Genetica, în presă şi la facultate

Florina RAICU
Publicat în Dilema Veche nr. 218 din 21 Apr 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

SUA se pot lăuda cu 11 reviste de popularizare a ştiinţei (printre care American Scientist), în România există doar Ştiinţă şi tehnică. Am făcut un "search" cu ocazia redactării acestui material şi, analizînd ultimele 5 numere găsite pe site-ul revistei, fiecare cu o medie de 17 articole, am găsit doar două (2) avînd subiecte legate de genetică şi încă vreo cîteva despre medicina... alternativă. No comment!! E bine şi cu o singură revistă pe piaţă, doar că există o mare diferenţă: dacă în New Scientist sau American Scientist publică autori care sînt specialişti în domeniile lor, printre care şi laureaţi ai Premiilor Nobel, în revista noastră există un colectiv redacţional unic restrîns, organizat pe domenii. Mediatizarea, slabă oricum, apare doar cînd "descoperirile" au un impact direct asupra publicului: un nou vaccin, de exemplu, cel anti-HPV, ce iscă dezbateri la care sînt invitaţi "specialişti" care bat cîmpii, o doamnă care naşte un copil la vîrsta la care mulţi se gîndesc la strănepoţi, un scandal de genul imposturii în cercetări mondiale de manipulare genetică, un plagiat, o gripă aviară, un organism modificat genetic... Dar acest lucru nu înseamnă cultură ştiinţifică, ci o banală informare şi dezbatere publică. Din nefericire, în cazul ştiinţei, nu toţi au habar despre ce e vorba. Cîte persoane au ştiut ce lucruri importante în domeniul ştiinţei (cercetarea cancerului de sîn şi colon) şi tehnicii (implementarea unei tehnologii de vîrf în genetica moleculară) a făcut pentru comunitatea ştiinţifică mondială românul de 33 de ani Victor Velculescu prin studiile sale la Centrul Oncologic al Universităţii Johns Hopkins? Îmi amintesc bine faptul că atunci cînd a sosit în ţară, cred că prin septembrie 2007, l-am zărit la unul din posturile TV, la un jurnal, cu titlul de "românul propus pentru Nobel". Nici un cuvînt despre munca sa şi noua tehnologie... poate vreo întîlnire cu studenţii de la Medicină?! Există atît în media românească, dar cred că şi în cea străină, numeroşi jurnalişti care încearcă să prezinte noile descoperiri din genetică (acestea fiind uneori chiar şi pentru cei din domeniu complicate ca metodologie şi concluzii), deşi au o pregătire limitată în domeniul respectiv. Şi atunci apar în presă subiecte-bombă de genul: descoperirea genei obezităţii, a genei agresivităţii, a inteligenţei sau chiar a genei homosexualităţii - care, cu fiecare nouă relatare, întăresc convingerea publicului-cititor că toate tipurile de comportamente sînt datorate bazei genetice şi, ca urmare, indivizii nu mai trebuie să răspundă de acţiunile personale ce determină aceste comportamente. Trebuie găsită o modalitate prin care toate noile descoperiri din genetică sau din alte domenii ale ştiinţei să fie aduse la cunoştinţa publicului într-un mod cît mai clar, fără exagerări şi care să nu dea naştere la speculaţii bazate pe cunoaşterea limitată a celor care fac articolele respective. Discursul unor astfel de mediatizări ale descoperirilor din ştiinţă ar trebui formulat în aşa fel încît nespecialiştii să fie capabili să-şi formuleze propriile versiuni, plecînd de la cunoaşterea specializată, şi să le integreze printre cunoştinţele deja deţinute. În Bucureşti, cel mai important centru universitar din ţară, genetica se studiază într-un mod serios, atît cît e posibil economic, la Facultatea de Biologie, pe specialităţi, pornind de la genetica microorganismelor, a plantelor şi pînă la genetica umană medicală. Dacă ne uităm la Universitatea de Medicină şi Farmacie, al cărei angajat sînt de puţină vreme, lucrurile stau îngrijorător: genetica se studiază după manuale concepute în 1980, evident cosmetizate în timp de diferiţii angajaţi ai catedrelor respective. Nu mai vorbim de laboratoare de genetică în care să aibă acces studenţii. Studenţii noştri de la Medicină nu au văzut în viaţa lor o moleculă de ADN (sub formă precipitată), deşi se pare că sînt interesaţi pînă şi cei care fac genetică la stomatologie, nu au lucrat în viaţa lor cu o micropipetă, nu ştiu bine ce este un kit de diagnostic molecular şi care sînt modalităţile de utilizare a acestuia, nu cunosc tehnici actuale elementare de biologie moleculară... La lucrările practice, unde ar trebui să intre în contact cu noile tehnologii din domeniu, ei încă mai taie cromozomi din hîrtie pentru alcătuirea cariotipurilor, se uită la nişte lame pentru vizualizarea meiozei sau mitozei şi a cromatinei de sex. În schimb, îşi bat capul cu studiul dermatoglifelor şi măsurători antropometrice (aşa-numita genetică cantitativă de acum 70 de ani). Dacă ne referim la producţia ştiinţifică din domeniu, situaţia devine şi mai îngrijorătoare. La noi, există puţine laboratoare dotate corespunzător pentru cercetare în domeniul geneticii, însă şi aici apar două probleme: fie sînt dotate cu aparatură de ultimă generaţie care nu se utilizează aşa cum ar trebui (se şterge foarte des de praf, în schimb!) şi pe care au achiziţionat-o pentru că accesaseră fonduri din vreun proiect de cercetare (şi în cîte cazuri, chiar în spitale, nu găsim această situaţie!), fie domeniul de cercetare pe care îl studiază este depăşit de ani buni, şi aici mă refer strict la genetică. Spun asta pentru că, în general, se caută să se copieze ceea ce au făcut alţii şi foarte rar să se inoveze şi să se îmbogăţească studiile deja realizate de alte grupuri de cercetători. Această abordare a fost evident benefică şi poate fi în continuare pentru că România nu este acoperită din punctul de vedere al screening-ului genetic populaţional pentru multe boli, însă trebuie să existe şi centre canalizate pe domenii de mare importanţă unde să se efectueze cercetare fundamentală originală la standarde internaţionale. Florina Raicu este asistent universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" şi lucrează în cadrul Departamentului de antropologie medicală al Institutului de Antropologie.

marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.
index jpeg 8 webp
Părinți la judecată
Totdeauna au existat dezacorduri între părinți și copii; ar fi ciudată o lume în care să nu existe acest tip de neînțelegeri!
p 13 sus Universitatea Babes Bolyai WC jpg
Aș fi fost o exigentă profă de mate
Se spune despre anumite telefoane care îți schimbă viața că ții minte cu precizie detaliile momentului în care te-au găsit.
index jpeg 5 webp
Cîteva ocazii
Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?
p 14 986 t blocat in propriul film jpg
Blocat în propriul film
Ajung acasă și deschid calculatorul, scriind Andrei Cătălin Băleanu.
Rue Campo Formio   Paris XIII (FR75)   2021 06 29   1 jpg
Oameni ca mine
Mai toate amintirile se mătuiesc fără să se șteargă, chiar dacă știu că odată au fost bune.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîne iubirea
„Koi no yokan” este un termen folosit pentru a desemna un fel de „premoniție a iubirii”.
985 t 10 Ilustratie de Jules Perahim jpg
„Și nu mă înșel în privința asta”
Un obiect manufacturat rătăcit în montura metalică a unei cărți

Adevarul.ro

image
Imagini emoționante cu Bruce Willis sărutându-și soția, la aniversarea nunții. Actorul luptă cu demența
Bruce Willis și Emma Heming au sărbătorit marți cea de-a 14-a aniversare a căsătoriei lor. Soția starului și-a amintit cum și-au reînnoit jurămintele și a postat pe Instagram o fotografie emoționantă cu un sărut de la o aniversare anterioară.
image
Un nou aquapark în România: poate fi comparat cu celebrele băi din Ungaria
Aquaparkul de pe fostul stadion UMT va purta numele de Amazonia, având în vedere că interiorul a fost amenajat cu ornamente și decorațiuni care amintesc de o junglă. Proiectul se ridică la peste 83 de milioane de lei, din care aproape 29 de milioane de lei sunt fonduri europene nerambursabile.
image
Un șofer român de TIR a explicat cum a ajuns să câștige 4.200 de euro pe lună VIDEO
Un tânăr român, care lucrează ca șofer de TIR la o firmă de curierat din Germania, a dezvăluit într-un clip video publicat pe TikTok cum a ajuns să încaseze 4.200 de euro pe lună.

HIstoria.ro

image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.