de la bunicul sau parizer ţărănesc – s-a mai scris.

Alimentaţia autoidentificatoare sau consumul moral pot asuma un referent de o apropiere variabilă de prezent sau de local. În România recentă, responsabilizare cosmopolită de tip fair-trade sau grija pentru ce moştenire agro-ecologică lăsăm nepoţilor sînt încă rare. Pare că forma de autentificare a sinelui cea mai la îndemînă, prin hrană, este deocamdată recuperarea copilăriei sau a idilicului rural. Numai aşa şi-ar putea găsi explicaţie coada pe care o fac în fiecare joi seara clienţii (foarte) urbani ai unui club din Bucureşti pentru un castron de supă fierbinte. În mod asemănător, o fotografie a cuptorului în care se rumeneau cozonacii frămîntaţi de o doamnă cu alură de mătuşă, postată de un iscusit băcan modern pe pagina de Facebook a magazinului său, a adunat într-o oră de la postare peste 130 de reacţii de apreciere. 

Variantele postsocialiste posibile sînt infinite. Un restaurant sofisticat din Moscova a relansat cu imens succes meniul cantinelor sovietice, reinterpretat în cheia gastronomiei moleculare. Meniul standard de aproape 300 de dolari al restaurantului (numit ironic Varvary / Barbari) poate include molecule de borş şi răcitură cu îngheţată de morcov. Germania unificată îşi consumă Ostalgia inclusiv prin recuperarea tandră a produselor alimentare din RDG pe post de critică anticapitalistă.

Aceste poveşti au în comun încercarea de a ne materializa prin consum fanteziile despre autonomie, stil, clasă sau afiliere. Pe umerii consumatorului bombardat cu informaţie de marketing atîrnă greutatea autonomiei alegerii. A fi consistent şi coerent cu sine este o miză care ţine de autenticitatea individuală postmodernă. 

Nu este improbabil ca dichisul gastronomului din noi să coabiteze confortabil cu impulsurile de gratificare instantă. Pentru astfel de situaţii dilematice un lăcaş al gastronomiei lente, ca „de la porţile Orientului“, din Centrul Vechi a fost completat cu o foarte de succes variantă fast-food numită – probabil cu autoironie – Divan Express.

Cine nu a păcătuit astfel să arunce primul furculiţa… 

Monica Stroe este doctorandă în antropologia alimentaţiei.

Foto: Andrei PUNGOVSCHI

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.